joi, 30 noiembrie 2017

Ce planuri avem pentru Ziua Națională a României

Deși nu mai locuim în România, mă străduiesc să păstrez, atât de mult cât pot, moștenirea culturală și legăturile cu țara noastră pe care încă o considerăm ”acasă”. De aceea, sărbătoarea națională este pentru mine un moment pe care doresc să îl marchez cu bucurie în fiecare an!

În 2015, am creat un mic decor românesc de felul ACESTA.
În 2016, mi-a venit ideea de a face din harta României un covoraș de joacă așa că ne-am jucat foarte frumos ASTFEL.  Fetelor le-a placut mult să se joace cu acest covoraș de joacă, așa că l-am scos și l-am spălat și, dacă vor dori din nou să se joace cu el, va fi disponibil!

Anul acesta, o avem pe bunica paternă la noi, așa încât am rugat-o să încerce o rețetă de biscuiți pe care i-am tăiat după conturul hărții României și cărora le-am pus glazură tricoloră. Ieri, buni a testat rețeta (pe care am luat-o de AICI ) și ne-am ales cu un platou de felul acesta. Din păcate, nu am avut colorant alimentar bun și am obținut un steag foarte...pastelat! Dar aș vrea să merg azi la cumpăraturi și, dacă voi găsi bobițe sau steluțe colorate, le vom presăra deasupra! Apropo, am folosit colorant de la Dr. Oetker, din tub, dacă folosiți vreun colorant alimentar BUN, trimiteți-mi și mie sugestia voastră!


În rest, plănuim să ne jucăm cu acest puzzle de lemn pe care l-am achiziționat anul trecut de la www.edujoc.md și să citim, la alegere, una din cele 8 cărți apărute la editura Gama în colecția ”Români celebri”.



Am găsit pe acest blog idei de aranjamente florale de ziua  României, așa că am vom cumpăra și noi flori și vom face un aranjament de genul acesta.

Și, deși a fost o zi în care coloranții m-au lăsat baltă, tot am încercat să fac o plastilină de casă pe care am împărțit-o în trei și am încercat, fără prea mult succes să o colorez în culorile steagului nostru.  Am creat și o planșetă de mușama căreia i-am pus un carton tare dedesubt, și gata invitația la modelat!



Voi ce planuri aveți anul acesta de 1 decembrie?



miercuri, 29 noiembrie 2017

O carte pe zi până la Crăciun: calendarul de Advent, varianta de citit

Anul acesta aș dori să nu planific foarte multe lucruri de făcut în luna Decembrie, de aceea am optat pentru un Calendar de Advent care presupune citirea a 24 de cărți despre Crăciun și perioada de iarnă. Ideea nu este nici pe departe originală, dar îmi este mult mai la îndemână anul acesta. Dacă reușim să facem și lucruri similare celor din anii trecuți, mă voi bucura de două ori mai mult!

Despre ce activități am propus în calendarele de Advent în 2015 și 2016 puteți citi aici si
aici.

Pe multe dintre cărțile pe care le vom citi  le aveam deja acasă din anii trecuți, pe unele le-am cumpărat special pentru acest fel de calendar din librării și de la second hand. Pe câteva le-am primit, așa că îmi lipsește doar una, dar o voi găsi eu până la sfârșit!


Lista cărților pe care le-am împachetat este următoarea:

Max Lucado, Cel mai minunat dar
Astrid Lindgren,  Pippi Langstrumpf feiert Weihnachten 
Sven Nordqvist,  Petterson kriegt Weichnachtbesuch
Die Weihnachts Geschichte 
Dressing up Sticker Book Nativity play, Usborne 
Mein erster Stickerbuch Die Weihnachtsgeschichte, Usborne 
Nașterea lui Isus,  Editura Girasol
Usborne Bible Stories Christmas Story 
Alvin Tresselt,  The Mitten 
Die Weihnachts Geschichte 
Carte puzzle Nașterea Domnului 
Christina Butler,  Der kleine Igel und das große Geschenk 
Povești de Craciun, editura Gama 
Jacqueline Briggs Martin,  Willie Fulg de nea
Otto Pfeiffer,  Kleine Adventsgeschichten
Cărticele din colecția Pixi
Kinderleichte Weihnachtsbastelei (o carte cu idei tematice de lucru manual).

Am lipit un număr pe fiecare carte pentru a ști ordinea în care să le citim și le voi așeza frumos într-un coș. Deocamdată, stau ascunse la mine în dulap!
Voi ce ați pregătit pentru perioada de Crăciun?


marți, 28 noiembrie 2017

Joc de mișcare pentru zile friguroase: zarul cu animale..și o tornadă!

