joi, 21 ianuarie 2016

OUL


Suntem o familie care mănâncă (prea multe) ouă în tot felul de forme. Fetiţele sunt şi ele obişnuite mai ales cu omletele şi ouăle fierte, ouă ochiuri le fac mai rar! Aşa că m-am gândit să folosesc oul drept pretext pentru a petrece timp împreună. Am învăţat de unde vine oul, din ce e format şi cum se poate consuma şi am avut o mulţime de ocazii să exersăm activităţi de viaţă practică. Iată cum s-au desfăşurat activităţile noastre:

1. Am găsit o carte absolut minunată, cu explicaţii şi imagini pe înţelesul copiilor mici şi care a fost suportul nostru pentru această teme. Das Ei (Oul) din colecţia Meyers Kinderbibliotek. Îmi plac în mod deosebit paginile din folie transparentă care ilustrează interiorul oului, etapele formării puiului fiind uşor de înţeles pentru copiii mici, atât de uşor încât nepoţica noastră de 5 ani a ezitat, în naivitatea ei  de copil, când am servit-o cu ou fiert, întrebându-mă dacă nu cumva e vreun puişor înăuntru.


2. Prezentarea părţilor unui ou


Odată ce am aflat de unde vine oul, l-am explorat separând coaja şi apoi albuşul de gălbenuş. Le-am oferit ocazia să se joace în textura lipicioasă a gălbenuşului şi în cea a albuşului. Am numit părţile oului atât crud, cât şi fiert şi am observat care e tare şi care e moale, solid şi lichid.


3. Activităţi de viaţă practică
Fiindcă până acum nu aveam acasă, am cumpărat suporturi de ouă din ceramică pe care fetele le-au primit curioase. Le-am folosit pentru a exersa pusul mesei pentru micul dejun.  Şervetul este cusut cu drag şi primit în dar de la prietena mea cea mai bună care este educatoare la una din grădiniţele cu pedagogie montessoriană din Bucureşti. Elisa le foloseşte pentru a se obişnui natural cu locul paharului, al linguriţei şi al furculiţei.

Şi, bineînţeles, nu putea lipsi partea cu decojitul ouălor care le-a plăcut mult atât Elisei, cât şi verişoarei ei. Au avut răbdare să decojească şi s-au străduit să o facă bine!

Altă propunere pentru secţiunea de viaţă practică a fost baterea unui ou cu ajutorul telului. Am făcut o demonstraţie în care am explicat simplu cum susţinem castronul cu mâna stângă, prindem telul ca pe un creion gros şi rotim uşor pentru a amesteca albuşul cu gălbenuşul. I-am pus de asemenea la dispoziţie o cârpă pentru a şterge, atunci când e nevoie.


Pentru Ema am pregătit o activitate de transfer care, între timp, s-a transformat în gustare. Am folosit ouă de prepeliţă şi o lingură cu mâner gros.

De departe, ce i-a plăcut cel mai mult Elisei a fost să facă omletă cu mozzarela (numai asta aveam în frigider) pentru sora ei. A exersat spartul ouălor, folosirea telului, chiar şi amestecatul în tigaie, lucru pe care nu-l face niciodată decât dacă sora mai mică doarme!
 

3. Experiment: cum dispare coaja unui ou
Am realizat acest experiment de două ori, întrucât primul ou a fost sacrificat în timp ce îi era verificată elasticitatea şi nu a mai apucat să fie explorat de toate trei fetiţele care au participat iniţial.  Am folosit acest pretext pentru a face transferuri de lichide folosind  mai întâi o pipetă (o aveam de la un sirop) şi apoi seringa (una obişnuită, care se trage greu pentru Elisa şi una de Nurofen care se trage mai uşor, pentru Ema). Se întâmplă că după ce acoperiţi oul în oţet şi îl ţineţi la frigider 24 de ore, calciul din coaja oului este uşor, uşor eliberat de acidul acetic astfel că oul rămâne fără coajă. Pentru efect total, lăsaţi oul în frigider 48 de ore. Din păcate, am o poză doar la 24 de ore, când oul începuse să piardă din coajă şi se simţea membrana elastică în care rămâne oul. M-am inspirat de aici, dar de curând am văzut o prezentare detaliată pe un blog românesc.


