Problema fluturasului

Între primele noastre încercări de a realiza activităţi cât de cât structurate s-a numărat şi această activitate despre fluturaşi. Azi vă împărtăşesc cum am abordat "problema fluturaşului" pe vremea când Elisa avea 2 ani şi 2 luni (adică fix acum un an).

1. Totul a pornit de la minunata carte a Luciei Muntean pe care încă o citim cu mare, mare plăcere, atât noi cât şi alţi copii care au trecut pe la noi pe acasă de când am achiziţionat-o. Cartea este minunat ilustrată, poeziile sunt amuzante, rimele previzibile, uşor de memorat în urma lecturărilor repetate chiar şi fără a insista să fie memorate. La puţin timp după ce am început să o citim integral, regulat şi de multe ori pe zi (prea multe pentru noi, adulţii, aşa că mai făceam cu rândul la citit), Elisa a reuşit să memoreze aproape toate poeziile. I-am lăsat loc să completeze ultimul cuvânt al fiecărui vers, lucru pe care l-a făcut cu plăcere. În prezent, acolo unde îşi mai aminteşte poezia, recităm pe roluri.

2. Am folosit singura noastră carte despre natură pe care o aveam pe atunci, o enciclopedie de la Editura Rao, puţin cam stufoasă pentru vârsta ei dar utilă în absenţa altei cărţi mai potrivite. (prin "mai potrivit" pentru preşcolari, eu înţeleg cărti care conţin  fotografii reale,de calitate înaltă, mai puţin). De curând am achiziţioant o astfel de enciclopedie pe care o vom prezenta cu altă ocazie. Am citit paginile destinate fluturilor, imaginile sunt sugestive şi a fost destul de uşor să le urmărim.

3. Am construit un panou din păhărele de la brânzica din Mega Image pe care le-am fixat cu un pistol de lipit pe un carton căruia i-am dat o nouă faţă. Am folosit apoi fluturaşi din lemn pentru a pune în păhărele atâţia fluturaşi câţi indică cifra. Ne-am oprit mereu la 3, fiindcă la vremea aceea reuşea să recunoască doar pe 0, 1, 2 şi 3.

4. O activitate care îi face mereu plăcere, lipitul. Sarcina este de a lipi atâţia fluturaşi câţi indică cifra.

5. Potrivire de culori cu ajutorul unei fişe pe care o puteţi descărca de pe site-ul meu favorit pentru fişe de lucru şi idei.

6. Folosind aceeaşi sursă menţionată mai sus, am creat pe bucaţi de carton un joc de memorie pe culori. am început cu 7 perechi fără să am prea mari speranţe, dar jocul Elisei a devenit din ce în ce mai bun. Dacă bine îmi amintesc, asta era perioada în care lucram mai mult pe autocontrol adică să aştepte să îi vină rândul ca să întoarcă fluturaşii pereche.

7. Cum eu nu sunt o mare talentată la lucru manual, mă bucur de fiecare dată când găsesc idei uşor de pus în practică- ca resurse şi paşi de realizare. Aşadar, cel mai simplu fluturaş poate fi obţinut dintr-un dreptunghi de hârtie creponată şi un elastic mic de prins părul. Sau, dacă această variantă este sub nivelul vostru, încercaţi "să complicaţi" lucrurile înlocuind elasticul cu o sârmuliţă pufoasă (pipe cleaner) pe care o puteţi răsuci pentru a obţine antenuţe.

8. În final, am pus la dispoziţie fluturaşi pe care era indicată culoarea în care urmează să fie coloraţi, asta pentru ca unul din obiectivele mele atunci era să înveţe să respecte o cerinţă de lucru simplă.

   Curând vom aborda din nou "problema fluturaşului" şi revenim cu idei!