duminică, 26 iunie 2016

Viață practică la 4 ani: 12 idei care îi ajută pe copii să devină îndemânatici și independenți

Poate v-ați întrebat ce am mai făcut în ultima vreme așa că încep cu o scurtă justificare: am fost ocupate să ne jucăm cu multă apă și nisip în zilele călduroase și să ieșim la vânătoare de melci în cele ploioase. Am fost la cules de căpșune pe un câmp din preajma Berlinului și am mâncat multă înghețată. Zilele noastre de vară trec cu multă joacă afară în aer liber. Așa că a venit timpul să regândesc un pic ce activități pun la dispoziție în casă și am căutat să optimizez câteva spații așa încât să le fac mai accesibile și mai atrăgătoare pe Elisa și Ema. Am pus pe o lista de cumpărături câteva obiecte care îmi lipseau (clesidra pentru spălat pe dinți, cuțitul bont pentru uns pâine cu unt, polonicul din care se toarnă lateral, vaza mică de sticlă,stropitoare cu gât lung și sticlă pentru stropit) și am o raită magazinelor de unde mă aprovizionez cu astfel de mărunțișuri. Fericită că le-am găsit pe toate la un preț foarte bun, am pregătit următoarele activități de viață practică:

1. Așezarea unei flori în vază
Mi-am propus să le obișnuiesc pe fete cu lucruri frumoase (nu scumpe neapărat) iar florile sunt mereu pe primul loc, dându-ne bună dispoziție în fiecare dimineață. Vaza micuță este pentru camera lor, unde au un colțișor pentru asta.

2. Folosirea cuțitului bont
Acest cuțit de unt este cu totul inofensiv, așadar perfect atât pentru Ema, cât și pentru Elisa! Am pus la dispoziție banane, nu pentru că așa am mânca bananele în mod obișnuit, ci pentru că sunt moi și ușor de feliat cu un astfel de cuțit care nu taie. Am pus la dispoziție și un borcănel penru coji și am crestat puțin coaja bananei pentru a fi mai ușor de decojit. Am făcut o demonstrație fără cuvinte și apoi le-am oferit ocazia să taie singure.


3. Uns pâine cu unt
Și dacă tot am luat cuțit pentru uns pâine cu unt, am zis să îl și folosim ca atare. Important e să scoateți untul din frigider înainte cu câteva minute și să îi dați timp puțin să se înmoaie pentru a fi mai ușor de luat cu cuțitul.

4. Udat planta cu stropitoarea
Am găsit, în sfârșit, o stropitoare perfectă, din punctul meu de vedere! Are o capacitate mică, un mâner ușor de folosit de către copii și un centru de greutate care nu se schimbă brusc atunci când copilul înclină pentru a uda, deci oferă copilului control atunci când țintește la rădăcină. În plus, nu stropește, ci lasă apa să curgă ca la robinet.

5. Accesibilizarea hainelor
Am reorganizat dulapul fetelor și am adăugat un mic înălțător care să le ajute să își ia singure rochițele de pe umeraș. După cum observați, arată normal, destul de organizat pentru un dulap folosit de 5-6 ori pe zi. În cutiile de jos au acces la maieruri, chiloței, șosete și dresuri (majoritatea la comun). Mai sus, colanți, pantaloni scurți și pijamale în partea din față. Pe raftul de sub rochii sunt tricouri în față și bluze cu mâneca lungă în niște cutii pătrate în partea din spate.


6. Transfer de apă cu polonicul
Am găsit cu mare bucurie un polonic cu coadă scurtă care permite turnarea în lateral, ca la punch sau compoziția de clătite. Transferul de apă e la mare căutare în perioada asta. De reținut că umplu  vasul mare cu apă doar când fetițele aleg tăvița și că întotdeauna pun la dispoziție un prosopel absorbant pentru ca excesul de apă să poată fi îndepărtat.

