vineri, 28 noiembrie 2014

Calendar de Advent cu activităţi pentru copii mici

Înainte de a prezenta calendarul propriu-zis aş dori să lansez un disclaimer: noi am hotărât de anul trecut că nu vom trata, exploata, încuraja subiectul Moş Crăciun aşa încât activităţile pe care le-am propus Elisei pentru anul acesta sunt în mare măsură centrate pe tema naşterii Domnului Isus. Dorinţa noastră e să ne învăţăm copiii că  sărbătoritul este Mântuitorul Isus, că El reprezintă darul lui Dumnezeu pentru noi, iar sărbătoarea Crăciunului este prilejul cu care noi dăruim: mici atenţii, felicitări, timp şi, mai ales, dragoste! Aşa că la noi în familie nu va fi pusă întrebarea "Ce ţi-a adus Moş Crăciun?"  Am ceva emoţii despre cum voi trece peste nebunia din supermarketuri şi întrebările altora fără  ca Elisa să simtă că pierde ceva, dar am încredere că voi reuşi şi, dacă ne va ieşi sau nu, vă voi spune la sfârşit!
Aşadar, iată minunea de calendar:

Am creat după modelul de aici 48 de cutiuţe din hârtie colorată (bază şi capac). Daniela, mulţumesc frumos pentru ajutor! Baza trebuie realizată dintr-un pătrat cu laturile cu 0,5-1cm mai mici decât ale pătratului din care realizaţi capacul pentru a se aşeza frumos.  Am lipit pe fiecare capac dreptunghiuri de material adeziv de la Hobby din Auchan şi numere de pâslă cu adeziv pe spate de la Jumbo.

 Fiecare cutie a fost fixată pe un panou de plută cu o piuneză, panoul urmând să fie agâţat pe perete.

În fiecare dimineaţă până la Crăciun vom deschide câte o cutiuţă în care Elisa va găsi un simbol al activităţii sau un mic obiect care să o ajute la realizarea activităţii pe care ne-am propus-o. De exemplu, în ziua când vom realiza ieslea, cutiuţa va fi umplută cu paie iar în ziua când vom decora îngeraşi în cutiuţă va găsi o pană "din aripa îngeraşului".

Voi enumera, nu neapărat în ordinea în care le vom parcurge, activităţile  la care m-am gândit fără a le detalia căci voi încerca să le prezint zi de zi în decembrie. Aşa că, staţi aproape!

- Citim relatarea naşterii Domnului Isus. (în 3 zile şi din 3 cărţi diferite)
- Facem îngeraşi pentru brăduţ
- Construim o iesle cu bunicul (?)
-Învăţăm o poezie pentru ziua Crăciunului
- Învăţăm o colindă  cu tati
- Învăţăm un verset tematic
- Colaj darurile magilor
- Colaj cu vată : păstorii şi oiţele lor
- Facem un shoebox pentru un copil nevoiaş din Dunavăţ
- Realizăm îngeraşi pentru brăduţ
- Îngeraşi din amprentele mânuţelor(cu surioara mai mică)
- Pictăm scene de la Naşterea lui Isus
-Carte puzzle cu Nasterea lui Isus
- Sensory bin de Crăciun
- Dramatizare cu figurine de Crăciun
- Joc: Îngerii să-i auziţi
- Joc:  Când a venit Isus
- Joc : 3 crai din Răsărit
- Facem biscuiţi adevăraţi cu buni  şi decorăm biscuiţi din plastilină
- Împodobim brăduţul
- Felicitări pentru familie
- Felicitări pentru prieteni
- Împachetăm şi trimitem-oferim cadouri
- Mergem la colindat cu bunicul şi copiii
- Sărbărim Naşterea lui Isus la Biserică la acasă cu familia!

Dacă nu aveţi timp, găsiti 25 de cutiuţe minunate create de Oana Befort chiar aici! asta în cazul în care calendarele din pâslă de la Lidl încă nu au ajuns la voi! 