Încet, încet adun materiale și idei pentru zilele lungi de iarnă în care știu sigur ca nu vom petrece prea mult timp afară din cauza vântului, mai ales.
Una din ideile simple pe care le puteți realiza și voi acasă este confecționarea unui zar dintr-o cutie de carton.  Eu am avut una de la șervețele igienice, de exemplu. Am învelit cutia în hârtie albă pentru a arăta cât mai simplu și am avut grijă la sfârșit să aplic straturi duble de bandă adezivă transparentă pentru aface cubul cât mai rezistent.Dar, cartonul e carton, tot se strică! Important pentru mine a fost să fie ușor și să nu facă zgomot când îl rostogolesc.
Am printat imagini cu animale pe care fetitele le-au decupat și lipit pe cutie.
Am ales imagini cu animale reale, pe cât posibil reprezentate în habitatul lor natural.

Fiecărui animal îi este atribuită o mișcare, un anume tip de mers sau fel de a se deplasa: rostogolit-arici, mers în patru labe-elefant, pași cu călcâiul lipit de vârful celuilalt picior-furnica, ghemuit cu picioare depărtate-gâscă, sărit în două picioare-broască și - pentru ca nu mi-a venit în minte niciun animal al cărui fel de a se deplasa este rotitul - imaginea unei tornade.
Jocul seamănă cu "Împărate luminate, câți pași îmi dai?" doar că se rostogolește zarul și copilul se deplasează atâția pași câți sunt indicați pe față superioară și îi face imitând animalul respectiv. 

Spor la joacă!

luni, 27 noiembrie 2017

Copil îmbufnat, nervos și necooperant? Iată 5 idei care readuc bucuria și calmul în casă!


 Vă este cumva familiar scenariul acesta?
 Vineri. Le iau de la grădiniță și însistă să adune în mâini toate pietricele de pe lume, evident nu mai pot să mă țină astfel de mână. Se împing, nu vor să meargă, vor în cărucior, vor în brațe, vor înghețată, vor covrigi. Ba nu, mai bine, amândouă! Autobuzul a plecat cu 2 secunde înainte să ajungem în stație și avem 10 minute de așteptat timp în care sar, se cațără pe gard, calcă pe picior pe cineva. În autobuz este aglomerat, găsim două locuri iar ele se ceartă pentru că vor amândouă pe scaunul de la fereastră. Ne oprim să cumpărăm pâine, dar ele vor și fursercuri în formă de arici pe care nu le cumpăr pentru că...  Urmează urcatul până la ultimul etaj, în care se plâng să rucsacul de la grădiniță e prea greu (deși caserola  și sticla de apă sunt goale), ajungem acasă și se întind pe jos, le ia 15 minute să se descalțe și nici vorbă să meargă la baie să se spale de bună voie pe mâini....mă uit la ceas cu disperare...dacă o țin așa până diseară, o iau razna!

Ce-i de făcut? Ar fi tare simplu să le plantez în fața laptopului la desene animate, dar nu e o opțiune. Așa că încerc niște ”ruperi de ritm” care ne ajută să pornim de la 0 cu altă atmosferă și stare emoțională!

Iată  5 strategii de alungat stările  de îndărădnicie și negativitate care au funcționat la noi uneori:

1. Moment de conectare emoțională
Da, copilul nu ascultă și nu doresc să întăresc un comportament nepotrivit, dar tot aș vrea să aflu de unde vine starea lui și știu că nu voi ajunge nicăieri insitând cu cerințele. Așa că, iau o pauză și îmi fac timp să ascult mai întâi. Pentru mine funcționează să le iau în brațe și să le citesc ceva. Sau să le invit la mine în pat sub o pătură tare moale și să povestim pur și simplu. Uneori, îmi spun ce s-a întâmplat la grădiniță sau care a fost cu adevărat motivul pentru care s-au certat una cu alta. O, era atât de ușor când aveam un singur copil! Chiar și așa: ajută să te oprești din ce ai de făcut și să asculți, să îi asiguri că ești acolo, să îți hrănești emoțional copilul. Uneori, nici nu trebuie să faci ceva anume, ci doar să te faci disponibil, lăsând copilul să conducă direcția în care dorește să meargă cu scenariul unui joc de rol sau stând liniștit lângă el când creionează ceva.

2. Ieșit afară
Când atmosfera e pe cale să explodeze și nu știi ce să mai faci: îmbracă-i bine și ieși afară! Nici nu merită să te obosești să fie perfect îmbrăcați într-un moment ca acesta! 
Eu pun toate într-un rucsac și le mai dau o mănușă sau o căciulă când ajungem jos, fără proteste, fără smiorcăieli! La Matei (8luni) nici nu trebuie să ajung până jos, e suficient să răsucesc cheia în ușă și se potolește instant!

3. Stins lumina
Această strategie este, de departe, cea mai eficientă dintre toate și este perfectă pentru noi în serile lungi de iarnă când am impresia că mai e puțin și se urcă pe pereți. Sting lumina, aprind o lampă care proiectează steluțe pe tavan sau o lanternă sub o pătură și, dacă este și tati acasă, facem un teatru de umbre sau zicem povești în șoaptă! 