7. Transferul de sâmburi cu pensete 
A fost ziua mea norocoasă să găsesc toate minunățiile astea la un loc. Am colecționat destul de multe pensete care, în mod obișnuit, se folosesc la cuburi de gheață, dar asta are mărimea perfectă pentru mânuțele fetelor și cele două capete într-o tensiune perfectă. Mai multe despre rostul transferurilor, am scris aici .

8. Coș de gunoi portabil
Am adăugat acum ceva vreme în camera fetelor un coș de gunoi cu clapetă,dar s-a dovedit inutil. Mi-a venit într-o seară ideea de a scoate găletușa cu tortiță afară și deodată s-a produs miracolul. Ema a devenit oficial omulețul care adună resturile de hârtie la noi acasă! Facem asta, de regulă seara, în cele 5 minute de ordinonare a camerei pe care le avem înainte de a le pune la culcare. Despre rutina noastră de seară am scris de curând aici .

9. Auto cronometrarea spălatului pe dinți
Mi-am dorit de mult o astfel de clepsidră cu timp de un minut. Este una ideală pentru mine fiindcă are și margini gumate care aderă bine la suprafețe și probabil va mai proteja și la eventualele căderi.  Am așezat-o în dulăpiorul de la baie, lângă periuțele de dinți la care Elisa poate să ajungă singură. Ea este deja familiară cu folosirea clepsidrelor pentru că la grădinița ei educatoarele folosesc clepsidrele pentru a le da o idee despre timp când trebuie să facă cu schimbul la ceva sau când au o succesiune de activități.

10. Kit pentru curățat masa
Am agățat de caloriferul de lânga masa unde mâncăm zilnic un astfel de coșuleț în care am pus o sticluță care împrăștie apa foarte bine și o cârpă care curăță bine. De când au venit căldurile, port și cu mine o astfel de sticluță și ne mai răcorim când trebuie să așteptăm autobuzul sau când ne e prea cald în casă. Așa că spălatul mesei după cină e o activitate care le face mare plăcere acum!

  

11. Prinderea clamelor și răsucirea elasticului
Înainte de a ne despărți definitiv de turnul colorat de la Ikea, am mai dat o șansă tijei acestuia care a devenit suport pentru a învăța cum se prinde și se răsucește un elastic de păr. Pentru sora mai mică nu are atâta disponibilitate, Elisa va exersa astfel deocamdată și sper ca până începe școala să poată să își prindă singură măcar părul care îi mai vine în ochi.

 12. Așezarea păturii pe pat
Întind eu, de cele mai multe ori, pătura pe pat, dar partea în care se introduce marginile între saltea și tăblia patului le aparține întotdeauna! Surpriza mare e că în ultimele două zile m-am trezit cu patul meu gata făcut dimineața, drept e că azi era pilota de vară pentru cuvertura de pat, dar am apreciat  mult efortul de a întinde ceva așa mare cu grijă la cute și cat a putut ea de drept!

Voi ce lucruri practice îi mai învățați pe copii vara asta?
Elisa (4 ani și 4 luni)
Ema (2 ani și 4 luni)

marți, 21 iunie 2016

Punguţa cu doi bani


”Punguța cu doi bani” este o povestioară despre care îmi aminteam numai lucruri frumoase, dar ca aproape orice poveste pe care o recitesc ca adult, ma aflu în situația de a o cenzura drastic  atunci când o citesc fetițelor noastre. În special Elisa a fost tare atrasă de cartea asta, deși am avut intenția de a o ascunde o vreme. Nu știu cum se face că tot pe aceasta o cerea când o întrebam ce să îi citesc. Așa că, fără să înțeleg prea bine de ce e în seria ”Povești care te învață să gândești”, am scos această ediție de la editura CD Press la vedere și am citit-o așa cum am crezut eu de cuviință, fără să menționez toate expresiile și acțiunile care ar agresa-o. Probabil că atunci când a fost scrisă, copiii stăteau în preajma unor adulți care chiar vorbeau astfel, dar pentru noi nu e cazul din fericire așa că nu am vrut să îi introduc eu o serie de apelative de care nu avem nevoie!


