luni, 27 aprilie 2015

Cum, ce şi de ce îi citesc copilului meu din Biblie?


Cred că atunci când aţi ajuns prima oară pe blogul nostru aţi observat că vă întâmpin cu un verset din Scriptură..."Învaţă pe copil calea pe care trebuie să o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea". Eu o iau ca o promisiune din partea lui Dumnezeu pentru toţi părinţii care investesc şi valorifică timpul pe care îl petrec cu copiii lor pentru a-i învăţa ceea ce este bine, valoros şi de folos pentru sufletele şi minţile copiilor lor. Noi credem că Biblia chiar este cuvântul inspirat al lui Dumnezeu pentru oameni, o carte în care Dumnezeu se descoperă pe Sine şi care ne arată cum să trăim iubindu-l pe Dumnezeu şi iubindu-i pe oameni. Aşadar, atunci când citesc copiilor mei din Biblie, nu o fac doar ca să le ofer un pic de cultură generală, deşi nici asta nu e rău. Le citesc în speranţa că vor ajunge ele însele să cunoască cine este Dumnezeu şi vor face din învăţăturile acestei cărţi repere pentru valorile lor! Acum, că am lămurit cât de cât " de ce-ul" din titlul acestei postări, vreau să vă arăt ce anume îi citesc.

1. 101 întâmplări preferate din Biblie (Ura Miller)
Am început cu această Biblie, singura pe care o aveam la vremea aceea în casă. Nu este alegerea mea favorită pentru un copil aşa de mic nici pe departe (nici pentru un copil mai mare nu cred că e potrivită) fiindcă textul este stufos, plin de interpretări şi corelaţii greu de înţeles pentru un copil. Unele relatări păstrează aproape fidel textul biblic şi cred că asta poate fi considerat punctul forte al acestei cărţi. Imaginile sunt sugestive, pentru unele relatări prea sugestive. Un exemplu este relatarea  în care lui Avraam i se cere să îl jertfească pe Isaac, iar ilustratorii au ales să redea momentul în care Avraam are un cuţit în mână...de prisos să vă spun că Elisa încă nu ştie cine e Isaac! Eu am ales să povestesc de fiecare dată cu cuvintele mele şi să folosesc imaginile ca suport.







2. Câteva titluri din colecţia editurii Girasol : Naşterea lui Iisus, Minunile lui Iisus, Iisus şi ucenicii şi Botezul lui Iisus. Cărţile au texte scurte, litere de tipar mari, sunt interactive, părinţii primesc câteva sfaturi pentru a-i implica pe copii în actul citirii. Ilustraţiile mie personal îmi plac, poate feţele sunt un pic "pătrăţoase",dar au ceva copilăresc şi delicat care pe noi ne-a atras. Mare atenţie însă la conţinutul lor! Am făcut greşeala asta de multe ori şi mereu spun că data viitoare îmi voi lua timp să citesc cărţile scurte pentru copii chiar în magazin, înainte de a le cumpăra, dar de data asta nu am făcut-o. "Botezul lui Isus" conţine afirmaţii care sunt contrare adevărului biblic, atunci când lui Iisus i se atribuie  fraza "am venit la râu cu inima curată, păcatele să mi le spăl pe dată"...care păcate?


3. De departe, preferata mea de până acum este Biblia piticilor , de Bethan James şi Zorgos Sgouros, apărută la editura Casa Cărtii! Îi mulţumim Adinei, pentru alegerea inspirată pe care a făcut-o atunci când a dăruit-o Emei drept cadou pentru prima ei aniversare. Îmi plac culorile vii, coperţile şi paginile cartonare, pare trainică.  Apreciez limbajul adecvat pentru copii foarte mici şi temele alese cu grijă. Cartea conţine 16 relatări atât din Vechiul, cât şi din Noul Testament. Îmi place că nu e încărcată de date, nume de oameni şi oraşe. Îmi plac propoziţiile scurte şi explicaţiile simple. Fiecare relatare începe cu "Acesta este/aceasta este..." iar copilul poate să arate cu degetul personajul indicat.. Ilustraţiile sunt copilăroase, sugestive, uşor de urmărit şi "calde".  O altă recenzie despre această carte, găsiţi aici.

.

 4. De curând am achiziţionat o Biblie pentru copii de la Ravensburger. Nu mă întrebaţi de conţinut fiindcă nu i-o citesc eu (incă!) însă apreciez imaginile cu un iz uşor primitiv, care sugerează viaţa reală a oamenilor descrişi în Biblie, de la aspect, postură, ţinută, până la unelte, locuinţe, viaţa lor în mijlocul naturii sau în oraşe.