4. O baie în cadă
Contactul prelungit cu apa este o experiență senzorială foarte liniștitoare pentru copiiii mei. Le pregătesc cada cu apă și pun spumant sau uleiuri esențiale, alteori aduc animalele Schleich și le las atât cât doresc FĂRĂ să insist să se spele pe păr, dacă nu e ziua lor de spălat pe păr! Această idee funcționează mai ales primăvara și toamna când ajungem mai devreme acasă dar eu mai am nevoie să gătesc sau să pregătesc câte ceva și nu doresc să mediez certuri nesfârșite între surori!

5. Joacă senzorială
Joaca senzorială îi aduce pe copii în contact cu corpul lor  și îi ajută să se calmeze. Unii copii au nevoie de contact corporal mai intens de aceea e bine să îi lăsați să care, să împingă sau să ridice lucruri. Un masaj bun sau îmbrățișări ”de gorilă” din care scapă cu greu sunt la fel de eficiente. 
La noi funcționează rostogolirile pe salteluță în față sau în lateral. 
Legănatul este o formă excelentă de stimulare vestibulară și dacă nu aveți un leagăn, jucați-vă ”hai la groapa cu furnici” legănând copilul într-o pătură. Mai avem un disc de plastic tare pe care se urcă și se rotesc încerc să își păstreze echilibrul.
Dacă nu puteți să faceți nimic din toate astea...amestecați apă cu făină și lăsați-i să frământe muuult aluat! 

Nu promit că oricare din strategiile de mai sus vor funcționa ca unse și pentru voi, dar merită să încercați! Și, de ce nu, împărtășiți cu noi ce anume funcționează la voi!

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Avem abonament la bibliotecă!!!

Și a venit momentul în care am hotărât să fiu mai responsabilă și să îi fac viața mai fericită soțului făcând niște economii. Nu de alta, dar am depășit de vreo 4 ori bugetul pentru  cărți pe anul acesta așa că am hotărât sa nu mai cumpăr cărți in limba germană și să ne facem, în schimb, abonament la bibliotecă. Am descoperit, cu această ocazie și o selecție grozavă de cărți în limba engleză, titluri pe care le avem și noi traduse în limba română, dar și titluri care tot așteaptă în wishlist!
A fost cam spontan pentru fete, nu au știut exact la ce să se aștepte și, drept să vă spun, nici eu nu am mai fost într-o bibliotecă de ani buni, iar în una în care bibliotecarul este doar supraveghetor, chiar deloc. Așa că, am stat puțin deoparte să ne dumirim cum își înregistrează oamenii cărțile pe fișe (pardon, conturi online) scanându-le și cum le returnează la un automat care preia cărțile.
Le-am făcut fetelor card, apoi am zăbovit pe acolo o oră și un pic citind cărți în zona destinată copiilor. Matei a fost cu noi, biblioteca aceasta fiind un mediu care tolerează zgomotele decente, dar nici el nu a întrecut măsura!


 
La final, și-au ales cărțile pe care le-au dorit și ne-am îndreptat spre casă cu ghiozdanul doldora de cărți!
Acestea sunt primele noastre cărți de la bibliotecă. Am ales, bineînțeles, o carte din seria mult iubită de Elisa cu Peterson și Findus. "Hannah in der Zeit der Tulpen" este o foarte emoționantă poveste despre o relația dintre o fetiță talentată la pictură și tatăl ei, cultivator de lalele. "Bear Says Thank You"  le-a plăcut tare mult! E despre un urs care dorește să ofere o masă prietenilor lui, dar nu are nimic de mâncare, în final prietenii aduc mâncarea și el le spune povești, toți fiind bucuroși că pot să împartă ceea ce au! 
 
În București știu că este un spațiu frumos pentru copii la Biblioteca Metropolitană și altul la Biblioteca Ion Creangă. Aud numai lucruri frumoase despre biblioteca "Ce le citim copiilor" fondată de Bianca Mereuță în Florești, Cluj.  Voi din ce orașe sunteți și cât de primitoare sunt bibliotecile pentru  copiii mici?

vineri, 24 noiembrie 2017

My Very First Art Sticker Gallery - cum folosim cartea cu abțibilduri de la Usborne

Bine v-am regăsit!

Dacă urmăriți blogul meu știți prea bine că, deși nu sunt  o mare cunoscătoare și nici nu am vreun talent deosebit, am încercat să aduc arta aproape de copiii mei. Mergem la muzee de artă, avem albume cu picturi, facem ”mini expoziții de artă” folosind cărți poștale cu picturi, jucăm jocuri de memorie și altele.

De aceea, atunci când Thais de la THAIS POPA Independent Usborne Organizer mi-a propus să aleg o carte potrivită pentru fetițele mele am știut că My Very First Sticker Art Gallery este cartea potrivită pentru ele!


În primul rând, am desfăcut cu grijă paginile cu abțibilduri pentru a le împărți egal și a da șansa ambelor fete să interacționeze cu această carte. Copiii descoperă abțibilduri cu picturi cu teme diferite: viața de zi cu zi a oamenilor din secolele trecute, copii, păsări, ape și pământ. Elisa i-a regăsit cu plăcere pe Hokusai (de care știe din lectiile nostre despre Japonia și vulcanii ei) și pe Van Gogh (despre care am am scris aici)   dar și pe Claude Monet al cărui album cu picturi a fost prin preajmă mai mereu anul acesta.