Mai aveţi încă 3 zile, nu-i chiar aşa târziu, ce ziceţi de provocare?



miercuri, 12 noiembrie 2014

Învăţând despre minunile lui Isus: Vindecarea lui Bartimeu

Mi-am propus ca, până în luna decembrie, să parcurg cu Elisa câteva teme din Noul Testament, şi anume minunile lui Isus. Am ales minunile şi nu pildele sau alte relatări fiindcă acestea dezvăluie compasiunea din caracterul lui Isus, dorinţa Lui de a se apropia de oameni, de a-i asculta, şi, bineînţeles atotputernicia Lui. Îl surprind  pe Isus în acţiune, ca să zic aşa, gata să împlinească lucrările Tatălui.
Voi începe prin a vă împărtăşi cum am abordat minunea vindecării lui Bartimeu cel orb. Elisa cunoştea deja relatarea dintr-o Biblie cu imagini pe care o are tot timpul la îndemână, aşa că nu a fost o noutate pentru ea. De data asta am ales să folosim aceste imagini pe care le-am printat şi laminat pentru a putea să le folosesc şi cu alte ocazii. Dacă nu aveţi laminator, lipiţi-le pe carton şi decupaţi-le apoi. Eu le-am prins cu elastice de piese de construit pentru a putea să facem dramatizarea întâmplării. Le-am aşezat pe tavă la îndemâna ei, alături de cuburi de construit şi am provocat-o să construim împreună oraşul lui Bartimeu, Ierihon (ceea ce tot am făcut vreo săptămână). După ce am construit oraşul, "l-am populat " cu oameni şi am început să povestit, să facem (să fac, adică) tot felul de voci aşa încât povestea să fie cât mai vie.



Mi s-a părut potrivit să vorbim puţin şi despre simţuri. Aşa că am jucat cu tati jocuri în care nu trebuia să folosim ochii, la fel ca Bartimeu. Elisa a refuzat să îi acopăr ochii cu ceva, aşa să a trebuit, în primele zile, să lucrăm la a ţine capul sus, a nu duce obiectul chiar în faţa ochilor înainte de a-l numi, de atâta bucurie că a putut să îl scoată din săculeţ! Să zicem ca am exersat puţin autocontrolul:) Aşadar, am folosit un săculeţ moale la atingere în care mai întâi am ascuns toate obiectele şi Elisa trebuia să scoată câte unul, să îl pipăie fără să se uite şi să îl numească. Apoi am jucat alternativ, introducând doar un obiect în săculeţ, pipăim obiectul prin săculeţ şi îl numim (şi bineînţeles, pentru obiectele ascunse de ea, primeam răspunsul tot de la ea, de entuziasm că ea l-a ales, cât de dulci pot să fie în faza asta!). 

Am mai jucat, cu telefonul mai întâi un fel de v-ati-ascunselea cu obiect care sună. Practic trebuia să îşi folosească atenţia auditivă pentru a identifica de unde se aude sunetul scos de alarma telefonului ascuns. S-a concentrat însă mai bine când am repetat jocul cu un ceas de bucătărie care ticăia. La fel, am alternat, ascunzâdu-l când eu, când ea şi insistând să nu divulge unde l-a ascuns. Pentru asta o aşezam pe o măsuţă şi o ignoram când îmi arăta cu degetul unde să caut :) În final, am spulberat minunea şi n-a mai vrut să îmi arate nimic. Mai că îmi pare rău că am insistat atâta! 

Mi s-a părut tare nimerit să abordez şi câteva idei despre cele 5 simţuri tot în contextul acesta, astfel că, după ce ne-am inspirat puţin de de aici şi de aici  am încropit repede, până nu se trezea cea mică, câteva tăviţe de explorat. Mai întâi am ascuns în baloane obiecte: o bucăţică mică dintr-un pai de băut, o formă de stea din spumă, o formă de pătrat din spumă, o monedă, trei biluţe de polistiren şi texturi  (făină şi orez). Le-am lipit (cu pistolul de lipit, evident) corespondentul pe o coală de şi i le-am oferit ca să le pipăie şi să le potrivească. I-a plăcut tare mult să facă asta! I-a dus şi lui Bartimeu să pipăie baloanele! Dacă doriţi să replicaţi această activitate, neapărat să luaţi baloane mari!


 Am conturat apoi mânuţele ei şi am lipit diverse texturi (aspru-un arici dublu adeziv,  neted- biluţe de polistiren, moale-vată, pufos-pompoms) plus încă una lipicioasă. Nu am făcut o alegere prea bună cu moale şi pufos, dar mai sunt zile la noi se poate facem mai bine altădată!


Am aşezat apoi într-un coş imagini reprezentative fiecărui simţ şi câteva exemple pentru fiecare astfel: pentru simţul tactil am folosit mânuţele de mai sus, pentru simţul auditiv ceasul de bucătărie cu care ne-am tot jucat şi două cd-uri pe care le ascultăm în ultima vreme ("Lumină pe cărarea mea" de la Jubilate-un cd cu verset din Biblie cântate de copii şi un cd cu muzică clasică). Pentru simţul olfactiv am pus pe bucăţele de vată oţet şi ulei esenţial de eucalipt care e des folosit la noi acasă. Pentru simţul vizual i-am pus una din cărticelele ei preferate cu Pixi pe care am rugat-o s-o citească cu ochii închişi şi chiar a încercat, dându-şi apoi seama, surprinsă, că nu poate. Acesta a fost unul din momentele care mă încurajează să continuu să fac ceea ce fac cu Elisa!