Partea bună e că povestea are la final câteva fișe, dintre care una pe care am folosit-o ca să jucăm un joc cu zarul și pioni reprezentați de doi cocoși de lemn. A fost tare încântată să joace pentru prima dată un astfel de joc, iar eu m-am bucurat că a învățat să își respecte rândul, să accepte să piardă și să țină minte unde erau pionii înainte de ultima mutare.


Pentru Ema am ales o activitate în care am deschis și închis punguțe și cutii pentru a găsi doi bănuți! Am insistat mai mult pe deschiderea și închiderea cutiuței pe care o va folosi la pachet la grădiniță în curând. I-am  demonstrat mai întâi fiecare mișcare, am scos bănuții, i-am numărat și i-am pus la loc, demonstrând închiderea recipientului. Bineînțeles că am avut în vedere să i le pun la dispoziție numai când o puteam supraveghea corespunzător. 

Acest colțișor tematic realizat cu poze decupate din reviste i-a captat atenția Emei și mi-a folosit pentru a-i arăta părțile corpului unui cocoș și cele ale unei găini. Am mai pus la dispoziție o carte despre ou și cum apare el, carte despre care am mai povestit aici.

Am mai încercat să realizăm un cap de cocoș folosind o farfurie de carton pictată și conturul unei mânuțe drept creastă. Nu a ieșit prea bine, dar le-a plăcut, ca întotdeauna, că picteze.


Ne reîntâlnim curând!

miercuri, 8 iunie 2016

Dragă proaspătă mămică....

...dacă mi-ar fi spus cineva că va fi o perioadă în viața mea în care voi fi doar mamă, i-aș fi răspuns ”doar atât?” neștiind că acest cuvânt mă va umple și mă va schimba pentru totdeauna! Curând voi împlini 30 de ani. Am visat să fac multe până la vârsta asta. Am avut multe bucurii, dar și eșecuri care îmi mai dau coșmaruri uneori. Cert e că nu a fost visul meu să stau acasă și să fiu ”doar mamă”. De multe ori m-am luptat cu mine, au fost seri în care m-am prăbușit la propriu sub povara propriilor mele îndoieli. Urmate de dimineți de adânci confirmări. Am primit acest timp ca pe o mare, mare binecuvântare și multă înțelegere și încurajare din partea lui Andrei. M-am schimbat, inevitabil, dar au rămas acolo reperele mele fundamentale, totodată a ieșit la iveală tot ce era mai bun și mai rău din mine, tot ce era mai frumos și mai ascuns în mintea mea, frică și bucurie cât cuprinde. Ar fi tare greu sa descriu în așa puține cuvinte câte am trăit de când am ales să stau acasă cu fetițele noastre. În toamnă, fetița noastră cea mică va merge la grădiniță, iar eu mă pregătesc să trag o linie și să reașez niste priorități, contemplând cu speranță ce va urma. Până atunci însă, mă frământă acest gând al timpului primit și dat. Eu am primit acest dar al timpului...oare cât am dat mai departe? Aș fi vrut poate să am această perpectivă în minte mai devreme, așa că o voi împărtăși aici așa cum se conturează ea in sufletul meu acum.

Timpul pe care îl petreci acasă cu copilul tău nu este timp pierdut. Este timpul să te regăsești și să (te) dăruiești pentru ca el să crească în tihnă, fără grabă. La fel ca orice plantă care are nevoie de timp pentru a rodi, copilul tău are nevoie de timp...

...timp să îl îmbrățisezi când se trezește morocănos din somn.

...timp să îi mai citești (a câta oară?) povestea preferată.

...timp să se dezbrace și să de îmbrace cu mânuțele lui neîndemânatice. Nu-l grăbi să ieșiți afară, nu acesta e scopul suprem. Oferă-i timp să se pregătească în ritmul lui.

...timp să mănânce în tihnă, doar cât are nevoie.

...timp să meargă cu piciorușele lui pe borduri, garduri și alei în ritmul în care ele îl duc.