Și am ales bine cuvântul: este o carte cu care copilul interacționează! Găsește umbrele abțibildurilor, le lipește, eu le citesc scurtele explicații care însoțesc fiecare pagină și apoi, cu ajutorul abțibildurilor, copilul recreează tablouri sau își face propria galerie de artă! Chiar dacă lipește strâmb abțibildul în rama de tablou din carte, acesta se poate dezlipi ușor fără urme și fără a se rupe! Asta contează foarte mult pentru degețele care învață să se coordoneze! Greșeala e parte din procesul de învățare și  e minunat că, prin calitatea hârtiei și a lipiciului, copilul are oportunitatea de a se corecta!

Ce este foarte important de știut este că fiecare carte Usborne este ca o ușă și că în spatele ei se află o mulțime de alte resurse de învățare pe care copiii le pot descoperi.

Noi am urmat linkul de pe prima pagină a cărții  care ne-a condus la o pagină online în care am putut să explorăm mai adânc descoperind linkuri cu desene animate despre pictori, clipuri pe youtube în care sunt explicate tehnici de pictat sau din care înțelegi mai bine contextul în care a fost pictat un tablou, afli la ce muzeu poți vedea un anume tablou și care e povestea lui.


Aceste linkuri mi-au fost foarte utile mie, ca părinte, pentru că mi-au scutit din timpul de căutat online și am putut să răspund curiozității copiilor mei, pentru că multe din informațiile la care am ajuns sunt noi și pentru mine.
Cartea conține și scurte interpretări legate de motivele pentru care artiștii au pictat într-un anume fel. Asta mi-a amintit puțin de comentariile din liceu, dar am ales ca, în loc să le citesc copiilor mei interpretările de acolo, să ii las pe ei să observe detaliile care îi interesează, îi intrigă, le plac sau nu.


Ar mai fi lucruri de făcut pe baza acestei cărți. Ema mi-a cerut să le fac și lor soluție de baloane așa cum a văzut în tabloul cu fetița care umfla baloane de săpun, deci dacă aveți o combinație de săpun care să garanteze că vom putea face baloare, vă rog să o scrieți în comentarii :) Cu Elisa cred că vom încerca să ne pieptănăm ca în unul din tablourile cu fetițe, sigur se va distra vazându-se cu cârlionți!

Dacă v-a plăcut această carte și doriți  să o încercați cu copiii voștri, pe Thais o găsiți pe Facebook AICI . Vă așteaptă cu o mulțime de cărți grozave!

miercuri, 22 noiembrie 2017

Montessori zi de zi: pregătim o gustare de fructe

Am grijă ca atunci când vin de la grădiniță fetele să mănânce o gustare fructe. Uneori, pregătesc o astfel de tăviță care o invită pe Ema să își pregătescă singură gustarea de fructe. În perioada aceasta îi plac mandarinele, deci i-am pus la dispoziție o mandarină (când vrea mai multe cere în plus) și două farfuriuțe de ceramică așezate pe o tăviță.
După ce ia farfuriuțele din tăviță, desface mandarina (am crestat-o eu puțin pentru că doar de atât ajutor are nevoie) și pune cojile pe o tăviță și feliile de mandarină pe altă tăviță!

Ne prezintă cu încântare Obst Teller, uneori ne servește și pe noi, dar știu sigur că mănâncă mai cu drag dacă pregătește ea fructele!

Aș putea face eu lucrul acesta mult mai repede sau aș putea  să îi dau o mandarină în mână pur și simplu, dar mă străduiesc să îi ofer astfel de ocazii pentru că scopul meu nu este doar să mănânce fructele, ci și să învețe să ducă la bun sfârșit o activitate pentru care are interes, să urmeze o secvență de pași logică și și să aibă satisfacția că lucrează independent de la început până la sfârșit (inclusiv cu aruncatul cojilor la gunoi și, uneori, spălatul farfuriuțelor).  Nu în ultimul rând, oferindu-i vase de ceramică on loc de plastic, învață să se poarte cu grijă cu obiectele și, în cazul acesta, sa aprecieze lucrurile frumoase. Chiar sunt drăguțe farfuriuțele acestea, nu-i așa?

marți, 21 noiembrie 2017

3 lecții despre frumusețe cu The Atlas of Beauty

Săptămâna trecută am reușit sa ajung, împreună cu Matei, la lansarea în limba germană a albumului The Atlas of Beauty al Mihaelei Noroc.
Am reușit sa schimb două vorbe cu ea înainte de eveniment, apoi am ieșit afară sa îl plimb puțin pe Matei în Manduca în speranța că va adormi, dar când m-am întors nu am mai reușit să intru pentru că veniseră foarte mulți oameni, așa încât a trebuit sa aștept afară până la final.
Am reușit totuși să cumpăr albumul și să primesc un autograf ceea ce a fost o mare victorie pentru mine!

