joi, 28 februarie 2019

Gradinuta cu flori de primavara


Unul din lucrurile care imi plac cel mai mult in Berlin este felul cum oamenii au grija de gradini, felul cum isi ingrijesc si decoreaza balcoanele cu flori si micile gradinite de flori pe care le gasesti neasteptat, pe langa trotuare.

Anul acesta am ales sa ne pregatim de primavara aducand putina bucurie si culoare in cartierul nostru.
Proiectul ne-a costat cam 20 de euro (unelte, pamant de flori si florile in sine), dar bucuria copiilor e nepretuita! Suna cliseic, stiu, dar chiar sunt foarte bucuroase ca au reusit!
Planul nostru este sa avem grija de gradinuta si sa schimbam florile in functie de sezon, pana la toamna!






luni, 18 februarie 2019

Petrecere tematică pentru micute balerine

Elisa si Ema impart aceeasi zi de nastere si lucrul acesta atat de special pentru noi este sarbatorit in fiecare an cu o petrecere dubla! Acum doi ani am sarbatorit cu Bobita si Buburuza, iar anul trecut am facut ceva mai inedit si am mers la catarat cu toata familia si acolo am mancat tort de clatite.
Anul acesta Elisa si Ema au inceput impreuna cursuri de balet la o scoala bunicica din Berlin. Sunt absolut incantate sa lucreze cu Irina, profesoara lor de balet care vine CHIAR din Rusia. Sublinierea ii apartine Emei!

Mi-a placut foarte mult ca au dorit sa isi faca din nou cadouri una alteia si au rezistat fara sa arate sau sa vorbeasca despre ce au cumparat. Elisa a cumparat de la Gradina Botanica o coaja de fruct exotic pictata in auriu si acolo a pus un colier din margele de lemn facut de ea. Ema a vrut sa ii ia Elisei o pensula de machiaj...nu ma intrebati de ce, la cat ma machez eu, habar nu am de unde i-a venit ideea!

Iata, in continuare, cateva idei care va pot inspira si pe voi, daca aveti fetite iubitoare de balet!

La capitolul decor  a fost destul de simplu anul acesta, o buna prietena mi-a dat de luni bune o plasa cu tot ce aveam nevoie: baloane, farfurii, pahare, servetele asortate. Ar fi grozav sa le gasiti asa la set! Eu am mai comandat de pe amazon ghirlanda cu Happy Birthday si niste flori de hartie creponata care aratau grozav in prezentare dar nu au putut fi folosite pentru ca nu se deschideau ca in poza.
Daca sunteti ca mine, adica doua treimi fara inspiratie cand vine vorba de decoruri, pontul meu este sa cumparati flori naturale! Mereu cand am folosit flori naturale, tonul camerei a capatat dintr-odata  aer de sarbatoare! Eu am cautat trandafirasi mici roz, dar nu am gasit, asa ca am luat lalele albe si roz. Nu e aranjamentul ideal, dar mie mi se pare ca au aratat foarte frumos si ca au adus o nota de prospetime si vitalitate!





Am mai gasit lumanari in straturi, exact asa cum era tortul pe interior.



Si tortul ar fi fost un element de decor care putea capta atentia, dar al nostru a sosit in ultimul moment si nici nu am mai apucat sa ii facem poza! De aceea, aici folosesc poza facuta de Michele de la 
Oricum, a fost foarte gustos, fetelor le-a adus multa bucurie. Blaturi in nuante de roz, cu aroma de vanilie si crema de branza cu fructe de padure. Un deliciu!


La capitolul mancare am ales sa "play safe" mai ales ca bucataria ne-a fost instalata cu 3 zile in urma si abia am reusit sa-mi pun lucrurile in dulapuri si sa fac curatenie, nici vorba sa am timp sa experimentez! 
Asa ca am facut un platou mare de snitele pe care le-am servit cu orez, iar ca aperitv am mers cu retetele mele clasice: pasta de ton si Philadelphia servita cu biscuiti, guacamole cu tortillas si legume cu sos de iaurt. Am reusit sa stric 13 oua pentru ca, asa cum mi se intampla mie de obicei, maioneza iese un dezastru atunci cand chiar conteaza! As fi vrut sa mai fac oua umplute, mereu se mananca toate cand am si adulti musafiri!







Si am ajuns la momentul in care ma simt eu in sfarsit in pielea mea! Ce am facut cu copiii? Nu radeti! In timp ce taiam tortul imi zice sotul meu: nu stiu daca am vazut persoana mai stresata ca tine atunci cand taie un tort! Si ii dau dreptate, chiar nu ma simt in elementul meu la partea cu decorurile si mancarea, eu ma simt excelent la partea de joaca!