...timp să adoarmă. Tare am vrea uneori să aibă un buton de oprire la spate pentru când nu mai putem. Soluția e să îi scoatem din priză devreme, se vor răci treptat....

...timp să doarmă suficient.

...timp să strângă ceea ce a împrăștiat, să curețe ceea ce a vărsat, să învețe că poate să aibă grijă de ce e al lui. Timp pe care mama lui l-a luat în calcul și când se pregătește de ieșit afară sau de somn.

...timp să priviți în tăcere norii și gâzele și frunzele.

...timp să ascultați păsări, sirene și multă muzică.

...timp să îl dai la nesfârșit în leagăn.

....timp să îi asculți întrebările și să îl faci și mai curios cu răspunsurile tale.

...timp să te vadă că iubești, că ierți, că ajuți, că ești om.

...timp să te vadă că te rogi.

...timp să cântați si să dansați împreună.

...timp să râdeți pur și simplu.

...timp să plângă știind că ești acolo și îl înțelegi.

...timp să repare, să corecteze, s-o ia de la început.


Mă tem uneori că cei care citesc blogul meu vor simți o presiune să facă tot mai multe jocuri, activități, planuri și curricule cu copiii lor...nu despre asta este vorba! Dacă se întâmplă e minunat, dacă nu, rămâne ce este esențial: tu și copilul tău într-o relația de dragoste necondiționată, o relația care crește în respect reciproc. Între timp, dă-ți timp să respiri adânc și să trăiești din plin momentul în care te afli: nu ai pierdut nimic! Dă-ți timp să te bucuri, dragă mamă!

luni, 6 iunie 2016

Despre bacterii si spălatul pe mâini (free printable)




Acum câteva luni am descoperit un post tare drăgut pe blogul ursuletilor năzdrăvani despre bacterii. Cum Elisa era lângă mine, ne-am uitat împreună la clipul de pe youtube recomandat de Coca. Acesta a fost începutul. Mai citisem tot în acea perioadă ”Au, dintii mei!” și personajul principal, Marele Bakterius, era deja prezent în joculețele imaginate de ea, așa încât am hotărât să ne facem un pic de timp să învățăm despre ce sunt bacteriile și cum putem să prevenim bolile răspândite de acestea.
Înainte de a tatona terenul împreună cu mine, Elisa a avut ocazia să lucreze cu mătușa ei puțin pe această temă. Din păcate nu vă pot arăta poze pentru că nu am fost de față dar știu că au observat bacteriile din vasele Petri, au colorat cu o vopsea specială care conține bacterii ce luminează la o anumită temperatură (se găsesc în oceane și au rolul de a lumina pentru pești) și au făcut experimente cu eprubete pe care le-au fiert în apă ca bacteriile să moară. A fost tare încântată să petreacă timp cu mătușa ei care are tangențe cu lumea aceasta a cercetării în microbiologie iar eu sunt foarte recunoscătoare că ea a avut disponibilitatea să facă asta împreună cu fetițele (a mea și a ei).
Acasă însă am pregătit următoarele propuneri de activități practice:

1. Carte pe înțelesul copiilor
Această cărticică, între timp aproape complet mâzgălită de sora mai mică, ne-a fost de  mare ajutor: o imagine, o propoziție pe fiecare pagină. Unele bacterii sunt bune (cele din iaurt), alte bacterii sunt periculoase, corpul nostru reacționează cu temperatură ridicată pentru a lupta cu bacteriile periculoase. Interesant e că, la final, era o imagine cu o fetită care se spală pe mâini înainte de a mânca, dar nu apare și momentul în care spală fructul, Elisa observând singură asta!


2. Joacă senzorială
Am încercat să replicăm una din imaginile din cartea de mai sus folosind biluțe hidrofile roșii, biluțe de polistiren și litere de spumă cu ”V” și ”B” pentru viruși, respectiv, bacterii. Ideea e că globulele albe (leucocitele) sunt soldățeii care luptă cu bacteriile și virușii. Înconjoară bacteria, o izolează și nu îi mai permit să se hrănească cu oxigen, așa încât bacteria moare. Am încercat să recreăm această luptă, deși ne-a fost un pic greu pentru să biluțele de polistiren sunt tare necooperante când se umezesc! Dacă găsiți biluțe hidrofile albe, ar fi excelent!