Urmăresc proiectul acesta de când  ideea a fost preluata de cei de la Buzzfeed și multe din fotografii îmi erau deja familiare, dar să ai albumul în mână este altceva! El va fi lansat la târgul Gaudeamus pe 25 Noiembrie, sper din toată inima să fiți acolo mulți dintre voi!


sursa foto: https://www.amazon.de/Atlas-Beauty-Women-World-Portraits/dp/0399579958

Deși pare că e o carte pentru adulți, răsfoind-o, mi-au venit câteva idei de a o folosi împreună cu fetițele mele. Oricum, de când au văzut-o, au răsfoit-o și au pus întrebări despre fotografiile din carte, crezând că eu știu poveștile tuturor!
Asta m-a inspirat să gândesc 3 lecții despre frumusețe pentru a sădi semințele unei gândiri sănătoase despre ceea ce este frumusețea, acceptarea și iubirea propriului corp!
Sunt convinsă că dacă noi nu le învățăm pe fiicele noastre să aibă o percepție sănătoasă asupra propriului corp vor veni momente în care vor fi vulnerabile și vor suferi din cauza remarcilor altora sau a presiunii de a arăta și a se îmbrăca în anumite feluri. Am prietene ale căror fete ajunse la adolescență și maturitate se confruntă cu probleme de anorexie și neacceptare a propriului corp, așa încât știu câtă suferință poate provoca lipsa unei imagine sănătoase de sine.

1. Prima lecție despre frumusețe este simplă: ”Fetița mea, ești  tare frumoasă!” 
Fetele noastre au nevoie să le spunem că sunt frumoase, nu cele mai frumoase și nu doar frumoase, dar e nevoie ca noi să le validăm și să oferim cu generozitate complimente. Vor primi destule remarci acide, critici sau insulte la școală, între ”prieteni” sau la serviciu. Familia apropiată ar trebui să fie locul în care fetele noastre primesc ceea ce au nevoie pentru a avea o imagine sănătoasă despre propriul corp. Asta vine la pachet, bineînțeles, cu a fi un bun exemplu pentru fetele noastre arătând preocupări echilibrate despre cum arătăm, cum ne îmbrăcăm, necriticând niciodată pe cineva pentru că se îmbracă sau arată în vreun fel care nouă nu ne place, evitând să vorbim urât despre corpul nostru  sau  să facem o obsesie din faptul că ne îngrășăm sau slăbim.

2. A doua lecție despre frumusețe este aceea că frumusețea este peste tot: în fiecare continent, în fiecare țară, în fiecare rasă, în fiecare clasă, în fiecare om.
Din fericire, fetele mele nu știu că, în viziunea conaționalilor noștri, "româncele sunt cele mai frumoase"  și nici nu au fost expuse la alte stereotipuri referitoare la alte națiuni! Locuind într-o comunitate foarte diversă de expați, astfel de idei nu își au locul nicăieri! Cum "am predat" lecția aceasta?
Am ales din The Atlas of Beauty fotografiile lor preferate, le-am căutat online, le-am printat și le-am laminat în format mic, de carte de vizită. Am folosit apoi un puzzle uriaș cu harta lumii pentru a le distribui pe continentele corespunzătoare. Am remarcat apoi simplu câtă frumusețe este peste tot în lume! Nu numai în România, nu numai în Europa, ci peste tot!


3. A treia lecție despre frumusețe este un pic mai adâncă și o am de mult timp în vedere, dar ea nu poate fi surprinsă într-o singură sesiune de învățare, de aceea mi-am propus să fie unul din dezideratele educației pe care le-o ofer copiilor mei. Este o lecție despre frumusețea din noi și frumusetea pe care o arătăm în relațiile cu ceilalți și în comportamentul nostru. Esența ei este suprinsă în acest  verset din Biblie:
”Ceea ce face face farmecul unui om este bunătatea lui!” (Pildele lui solomon 19,22a)
Practic, doresc să le transmit copiilor mei că frumusetea are mai multe forme de manifestare: există o frumusete fizică, e important să fim îngriijiți, curați, frumos mirositori. Dar
există și o frumusețe a dărniciei, a grijii, o frumusețe a curajului, o frumusețe a sacrificiului, o frumusețe a puterii de a înfrunta greutățile. Nu există frumusețe înafara iubirii și a bunătății. N-aș vrea să râvnesc vreodată la o frumuseșe care produce rău în mine sau în alții. Aș vrea să dobândesc și să îi învăț pe copiii mei să dobândească o frumusețe care nu piere.
Un crâmpei din lecția aceasta am parcurs cu fetițele mele răsfoind  The Atlas of Beauty și întrebând ce anume le face frumoase pe din unele femeile fotografiate.
Răspunsurile lor m-au uimit: Iată câteva exemple:



Ceea ce a fost cu adevărat emoționant a fost felul în care au insistat să vorbim numai despre Ania vreo jumătate de oră. Am început arătându-le fotografia de mai jos și întrebându-le ce anume cred ele că poate sau nu poate să facă Ania. Evident, mi-au spus că nu ar putea să alerge, așa încât am sfârșit prin a privi finale de jocuri paralimpice pentru a înțelege mai bine ce înseamnă ”nu există nu pot” pentru oameni ca Ania.  

