Mărțișoare de la bunica

Anul acesta 1 martie ne-a luat prin surprindere. Este atât de frig afară încât nu intrezărim nicio speranță de primăvară.    De șnur alb cu roșu sau mărțișoare am uitat cu desăvârșire, mai ales că în Berlin nu sunt tarabe sau târguri de mărțișoare ca să îți amintească de ocazie.

Cu toate acestea, pentru că buni e din nou  în Berlin (era sa scriu, din nou la datorie), de data asta pentru  a petrece timp cu cealaltă nepoțică, ea ne-a surprins pe noi cu mărțișoare făcute chiar de ea.

A realizat din ață roșie și ață albă niște păpușele care au codite împletite.
Anul acesta Elisa și Ema m-au rugat sa nu le pun mărțișorul pe geacă, ci să-l cos pe rochițe ca să îl poarte mai mult, așa că, m-am conformat!

Cred că prin simplitatea lui și frumusețea gestului,  mărțișorul acesta este cel mai autentic din câte am primit vreodată!