 4. Lucru manual
Mi-am amintit de o oră de lucru manual din clasele primare în care am realizat, cu o doamnă  învăţătoare de la o clasă paralelă, puiuţi abia ieşiţi din ou. Mi-au plăcut atât de mult că am ţinut minte ideea până acum şi am pus-o în aplicare. Am lipit pe un carton dublu "paie" (dacă nu aveţi varianta din magazinele de Hobby, tăiaţi fâşii sau mototoliţi şi apoi lipiţi hârtie creponată) şi jumătăţi de coajă de ou fixându-le cu ajutorul pistolului de lipit. Elisa a rupt, mototolit şi pictat vată din ou şi le-am adăugat ochişori de plastilină şi cioculeţ. Si gata decorul!
Apoi, am folosit un carton de la cofragul de ouă (numai colţurile se pot decupa astfel), ochişori mobili şi o pană pentru a face un astfel de suport de ouă. Pentru acesta, m-am inspirat de aici.


5. Ştafeta cu ouă fierte
În zilele de iarnă, când nu putem să stăm aşa mult în parc, casa noastră se transformă în sală de sport. Încă nu am apucat să achiziţionăm o trambulină, dar păstrăm salteaua de la pătuţul de bebeluşul pentru sărit, rostogolit şi...ocolit. Pentru acest traseu au marcat cu duck tape un traseu cu două obstacole (un taburet se ocoleşte, pe saltea se urcă şi se coboară uşor). Am folosit o lingură mare de bucătărie şi ouă fierte, evident! Nu aş fi vrut să-mi dau singură de lucru curăţând mocheta! Chiar dacă pare prea simplu, a fost nevoie de multă concentrare! Înafară de asta, ştafetele aduc multă distracţie, dacă ar fi fost şi ouăle crude era şi mai bine, pentru ele!


 6. Truc: oul e fiert sau e crud?
Aici a fost o inspiraţie de moment, amintindu-mi în timp ce marcam traseul de ştafetă că mama m-a învăţat când eram copil cum să-mi dau seama dacă un ou e fiert sau nu. Elisa mi-a spus din start care e crud pentru că acela era mai rece...dar i-am acceptat ipoteza şi le-am arătat cum oul crud se roteşte mai încet şi mai puţin decât cel fiert. S-au distrat şi ele încercând să realizeze cu mâna mişcarea prin care faci un ou să se rotească.

7. Joc : "Cotcodac, cotcodac, o găină s-a ouat!"
Cred că am mai scris şi cu alte ocazii despre bucuria pe care o are Elisa atunci când îi povestesc lucruri din copilăria mea. La această temă mi-am amintit cum, atunci când eram la ţară la bunici, ne luam la întrecere cu fraţii mei care reuşeşte să ia primul oul din cuibar după ce s-a ouat găină! De prisos să vă spun de câte ori am alungat biata găină de pe cuibar înainte să se întărească coaja oului! Pornind de la această poveste, am creat un joculeţ cu un cuibar şi nişte ouă de aluat sărat întărite în cuptor (am reuşit să salvez numai 5, restul mi-au explodat în cuptor). Ne-am jucat un fel de v-aţi ascunselea care fetelor le place mult de tot!

  
       8. Invitaţie la numărat ouă de prepeliţă
10. Elemente grafice
Pentru prima fişă, pe care o puteţi descărca de acest site cu multe resurse, am exersat ovalul. Din păcate fişa e laminată, nu am fost inspirată să printez mai multe fără să laminez. Am ajuns la concluzia că e mai eficient pentru memoria motrică şi muşchii mâinii să îi pun la dispoziţie foaie de hârtie şi creion, decât foaie laminată şi Carioca, aceasta nu opune nicio rezistenţă, este greu de controlat, deci nu serveşte scopului! A doua fişă e desenată de mine şi are ca cerinţă exersarea unor modele în spaţiul delimitat de un oval.