Care ar fi cele mai importante lecții despre frumusețe pe care ațI dori să le transmiteți copiilor voștri? Scrieți-mi pe pagina noastre de facebook JURNAL DE PRINTESE, sunt tare curioasă care ar fi gândurile voastre legate de acest subiect! 

luni, 20 noiembrie 2017

Sărbătoarea mulțumirii în familie, ediția a treia

Încerc, de câțiva ani încoace, să marchez o zi mai specială în care să ne arătăm recunoștința pentru ceea ce avem din belșug. Am reușit în anii trecuți să leg momentul acesta de sărbătorirea Zilei Roadelor la Biserică sau de Thanksgiving Day alături de prieteni originari din Statele Unite și despre asta puteți citi AICI.
Dar anul acesta am simțit că aș vrea să fac ceva mai practic pentru fetițele mele.  Am pornit de la ideea că le e destul de greu să evoce motive de mulțumire reale așa că am hotărât că locul cel mai potrivit este casa noastră. 
Scopul meu a fost sa evidențiez faptul ca avem chiar tot ce e nevoie, dar și multe, multe alte lucruri în plus care ne aduc bucurie și pe toate le-am primit datorită grijii lui Dumnezeu pentru noi (și a Harului Său, asta a fost lecția mea :).
 
Am folosit crenguțe de la florărie pentru a crea un copăcel pe ale cărui frunze am scris motivele noastre de multumire. Aveam prin casa un set de frunze de toamnă  din carton pe care am dorit sa le folosesc pentru a da viață copacelului.   În bucătărie avem un colțișor special unde lipesc o imagine cu un verset din Scriptura  in fiecare luna, așa că ni l-am amintit: "Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile(...)." din epistola către credincioșii din Tesalonic 5,18.

Practic, ne-am plimbat din cameră în cameră cu copacelul nostru, am privit în jur și am scris (fiecare in limba și cu "alfabetul" lui) lucrurile pentru care vrem sa ii mulțumim lui Dumnezeu că ni le-a dat. Au mulțumit pentru ghetuțe și "toate produsele cu care facem de mâncare" pentru cărți, flori și rochițe, dar și pentru mami. Am lipit o frunză pe fiecare bilețel de multumire și apoi le-am așezat pe toate în copăcel. Am încheiat cu un scurt moment de rugăciune, de fapt, foarte scurt pentru ca nu mai aveau răbdare. 

Am așezat copacelul un sufragerie pentru a ne aminti să mai pomenim de el și plănuiesc să reciti zilele acestea două cărți din biblioteca lor care evocă mulțumirea: povestea despre corul Multumim din cartea Bach și Orga fermecată de Cristina Andone și  "Dumnezeu mă iartă, și eu te iert" a lui Max Lucado, o povestioară care are loc în contextul acestei sărbători. 

Voi cum marcați sărbătoarea recunoștinței la voi acasă? 



Câștigătorii sunt....

Buna dimineata!

Prima câștigătoare este Emanuela Baraian, nr 8 pe lista mea de share-uri la care am avut acces și am putut sa le verific. 
Din lista persoanelor care au dat tag unui prieten, a fost aleasă câștigătoare Emma Bojonca, numărul 315 in lista mea. 

Va rog sa luați legătura cu mine pentru a putea stabili detaliile despre expedierea pachetelor către copiii voștri! 

Va mulțumesc frumos pentru participare și va doresc din toată inima o iarnă caldă pentru sufletele voastre! 

vineri, 17 noiembrie 2017

DIY: Joc de memorie olfactivă

Dacă urmăriți blogul meu, știți cât de mult îmi place să improvizez jocuri care implică simțurile copiilor. Am creat mai demult un joc de memorie auditivă dar și unul de memorie tactilă
Am căutat multă vreme o soluție elegantă pentru a realiza un joculeț de memorie olfactivă și m-am bucurat tare mult atunci când am găsit într-un magazin Flying Tiger seturi de sticluțe cu dop de plută.


Am cumpărat 4 seturi (erau 3 sticlute la 1 euro), fetele au pus cocoloașe de vată hidrofilă înăuntru. Am căutat substanțe incolore și am pulverizat sau picurat substanțele înăuntru, având grijă să am două sticluțe care miros la fel. Am folosit parfumurile mele și ale soțului, șampon incolor de bebeluși și ulei esențial de arbore de ceai. Puteți folosi, bineînțeles, ce aveți la îndemână!

Am jucat jocul cu Elisa (5a8l) folosind toate cele 12 sticluțe. Alegem două sticluțe cu parfum diferit și mirosim pe rând celelalte încercând să găsim sticluța pereche. Am avut mare grijă să pun de fiecare dată dopul la loc. Dopul preia din miros și e bine să nu fie schimbat de la o sticlă la alta.