 La final ne-am jucat cu un playdough (plastilină de casă) nereuşit pentru ce îl pregătisem iniţial, dar excelent pentru ce am făcut cu el până la urmă. Elisa a dorit să adauge sclipici şi eucalipt aşa că a fost o experienţă senzorială aproape completă: plastilină sclipicioasă, lipicioasă ("mami, asta nu e bună că mă murdăresc!"), mirositoare şi...sărată fiindcă plastilina de casă se face cu multă sare!


 Am început s-o învăt un verset pe care l-am vizualizat cum am putut mai bine ("Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană-adică nevinovaţi- şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor" - l-am ales pe Bartimeu ca imagine pentru că el a strigat cât a putut de tare ca să-l audă Isus). Noi îl citim mai întâi din Biblia "mare a lui mami sau a lui tati" unde o las să identifice cifrele de la referinţă şi apoi îl repetăm oridecâte ori e necesar şi în diverse contexte!

"Ai grijă gură mică ce vorbeşti" este cântecelul tematic care mi s-a părut potrivit nu neapărat cu mesajul, dar la noi "lecţiile biblice durează de la o săptămână la alta şi sigur se găsesc oportunităţi practice de a-l explica!


În curând vă vom povesti şi alte minuni despre joaca noastră!

joi, 6 noiembrie 2014

Frunze, frunze şi iar frunze...

Ziua de 25 octombrie, când în Bucureşti a nins ca de Crăciun, ne-a cam încurcat socotelile... Oricât am încercat, pentru Elisa de atunci a venit iarna şi gata! O cred şi eu, mititica, îi e greu să înţeleagă ce sunt alea schimbări ale climei:)

Am încercat să nu structurez prea mult activităţile despre toamnă, am preferat să folosesc cât am putut ieşirile în aer liber, în parcurile unde ne ducem zilnic. Mai întâi, am încercat să o fac atentă la frunze, copaci, castanele de pe jos, vântul care mişcă frunzele, crengile, să o întreb pe ea cum simte că e azi afară (cam rece, bate vântul). Apoi, ne-am ales două repere pe care să le observăm: unul în drumul nostru spre parc, un stejar, şi unul în parcul unde mergem să se joace, un arţar.  Ne-am oprit deseori la stejar să mai culegem frunze şi ghinde pentru diverse proiecte, să vedem dacă au mai ruginit frunzele.

În rest, ne-am jucat cam aşa:

1. Cărticica frunzelor

Am adunat din plimbările noastre frunze din diferiţi copaci pe care le-am laminat împreună (e înnebunită după laminator!). Am laminat şi un copăcel pe care l-am pictat cu degeţelele în culorile toamnei pentru crea coperta. Am numit-o cărticica frunzelor şi a fost ghidul nostru prin parc, la Grădina Botanica. A învăţat să recunoască frunza de arţar, de brad, de pin şi de stejar. Dimineaţa, înainte de a merge direct la locul de joacă, facem un ocol prin parc să mai găsim o dată unii din copacii ale căror frunze le-am laminat. Data viitoare, voi lamina doar o frunză pe pagină, fără foaie, frunzele pot fi observate mult mai bine...ce bine că mai am timp să fac lucrurile mai bine altădată!




2. Vizită la Grădina Botanică 

O mare dezamăgire! Pentru mine, evident! Elisa a luat-o ca pe o plimbare în parc, deci pentru ea a fost bine, înafară de faptul că nu am avut mâncare să hrănim raţele! Am luat cu noi Cărticica frunzelor şi am mers "ţintit", ca să zic aşa: am căutat stejarul, arţarul, pinul. Am găsit frumosul chiparos într-o zonă mai mlăştinoasă despre care Elisa a zis că e Delta Dunării:) Ne-am plimbat, am luat frunzele la picior şi am cântat "în pădure"- o zonă mai deluroasă, lăsată intenţionat (sper) să arate  astfel.  Aşadar, dacă nu vreţi să faceţi doar o plimbare, ci să aveţi şi un scop educativ, v-aş sugera să mergeţi ca noi: cu un scop precis. Cu copiii mai mari puteţi să faceţi concursuri de fotografiat diverse plante dintr-o listă, sau să faceţi un concurs cu cine găseşte cele mai variate tipuri de frunze, sau flori etc.Înţelegeţi ideea...