 Sper că v-au plăcut ideile noastre, data viitoare vă aştept cu idei despre elefanţi, preferaţii Emei!
Elisa (3ani şi 11 luni, Ema 1 an şi 11 ani)


luni, 11 ianuarie 2016

Grijă de animale pe timp de iarnă

 
Ceea ce m-a uimit de când ne-am mutat la Berlin este grija oamenilor pentru spaţiile verzi din jurul caselor şi preocuparea pentru aspectul ferestrelor si al balcoanelor pe care le  împodobesc cu ghivece colorate de primăvara devreme până toamna târziu. Iarna, oamenii de aici sunt preocupaţi de păsările oraşului aşa că, la aproape orice magazin, se vinde mâncare pentru păsări! Vecinii nostri sunt, de asemenea, atenţi la asta aşa că avem în curtea interioară o căsuţă de păsărele şi chiar un coşuleţ agăţat de trunchiul unui măr bătrân pentru veveriţele care vin să-şi ia micul dejun la noi în curte! În primele săptămâni au fost fascinate fetele, mai ales că veveriţele se căţărau pe o zadă ale cărei crengi ajung în dreptul geamului nostru!

M-am gândit că le-ar face mare plăcere să le ducă de mâncare, aşa că am cumpărat provizii şi  iată ce am pregătit:

1. Mâncare pentru păsărele
Am cumpărat de curând un pachet care conţine carduri de recunoaştere a păsărilor şi ne-am uitat pţin pe ele pentru a vedea câte din ele putem numi. Mai jos este măcăleandrul, o pasăre micuţă şi delicată pe care am zărit-o aproape zilnic în parcurile unde ne jucăm. Am aşezat împreună astfel de carduri într-o cutie, am pus seminţele, o scafă şi punguliţe. Răsfoim cardurile, umplem punguliţa, o inchidem bine şi o duce la căsuţa păsărelelor.



2. Mâncare pentru veveriţe
 Am pregătit nuci şi alune, un zar şi o punguliţă. Fetele dau cu zarul şi pun atâtea fructe câte indică acesta în punguliţă cu ajutorul unei pensete mari.


Cu această ocazie am introdus şi învăţarea mişcărilor pentru deschisul şi închisul punguliţelor de plastic, invitaţie pe care Elisa a apreciat-o.

 Elisa (3 ani şi 11 luni) şi Ema (un an şi 11 luni)

vineri, 8 ianuarie 2016

Fructele (Interest-led learning theme)



Anul acesta mi-am propus să urmăresc atent interesele copiilor mei si să fac ce îmi stă în putinţă să le satisfac curiozitatea pe domeniile lor de interes. Am ales să fac asta pentru că deja timpul nostru este limitat. Elisa merge deja la grădinită 4 ore pe zi si acolo are parte de intervenţie educatională mai mult sau mai putin dirijata (observ că se insista mult pe joc liber, formare de deprinderi practice, mai putin activitati structurate, ceea ce e bine pentru vârsta ei). Cum aflu ce anume le interesează? Simplu! Întreb și observ! Dacă la zoo Ema a insistat să stăm un sfert de oră in fața elefantului și nu-și mai încăpea in piele de bucurie, cântând și aplaudând, asta a fost pentru mine un semn că acum elefanții sunt preferații ei și că asta ar motiva-o să participe la activități care ar implica imagini, reprezentări ale acestora. Pe Elisa o întreb pur și simplu, se gândește și, fiindcă știe că o întreb serios, vine cu niște idei clare: vrea să învețe despre fructe, apoi să ia o pauză, apoi să învețe despre Crăciun și tot așa!
Iată așadar ce am idei am pus laolată pentru tema fructelor.