5. Din când în când mai citim şi una din cele 12 cărţi din colecţia Biblia ilustrată pentru copii de la editura Litera. Imaginile sunt de desene animate, aşa e impresia mea. Conţinutul este fidel Bibliei, textele sunt scrise într-o manieră uşor de inţeles chiar şi pentru cei mici. Singura mea rezervă e aceea că numele sunt uşor schimbate (de exemplu, Esau este Isav...uşor de încurcat cu Isaac) şi nu aş vrea să o bulversez pe Elisa...aşa că prefer ca atunci când i-o citesc să păstrez denumirile oraşelor şi numele oamenilor aşa cum le ştie ea. Dar pot să spun că a depăşit aşteptările mele şi probabil vom achiziţiona şi alte câte titluri din colecţia lor.





 6. În final, îi citesc Elisei din Biblia mea, pasaje la cererea ei. Când doarme sora ei dimineata, Elisa îşi adună un teanc de cărţi pe care le citim împreună până când se trezeşte Ema. Totdeauna începem cu Biblia, ea cu a ei, eu cu a mea. Apoi vine în braţele mele şi citim pe rând  texte pe care le ştie deja pe de rost "Fericirile",  rugăciunea "Tatăl nostru", Psalmul 23 şi alte versete. O idee care a prins de minune a fost o colecţie de 5 versete pe care le-a învăţat la şcoala duminicală şi pe care le-a repetat deşi nu ştie să citească, respectând codul culorilor pe care au fost printate versetele!



Ce alte ediţii de Biblii pentru copii aţi folosit şi puteţi să  le recomandaţi?

duminică, 26 aprilie 2015

Problema fluturasului


Între primele noastre încercări de a realiza activităţi cât de cât structurate s-a numărat şi această activitate despre fluturaşi. Azi vă împărtăşesc cum am abordat "problema fluturaşului" pe vremea când Elisa avea 2 ani şi 2 luni (adică fix acum un an).

1. Totul a pornit de la minunata carte a Luciei Muntean pe care încă o citim cu mare, mare plăcere, atât noi cât şi alţi copii care au trecut pe la noi pe acasă de când am achiziţionat-o. Cartea este minunat ilustrată, poeziile sunt amuzante, rimele previzibile, uşor de memorat în urma lecturărilor repetate chiar şi fără a insista să fie memorate. La puţin timp după ce am început să o citim integral, regulat şi de multe ori pe zi (prea multe pentru noi, adulţii, aşa că mai făceam cu rândul la citit), Elisa a reuşit să memoreze aproape toate poeziile. I-am lăsat loc să completeze ultimul cuvânt al fiecărui vers, lucru pe care l-a făcut cu plăcere. În prezent, acolo unde îşi mai aminteşte poezia, recităm pe roluri.


2. Am folosit singura noastră carte despre natură pe care o aveam pe atunci, o enciclopedie de la Editura Rao, puţin cam stufoasă pentru vârsta ei dar utilă în absenţa altei cărţi mai potrivite. (prin "mai potrivit" pentru preşcolari, eu înţeleg cărti care conţin  fotografii reale,de calitate înaltă, mai puţin). De curând am achiziţioant o astfel de enciclopedie pe care o vom prezenta cu altă ocazie. Am citit paginile destinate fluturilor, imaginile sunt sugestive şi a fost destul de uşor să le urmărim.






3. Am construit un panou din păhărele de la brânzica din Mega Image pe care le-am fixat cu un pistol de lipit pe un carton căruia i-am dat o nouă faţă. Am folosit apoi fluturaşi din lemn pentru a pune în păhărele atâţia fluturaşi câţi indică cifra. Ne-am oprit mereu la 3, fiindcă la vremea aceea reuşea să recunoască doar pe 0, 1, 2 şi 3.


4. O activitate care îi face mereu plăcere, lipitul. Sarcina este de a lipi atâţia fluturaşi câţi indică cifra.


5. Potrivire de culori cu ajutorul unei fişe pe care o puteţi descărca de pe site-ul meu favorit pentru fişe de lucru şi idei.
6. Folosind aceeaşi sursă menţionată mai sus, am creat pe bucaţi de carton un joc de memorie pe culori. am început cu 7 perechi fără să am prea mari speranţe, dar jocul Elisei a devenit din ce în ce mai bun. Dacă bine îmi amintesc, asta era perioada în care lucram mai mult pe autocontrol adică să aştepte să îi vină rândul ca să întoarcă fluturaşii pereche.

7. Cum eu nu sunt o mare talentată la lucru manual, mă bucur de fiecare dată când găsesc idei uşor de pus în practică- ca resurse şi paşi de realizare. Aşadar, cel mai simplu fluturaş poate fi obţinut dintr-un dreptunghi de hârtie creponată şi un elastic mic de prins părul. Sau, dacă această variantă este sub nivelul vostru, încercaţi "să complicaţi" lucrurile înlocuind elasticul cu o sârmuliţă pufoasă (pipe cleaner) pe care o puteţi răsuci pentru a obţine antenuţe.




8. În final, am pus la dispoziţie fluturaşi pe care era indicată culoarea în care urmează să fie coloraţi, asta pentru ca unul din obiectivele mele atunci era să înveţe să respecte o cerinţă de lucru simplă.


   Curând vom aborda din nou "problema fluturaşului" şi revenim cu idei!