Zona Serelor este foarte frumoasă, noi am remarcat şi am  povestit despre nuferi (că tot îi ştim  din Deltă), bananier, cactuşii înfloriţi şi plantele carnivore. M-a întristat să aud o doamnă învăţătoare care le explica elevilor cu care vizita serele că "dacă îşi bagă degeţelul în cupa plantei carnivore, planta le va mânca degetul". Chiar nu cred că nu se pot găsi explicaţii valide ştiinţific care pot fi înţelese şi de copiii foarte mici! Elisei i-am explicat simplu că plantei îi place să mănânce insectele care îi cad în cupă şi că ea  este ca un fel ce stomăcel...



3. Frunze, frunze, frunze...

Internetul abundă în idei de lucru manual cu frunze! Noi am ales câteva, care ni s-au părut mai simple. Cum Elisei îi place să picteze, am realizat de mai multe ori acest gen de lucrare. După ce am fixat frunzele pe foaie cu puţin blue tack (un fel de plastilină refolosibilă care fixează foarte bine, dar se dezlipeşte uşor, o puteţi găsi în Auchan, dar şi la Lidl din când în când),  le-am pictat astfel :



Şi dacă tot erau pictate frunzele, le-am folosit pe post de ştampile. Mi s-a părut cel mai adecvat să îi prezint acum părţile frunzelor prin indicaţii de tipul: apucăm frunza de peţiol, presăm fiecare lob, presăm bine de-a lungul nervurilor, repetând indicaţiile de câte ori a fost cazul.


Am mai folosit conturului frunzelor pentru a lipi boabe de porumb "una lângă alta, una lângă alta" :) Am folosit lipici solid din abundenţă, dar pe fiecare lob în parte, ca să aibă timp să aşeze boabele fără să se usuce.

Am folosit nişte frunze mici de o culoare foarte frumoasă pe care le-am adunat din Grădina Botanică pentru matematică. Le-am laminat aşa încat să încapă 2,3,4 sau 5 pe un format A6. Am încercat pe unele să le ordonez de la mare la mic pentru că în unele zile identificăm frunza cea mai mică şi cea  mai mare.


Frunzele care mi s-au părut mie mai deosebite, le-am laminat tot pe un format A6 şi le-am lipit pe geam ca să le observăm mai bine ziua. Seara am mai folosit o improvizaţie la cutia cu lumină  (sau panou luminos despre care puteţi citi în câte moduri minunate poate fi folosită, pe unul din blogurile mele preferate ) dintr-o cutie Plastina de 12L cu capac transparent şi o lanternă pentru biciclişti. Seara stingem becul şi aprindem lanterna din cutie. Pe capac se aşează frunzele pe rând şi pe vorbim despre ele astfel.





4. Cutie senzorială 
Anul acesta cutia senzorială de toamnă nu a mai avut niciun farmec...am insistat aşa de mult să se joace cu ea fără să scape conţinutul pe jos că preferă să nu se mai joace deloc, din păcate. O sa îi facem un ultim upgrade şi i-o voi lăsa la dispoziţie când doarme Ema (9luni) ca să fiu mai relaxată şi eu că nu înghite nimic de pe jos.Am folosit porumb (pe care am încurajat-o să-l desfacă singură), castane, ghinde şi conuri adunate de prin parc. I-am pus la dispoziţie un cleşte pentru friptură cu care să transfere obiectele în coşuri şi cofraje. Alte idei foarte frumoase despre cutii senzoriale de toamnă găsiti aici




5. Cartea Anotimpurile de la Editura Litera Mică
 Am tot evitat să o folosesc pentru că am avut un sentiment de reţinere, nu ştiu de ce. În final am ales să o iau cu noi în parc şi să găsim acolo unele din indiciile din natură care erau prezentate în carte. 



Am găsit un măr pădureţ, o tufă de ciuperci otrăvitoare (pe care nu am lăsat-o să pună mâna, evident), frunze uscate şi castane despre care am zis cu sunt provizii pentru veveriţele Cata şi Lina  care se pregătesc pentru iarnă ( "Veveriţele şi Optimismul" de la Editura Girasol  este preferata ei săptămâna asta). Mă surprinde şi pe mine ce găsesc prin parcul de lângă casă dacă aleg să nu merg direct la locul de joacă şi pe alei! La un moment dat, mi-a zis "Mami, hai nu mai plânge după ciuperci!" că eram necăjită că trecuseră cei care tund iarba peste nişte tufe de cuci înainte să i le arăt...a fost drăguţă reacţia ei! 