Pentru Ema (3a8l)am folosit doar trei perechi dintre care perechea care, dar nu a arătat răbdare sau interes prea mare pentru acest gen de joculeț.

Până la sfârșitul săptămânii, pe blog și pe pagina noastră de Facebook, derulez un concurs la care puteți câștiga unul din cele două calendare de Advent cu figurine magnetice care spun povestea Nasterii Mântuitorului. Pentru a afla condițiile și a participa, mergeți AICI.

Mult succes!



miercuri, 15 noiembrie 2017

Concurs de Advent: calendar cu figurine magnetice

Nu am mai găzduit de mult, mult timp un concurs, aici, pe blog. Pregătindu-mă însă pentru luna Decembrie am luat pentru fete un calendar de Advent care ascunde în spatele a 24 de ferestre de hârtie figurine magnetice cu tematica religioasă a sărbătorii de Crăciun și m-am gândit să mai fac o bucurie unui copil a cărui mamă mă urmărește! Despre ce este și cum se face un calendar de Advent puteți citi AICI !

Copiii vor descoperi, una câte una, figurinele și vor putea să creeze scena Nașterii sau să relateze întâmplările ajutându-se de acestea.În setul de Advent este inclusă și o planșă magnetica cu fundalul pe care pot fi așezate figurinele.

 


Dacă îți dorești un astfel de calendar pentru copilul tău, te invit să urmezi pașii de mai jos pentru a-ți valida participarea:

1. Like paginii de Facebook Jurnal de printese;
2. Share public postării despre concurs;
3. OPTIONAL: Comentează cu un tag pentru prietenii care ar dori să participe la concurs (fiecare tag îți asigură o poziție în plus la tragerea la sorți).

CONCURSUL SE VA ÎNCHEIA Duminică, 19 Noiembrie, la ora 20.
 
Câștigătorul va fi decis prin random.org și va fi anunțat pe pagina de Facebook a blogului în decursul zilei de luni! 
 Mult succes!

marți, 14 noiembrie 2017

Invitație la cusut pentru un copil de 3 ani

Ema (3a8l) trece prin etapa în care își dorește tot ceea ce are, este sau face sora mai mare. Cum ieri am pregătit o invitație la cusut pentru Elisa, a trebuit să improvizez ceva și pentru Ema, deși nu aveam toate lucrurile la îndemână.
Un bun motiv sa reorganizez materialele și jocurile fetelor, așa că iată ce a ieșit :

1. Activitate de șnuruire
Precursorul cusutului este șnuruitul așa încât am scos din "lada de zestre" (adică lada de la canapea, locul unde păstrez jocurile de rezervă ale copiilor) un joc cumpărat din Lidl.
Jocul conține imagini cartonate cu animale și mai multe șireturi colorate.
Un joc de îndemânare și coordonare care îi ajută pe copii să își păstreze atenția concentrată.
Ema mă dorește aproape atunci când lucrează, îmi cere sfatul, se preface ca nu poate pentru a mă distrage de la a fi lângă frații ei și a mă avea doar pentru ea. Așa că, stau lângă ea și șnuruiesc și eu un animal.

2. Cusut pe forma unei inimioare folosind un ac de plastic.
Am găsit acest ac de plastic într-un set cumpărat din Flying Tiger iar azi îl vom pune la treabă.
Am trasat deja conturul unei inimioare și am făcut găurile pe care trebuie să le urmeze cu acul.

luni, 13 noiembrie 2017

Montessori de zi cu zi: invitatie la cusut

Am găsit azi la Flying Tiger (echivalentul danez al Euroshop) acest set care cuprinde un cadru de lemn, ațe de diferite culori, pânză cu model și ac.
Am pregătit activitatea pentru Elisa care are acum 5 ani și 8luni.
Am ajutat-o trasând modelul și pe spatele pânzei pentru a ști unde sa înfigă acul, făcând nodurile și punând ață în ac.
A reușit și ea să pună ață in ac o dată ceea ce a făcut-o tare bucuroasă!
Acest fel de a introduce cusutul pentru un copil așa mic implică destul de multă siguranță datorita cadrului de lemn care tensionează materialul. Astfel, copilul vede mai bine modelul și nu are degetul aproape de locul unde înfige acul, ci pe cadrul de lemn.
Elisei i-a plăcut tare mult provocarea mea.
Și-a propus sa termine până miercuri și deja știe cui îi va dărui pânză!
Voi de la ce vârste i-ați învățat pe copii sa folosească acul și ața?

joi, 2 noiembrie 2017

Montessori zi de zi: împăturit batiste din mătase

Multă lume mă întreabă pe pagina de Facebook a blogului (care este aici, dacă nu știați încă) de unde cumpăr materiale pentru activitățile montessori. Adevărul e că pe unele le avem deja acasă și nu știm să le punem în valoare. Un exemplu sunt batistele de mătase ( bine, poate că nu  le mai avem noi, dar sigur pe au bunicii).