1. Lista de cumpărături.
 Am ales să mergem la Lidl pentru a avea timp și libertatea  de a urma lista de acasă. Eu am scris de mână folosind carioca, dar voi puteți printa ceva original, dacă doriți sau puteţi să îi încurajaţi pe copii să îşi deseneze singuri lista de cumpărături. Această listă a fost o surpriză pentru ea, de obicei eu am listele în Magazin, aşa că s-a simţiti tare specială că a avut şi ea lista. Am exersat ruptul pungilor, aşezatul fructelor în pungi, aşezatul pungilor pe bandă şi, la final, a salutat,a plătit şi a mulţumit! O experienţă completă!
 2. Ștafeta cu fructe
 Am folosit mandarine, polonice și strecurători, o clepsidră de 3 minute. Am ales un traseu scurt de la un perete la altul al unei camere și le-am propus să transporte mandarinele dintr-un loc în altul, împreună, ca echipă. Evit cu desăvârșire să încurajez competiția între surori și mă stăduiesc să creez oportunități în care ele să lucreze împreună, să se ajute și să se încurajeze și, mai ales să învețe să împartă atât bucuria, cât și supărarea.
3. Spălatul fructelor
Am pus la dispoziție chiuveta, un înălțător potrivit, strecurătoarea, bolul de sticlă și o cârpă pentru a șterge stropii de apăde pe chiuvetă. Le-a făcut mare plăcere! Am vorbit despre importanța spălării fructelor, despre faptul că le spălăm cu apă rece, nu fierbinte cum intenționau ele. Le-am așezat apoi frumos în bol și am realizat cu ele următoarele activități.

4. Experiment: ce plutește și ce se scufundă?
Am pregătit mai o cutie cu fructe şi un bol mare în care am turnat apă cu ajutorul unei carafe micuţe. I-am propus mai întâi să încerce să ghicească care dintre fructe se vor scufunda şi care vor pluti. Am încercuit opţiunile ei "P" de la plutit şi "S" de la scufundat. Atunci când încerc să fac experimente de tot felul, cu Elisa în special, mă inspir de aici şi încerc să ofer explicaţii valide pe înţelesul ei. Ştiinţele nu au fost tocmai punctul meu forte şi am destule lacune de aceea îmi este de mare folos acest site. 
5. Experiment: fructele se oxidează mai repede în frigider sau pe masă?
Elisa ştie despre oxidare pentru că de multe ori a refuzat să mai mănânce felie de măr, de exemplu, dacă era "stricată", adică uşor oxidată. Am tăiat felii subțiri de fructe pe care le-am așezat pe două farfurii. Am incercat să prezicem ce se va întâmpla cu fiecare fruct. Din păcate, experimentului nostru i-a scăpat de sub control variabila "bio" și nu s-a constatat vreo diferență semnificativă intre cele două farfurii, nici măcar la Avocado! După doua zile de stat pe farfuria de pe masă nu a oxidat complet nici mărul, ceea ce mi-a dat serios de gândit!
6.Ghici, ghici, ce mâncăm noi aici?
Am folosit timpul de gustare de fructe pe care il avem zilnic pentru a ghici gusturile. Am implicat-o mult pe sora cea mică, căreia i-am pregătit o farfurie ajutătoare. Am așezat pe ochi o bentiță și apoi s-au servit reciproc cu fructe. După ce gustau o bucățică, numeau fructul și indicau fructul întreg de pe farfuria  din mijloc

Cam asta a fost joaca noastră scurtă, practică, colorată şi foarte gustoasă!

























luni, 4 ianuarie 2016

Recomandarile anului 2016:cărți pentru copii

Dragii mei,
azi vă invit să citiți recomandările pe care le-am scris pentru Cartea e o viatã, blogul emisiunii cu același nume de pe Radio Vocea Evangheliei București. Veți putea citi despre cele mai iubite și prețuite cărți din casa noastră si despre ce inseamnă pentru noi cititul zilnic. Pe Irina Enache si Irina Trancă, autoarele blogului care găzduiește articolul meu, le puteți asculta la RVE București pe 94,2 fm sau puteți asculta emisiunile pe care le-au realizat de-a lungul timpului și pe care le împart cu multă generozitate aici.

Sper să vă delectați in voie atât citind cărțile recomandate cât și ascultând emisiunile radiofonice "Cartea e o viață!