Petrecerea era planificata pentru 2 ore, a durat cam 3, dar cred ca putea foarte bine sa dureze si 4 daca incepeam mai devreme si nu erau si 3 frati mai mici care nu voiau sa imparta nicio jucarie (Matei de un an si 11 luni, Atilla si Peter de doi ani si un pic). Fetitele, in numar de 6, s-ar mai fi jucat singure, dar a fost nevoie sa intervenim pentru a le da de lucru si fratiorilor mai mici.

Asadar, am avut in plan 4 activitati: Lucru manual, dans, joc de miscare si citit.
La lucru manual, am pregatit sabloane de carton cu o balerina in miscare pe care fetele au decupat-o si au decorat-o cu nasturi colorati, hartie pentru cupcakes sau panglici colorate, dupa preferinte. Am folosit lipici lichid de la Uhu, cel solid nu lipeste nasturi si materiale textile! Fiecare fetita a decorat doua balerine. Cu prima au experimentat, la a doua deja stiau ce vor sa faca! Elisa a mai facut umbreluta si cosulet drept recuzita de scena. Au lucrat ingrijit si in ritmul lor, s-au ajutat una pe cealalta si, in general, atmosfera asta linistita a dat un ton bun petrecerii, nu au fost suprastimulati din prima!




La partea de dans am folosit un CD cu muzica vesela de copii si am jucat STOPTANZ, adica: copiii danseaza pana cand muzica se opreste  si ei trebuie sa incremeneasca intr-o pozitie de dans. In loc sa pedepsim pe cei care se misca dupa incetarea muzicii, am ales sa le facem poze de grup in pozitiile acelea. S-au distrat copios!

Apoi, folosind un cd cu muzica clasica am facut un joculet amuzant in care cineva era liderul si toti trebuiau sa danseze la fel ca el. E mai amuzant daca intra in rol unul din adulti si devine stangasi si buclucas!
Nu am vrut sa facem neaparat balet pentru ca doar fetitele mele sunt pasionate de asta si stiam sigur ca 2 dintre invitate nici nu vor sa incerce macar !

Am pregatit inainte de a deschide cadourile si de a manca tortul un moment de linistire in care le-am citit o carte despre Anna Pavlova. I-o daruisem Elisei acum doi ani de Craciun si este superb ilustrata, capteaza foarte frumos atentia!









Noi am ales sa mancam tortul la final si sa nu lasam deschiderea cadourilor la final pentru a crea o atmosfera de recunostinta. Elisa si Ema au oferit mai intai cadourile lor pentru copilasi si apoi si-au deschis cadourile lor. Am fost tare impresionata ca asta a fost ideea lor, iar cand am auzit-o pe Elisa tinand, din proprie initiativa si spontan, un mic discurs de multumire atunci cand a oferit floricelele, aproape mi-au dat lacrimile. Este prima oara de cand ne-am mutat in Germania cand Elisa redevine, in public, plina de incredere si comunicativa!

Ca party favors am ales sa daruim fiecarui copilas bulbi de narcise si zambile. Au costat foarte putin fiecare si au fost primite cu suprindere si bucurie, mai ales de parinti! Am infipt niste balerine colorate pe care le-am cumparat, la set, de pe Amazon. Erau de fapt pentru muffins sau cupcakes, dar mi s-a parut ca merg foarte bine in ghiveci pentru a-l personaliza putin.





Sper ca v-au placut ideile noastre si ca veti  mai reveni si altadata aici!


















luni, 11 februarie 2019

Fierul de calcat pentru copii

Folosesc de ceva vreme un fier de calcat care se incalzeste foarte putin si pe care fetitele mele sunt foarte incantate sa il puna la treaba. L-am luat de pe amazon, e facut in Germania de pearl.de. 

Am incercat mai intai cu batiste si servete, vand grija sa am la indemana si un recipient cu foarte putina apa. Nu recomand un fier de calcat cu aburi pentru ca puterea aburului poate arde pielea copiilor!I

Insa cel mai atractiv este atunci cand il folosim pentru a uni margelute de la Hama, de fapt sunt de la Ikea. 

Hama beads Ikea

Ema iubeste sa faca figurine din margelute de genul acesta! Activitatea asta in sibr6este foarte benefica pentru exersarea rabdarii, dezvoltarea atentiei concentrate si a musculaturii mici a mainii.

Spor la treaba!! 

joi, 7 februarie 2019

Parenting via Facebook: cele mai importante 2 principii invatate de la oameni pe care nu i-am cunoscut niciodata!