Acestea fiind zise, încheiem aici şi ne pregătim să căutăm idei pentru iarna cea lungă!

luni, 3 noiembrie 2014

Creation Quiet Book: Prima noastră cărticică din fetru despre Creaţie

Îmi plac la nebunie acele "quiet books" pe care le pot folosi copilaşii de 4-5 ani atunci când deja nu mai dorm la somnul de prânz, dar e nevoie să stea liniştiţi. Aşa că, tot admirându-le pe pinterest, am dat de acest link cu o idee de a crea acest tip de cărticele cu ajutorul pistolului de lipit, nu cu ac şi aţă/maşină de cusut variantă de care nu am timpul fizic în această perioadă. Ideal ar fi să le ofere copiilor o experienţă tactilă deosebită, să le dea de "migălit"- ceea ce e excelent pentru muşchii mici ai mâinii -şi să conţină elemente surpriză. Nu am reuşit să realizez toate ideile pe care le aveam, însă rezultatul final a fost unul încurajator. Am lucrat la ea cam 2 ore adunate, cu multe pauze, după cum m-au lăsat fetele şi cu mult spor când ele au adormit:). Am cumpărat de la Casa Retro pagini A4 de fetru colorat şi un set de fâşii de fetru, practic resturi de fetru de diferite culori.  Mai întâi am tăiat colile de fetru aşa încât să obţin pagini de format A5 pentru carte. Din păcate, nu le-am perforat de la început fiindcă aveam de gând să urmez tutorialul pe care vi l-am recomandat mai sus, în final însă varianta cu sârmuliţe pufoase care să le ţină împreună mi s-a părut mai bună decât să fi făcut şi un cotor din fetru (oricum nu-mi permitea grosimea fetrului, fiind mai ţeapăn, nu ar fi stat). Eu nu am folosit şabloane pentru că nu am răbdare să le caut, să le printez, să le decupez perfect. Am tăiat literele şi figurinele liber, cu o foarfecă cu vârf foarte ascuţit. Probabil că ar fi arătat mult mai îngrijit dacă aş fi folosit şabloane. Aceste mărunţişuri gen pompoms, sârmulite pufoase, ochişori mobili, floricele din fetru,  mărgeluţe în formă de stea sau scoici pot fi cumpărate de la raioanele de bricolaj din marile magazine (eu le vânez în Auchan), de la magazinele de profil cum e Casa Retro (dar care mi se par un pic cam scumpe) sau site-uri de profil.


Pentru ziua întâi am lipit un material negru, uşor transparent dintr-o bandană mai veche pe care Elisa o la început e prinsă cu un nasture mare. Când (în sfârşit!) reuşeşte să îl desfacă, apare lumiiiiina!

Cerul l-am reprezentat prin norisori de vată acoperiţi de o perdea albastră pe care Elisa îi poate dirija încoace şi încolo cu degetele.

Pentru ziua a treia am lipit copăcei cu câte 3 fructe (din pom poms) pe care le numărăm, şi trei flori. Elisei îi place mai degrabă să numească culorile decât să numere elementele, ceea ce e bine, oricum.

Pentru ziua a patra am aşesat 4 steluţe pe care le poate număra plimbându-le de-a lungul unei aţe mici pe care le-am înşirat.  Şi am decupat din fetru galben fazele lunii de care Elisa e fascinată în perioada asta.
 Pagina pentru ziua a cincea conţine o pasăre accesorizată cu ochişor mobil şi pene fixate tot cu pistolul de lipit. Am înşirat de data asta 5 scoici pentru a putea fi numărate în linişte.
 Ziua a şasea ar fi trebuit să conţină şi îmbrăcăminte pentru om însă bulinele de velcro din Lidl sunt prea puternice pentru tipul de fetru pe care l-am folosit pentru a-l decupa pe om, aşa că am renunţat. Iniţial, am vrut să fac un buzunăraş din care să îi scoată hainele şi să îl îmbrace.

 Pentru ziua a şaptea am ales o pernuţă decorativă cu levănţică înăuntru care să ducă cu gândul la odihnă. (observaţi că pagina e capsată la ambele capete, e greu uneori să mă concentrez cu două gâze care mişună întruna pe lângă mine!)

Folosim această cărticică duminica, la biserică, înainte de slujbă (când Elisa îl însoţeşte pe tati la repetiţii uneori) şi în timpul ei. M-am bucurat să aud că a povestit-o altor copii, cu ajutor din partea educatoarei de la grupa cea mai mică a şcolii duminicale. Cert este că am descoperit că îmi place să lucrez cu fetru, mi se pare un material stimulativ tactil şi vizual pentru că poate fi fi cumpărat în nuanţe deosebite, este maleabil şi cald la atingere. Am deja în plan şi adun idei pentru o cărticică de Crăciun!