3. Cum să ne spălăm corect pe mâini?
Pentru că ambele fetițe folosesc săpun aproape deloc atunci când se spală singure și, mai ales, pentru că la grădiniță am observat că folosesc numai săpun solid, mi-am făcut un scop din a le învăța cum să se spele corect pe mâini. Așa că am uns bine mâinile cu acest sclipici lipicios și apoi am lăsat copilul să se spele așa cum o face de obicei. Bineînțeles că a rămas uimită cât de greu se curăță sclipiciul. Am folosit ocazia pentru a explica cât e de important să folosim săpunul și să facem multă spumă. Apoi am făcut o demonstrație si ne-am spălat amândouă pe mâini ca și când ar urma o intervenție chirurgicală: palme, dosul palmelor, între degete, buricele degetelor, degetele mari, încheietura mâinii. A mers excelent pentru că a observat și ea locurile unde mai are de spălat.

4. Demonstrație cu detergent de vase si piper
Într-o farfurie plată am pus apă rece și deasupra am presărat piper.  E important ca piperul să fie foarte, foarte fin. Mai întâi copilul atinge apa cu piper și observă că se murdărește. Se șterge degetul. Copilul atinge apoi  cu degetul detergentul de vase și îl așează în mijlocul farfuriei. Efectul e foarte rapid și uimitor pentru copii: piperul se deplasează către marginile farfuriei și degetul rămâne curat.


5. De ce e bine să mâncăm cu mâinile curate?
Am cumpărat pâine feliată albă (vă sfătuiesc să luați una proaspătă, fără așa mulți conservanți) și am procedat astfel. Sus, am transferat o felie de pâine într-o pungă nouă, fără să atingem deloc cu mâinile. Am sigilat cu bandă scotch și am lipit pe tablă. Acesta este eșantionul nostru de control. Cu celelalte trei am procedat altfel: pe prima am scăpat-o pe jos în bucătărie, pe a doua am presat mâinile noastre nespălate, așa cum erau când ne-am întors de la grădiniță și pe am treia am presat-o cu mâinile după ce ne-am spălat bine pe mâini. Pentru un rezultat mai rapid, puteți să feriți feliile de lumină, dar eu mi-am dorit să fie la vedere pentru a le verifica zilnic și a nu le uita cine știe pe unde! După 8 zile, cele două felii murdare prezintă semne vizibile de alterare, sunt și colorate în verde și galben, habar nu am ce bacterii or fi acolo și nici nu vreau să știu! Important e că felia  de pâine pe care am presat-o cu  mâinile curate arată bine și asta a învățat-o pe fetița mea  cât e de important să avem mâini curate când mâncăm! Experimentul nu s-a încheiat însă încă!






6. Etapele spălării pe mâini
Pentru a veni în ajutorul Emei, am creat niște carduri cu pozele lor în timp ce se spală pe mâini pentru a fi laminate și lipite cu bluetack la nivelul chiuvetei. Instrucțiunile sunt simple și am încercat să limitez cât am putut numărul de pași. Important pentru mine a fost important să aibă imaginea unei mâini pline de săpun atunci când se spală și să nu uite să oprească apa. Poate mai târziu voi crea carduri cu zonele care trebuie spălate corect, dar pentru vârsta lor e suficient atât: udă mâinile, folosește săpun, spală, clătește, folosește prosop, oprește apa!

Avem și un înălțător special de la Ikea de tipul acesta care ne e de mare ajutor pentru că le ajută pe fete să ajungă la robinet și la săpun singure.
Dacă credeți că v-ar fi și vouă de folos aceste carduri, puteți să le descărcați gratuit de AICI.
Și dacă vă plac ideile noastre, nu uitați să oferiți un LIKE paginii noastre de facebook JURNAL DE PRINTESE!
Multumim!