Am gasit azi acest desen pe usa fetelor si asa mi-a venit ideea acestui articol. Si, odata cu ea, gandul ca treaba asta cu parentingul este o cursa de 10000 de m, nu un sprint. Am vrea parca sa foloseasca astfel de desene de cand se nasc: sa doarma singuri, sa adoarma singuri, sa manance singuri, sa se imbrace singuri, totul cat mai repede cu putinta. Cum am invatat sa nu mai alerg dupa aceasta independenta a copiilor mei? Doua persoane pe care nu le-am cunoscut niciodata m-au ajutat sa imi cristalizez mai bine gandurile legate de parcursul si ritmul in care vreau sa atinga copiii mei acest scop. Asa ca, inca de la inceput, un mare MULTUMESC!

 

Asa cum unii dintre voi stiti, anul trecut am luat o pauza de Facebook.
Mi-a facut foarte bine, in general, dar mi-au si lipsit cateva lucruri. Ciudat insa, au fost lucruri legate de oameni faini pe care nu i-am intalnit niciodata in viata reala. De exemplu #anastasismele Mariei Hulea si povestile ei despre Rares, adolescentul ei cu autism.

Daca ar fi sa ma intreb care sunt cele mai importante lucruri care au venit de la astfel de oameni, via Facebook, in viata mea si care chiar au generat schimbare pozitiva, as numi doua persoane si doua principii.

1. Julia de la Julia-toys.ro

Nici nu stiu care e numele ei adevarat, dar intr-un interviu pe care l-a dat pe un blog a zis ceva de genul asta: nu conteaza numarul de jucarii, valoarea lor in bani sau valoarea lor educativa, conteaza prezenta parintelui langa copil. Parintii cumpara jucarii crezand ca asta e nevoia, dorinta si calea de a face un copil fericit. Nimic mai fals. Un copil prefera oricand un numar limitat de jocuri si jucarii, dar sa le joace pe acelea pe care le are  cu mama sau cu tata!

2. Raluca Manea de la www.caietpentrucasamea.wordpress.com

Nici nu cred ca a scris pe blog despre asta, daca bine imi amintesc am citit afirmatia ei intr-un comentariu, dar mi-a schimbat TOTAL abordarea fata de copiii mei. Pana in acel moment, dorinta mea era sa ii aduc pe copiii mei, cat mai repede, in punctul in care sa se joace singuri, daca se poate, cat mai mult timp posibil. Si de cate ori vad aceeasi preocupare si la alte mamici! "Of, sare de la un lucru la altul in doua minute! Dupa 10 minute se plictiseste de chestii care pe altii ii tin ocupati ore intregi, unde gresesc, ce sa mai fac, dati-mi idei!!!"

Raluca a scris atunci unei mamici ceva de genul asta: am observat ca daca imi fac mai intai timp sa il invat eu cum sa se joace, cum sa construiasca, cum sa dezvolte o conversatie, cum sa sustina un joc de rol, mai tarziu el foloseste ce l-am invatat ca sa se joace singur, dar nu putem sa ardem etapa asta. 

As adaugat eu acum: nu putem sa le trantim in fata niste tavite sau niste cutii senzoriale si sa ii lasam sa se joace singuri, asteptadu-ne ca asta sa ii tina ocupati. Mai intai, trebuie sa ne facem timp si sa ii echipam, sa le oferim instrumentele necesare, sa ii asiguram de prezenta noastra.

Saptamana aceasta de vacanta am incercat sa alternez zilele cu activitati cu zilele de relaxare.
Dar am avut zile (cum a fost cea de azi) in care s-au jucat singure, fara ca eu sa intervin, sa sugerez sau initiez vreo idee. 

Au plantat bulbi de flori, fara ca eu sa stiu pentru ca il adormeam pe Matei . Ii cumparaseram impreuna din Lidl si aveam de gand sa ii plantam impreuna, dar au decis ca pot si vor sa faca asta singure. Si toamna trecuta au avut grija de florile de balconul lor. Apropo, stam la parter, nu e nici un pericol sa cada!


 Mi-au facut un suport de lumanare din paie de baut si borcanel de la mancarea de bebelusi.

 

Au facut carticele din hartie igienica (pe acestea nu le-am fotografiat).

Au facut leagane pentru pasarele si le-au agatat in copaci, dar si margele pentru mine.


Au colorat globuri de rigips si, cand au spart unul, au avut grija sa il lipseasca la loc. 


Simt ca abia acum a venit momentul sa culeg niste roade ale abordarii pe care am invatat-o de la Raluca. Abia acum incep sa primesc inapoi. Si inca nu am ajuns la finalul cursei, mereu vor fi momente in care trebuie sa semanam, sa udam, sa ingrijim caracterul unui copil. Dar e o incurajare sa ai si astfel de zile, ca cea de azi, in care te bucuri ca mai vezi si roade!
Numai bine!