O activitate simplă, dar foarte apreciată la noi acasă, este exersarea împăturitului șervețelelor pe care fetele o fac atunci când punem masa pentru cină. De data asta le-am pus la dispoziție batiste de mătase, am multe modele pe care soțul meu nu le poată la buzunarul de la sacou, așa că le folosim noi mai des.

Această activitate este recomandată copiilor de la 3 ani.

Pregătire:
- am spălat și călcat cu grjiă batistele, fără însă a face cute foarte proeminente;
- am așezat pe o tăviță cele două batiste. 

Pretext:
În general, atunci când introduc elemente din educația montessori acasă, o fac în contextul vieții de familie (de exemplu,împăturirea șervețelelor chiar înainte de a lua cina), dar de data asta am așezat tăvița pe rafturile cu materiale și jocuri și am făcut o invitație simplă atunci când a venit de la grădiniță: ”Ema (3 ani și jumătate), vrei să împăturim batiste?”

Demonstrație inițială (fără cuvinte pentru a lăsa copilul să se concentreze la toate detaliile):
Desfac, cu mișcări lente batista, o netezesc cu grijă. Urmăresc cu degetul cuta mediană și apuc colțurile, folosind pensa tridigitală. Netezesc ușor după fiecare pliere. Așez batista la loc. 

Emei i-a fost tare greu să aștepte demonstrația mea (ea e un copil energic și foarte încrezător) poate și pentru că deja știe să împăturească servețelele de hârtie și nu era nevoie, neapărat de o demonstrație. 

Oportunități de învățare
Îmbogățirea vocabularului: batistă (nu știa cuvântul pentru că noi folosim șervețele de hârtie), cută, a plia, a netezi, mătase. 
Îmbogățirea experienței senzoriale (finețea batistei din mătase) și a celei perceptive (lucrul cu forme geometrice plane și transformarea lor din pătrat în triumghi sau dreptunghi). 
Educarea atenției concentrare și a grijii pentru obiecte.
 
 Așadar, aparent banală și mult prea simplă, acest gen de activitate este foarte educativă!










miercuri, 1 noiembrie 2017

Detectorul de emotii : joc de rol de la inimă la inimă

De ceva vreme încerc să gândesc jocuri care să le implice pe ambele fetițe și cel mai ușor este să pregătesc jocuri de rol pentru ele. Bineînțeles, cel mai mult le place când participăm și noi, părinții, la aceste  jocuri!|

Aveam de multă vreme în minte să abordez tematica emoțiilor din mai multe motive:
- au nevoie să își conștientizeze emoțiile pentru a învăța să le gestioneze;
- au nevoie să învețe să recunoască emoțiile celor din jur pentru a răspune cu un comportament adecvat și empatic;
- au nevoie să învețe să exprime verbal ceea ce simt având la îndemână un vocabular specific atât în limba română, cât și în limba germană. Avem astfel nevoie să învățăm denumiri de emoții și  în limba germană.

Pentru jocul de rol am realizat, cu ajutorul a două borcane mici,  ceva ce am numit ”DETECTORUL DE EMOȚII”.

Am creat acest logo pe care l-am lipit pe borcănele și le-am conectat cu un șnur. Il folosim ca pe un fel de stetoscop emoțional, dacă vreți, doar ca e de la inimă la inimă.
Poate fi pus și de la inimă la ureche și atunci se creează efectul acela de scoică, un sunet diferit în urechea copilului.
Ascult, întreb,  numesc starea pe care o exprimă copilul: ”Cred că te simți tristă.” ”Wow, ce multă bucurie se aude aici!” Încerc să reflect starea copilului la nivel corporal și îmi adaptez tonul vocii! Pot scoate un oftat, pot înclina capul pentru a surprinde mai aproape privirea copilului sau, dimpotrivă, îmi deschid larg brațele și exclam și eu de bucurie pentru a primi starea care vine de la copilul meu! Încerc astfel să modelez empatia.

Răspund stării copilului oferindu-i sprijinul meu:
Vrei să-mi spui de ce ești trist? Am înțeles, e ok uneori să ne simțim triști. Îți pot da o îmbrățișare?
sau arătându-mi curiozitatea:
Văd că ești foarte bucuroasă, vrei să-mi povestești?

Am creat și aceste bețișoare cu 3 întrebări și câteva strategii de coping emoțional pentru a observa și a  testa ce anume merge mai bine la noi. 

Întrebările pe care le-am scris pe betisoare sunt:
Cum te simți chiar acum?
În ce parte a corpului simți asta? 
De unde crezi că vine emoția aceasta? 

Pentru a depăși momentul am listat următoarele optiuni: o îmbrățișare caldă, o îmbrățișare strânsă (da, copiii au uneori nevoie de presiune corporală pentru a-și regla starea), un pupic, respiră adânci, rugăciune, ”te ascult, sunt aici cu tine”.

Am încredere că, tot punând aceste întrebări, tot modelând aceste  comportamente atât în joc de rol, cât și în viața reală, copiii mei vor învăța să își gestioneze propriile emoții și să răspundă cu empatie celor din jur!