joi, 26 noiembrie 2015

Sărbătoarea mulţumirii în familie- Pregătiri de Thanksgiving




Pentru că duminică  vom fi alături de prieteni pentru a celebra sărbătoarea de Thanksgiving (gazdele sunt din US, pentru ei este foarte importantă această sărbătoare) m-am gândit să o pregătesc puţin pe Elisa şi să începem să ne gândim de acum la motive de mulţumire şi  prilejuri pentru care avem de ce să fim recunoscători lui Dumnezeu. Aşadar, am pus repede laolaltă o înlănţuire de activităţi despre mulţumire, deşi noi săptămâna asta învăţăm despre fructe, tema de interes a Elisei. Iată ce a ieşit:

1. "Sămânţa de mulţumire"
Am găsit la un magazin cu "de toate" această boabă imensă de fasole pe care scrie "Danke". Evident, am luat-o imediat! Sper din toată inima să încolţească! I-am explicat Elisei că a fi mulţumit şi recunoscător e ca atunci când sădeşti o sămânţă şi din ea creşte o plantă. Pui în inimă mulţumire şi din ea răsar bucuria, prietenia, sănătatea!


2. Verset din Biblie
Am repetat "Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi." I Tesaloniceni 5: 18. Iniţial, acest verset l-am învăţat sub formă de cântec şi l-a retinuţ foarte bine. 

3. "Bach şi orga fermecată" de Cristina Andone
Din seria Poveştilor din Pădurea Muzicală, cartea despre Bach este preferata Elisei! Am ales să recitim a treia povestire din carte, "Corul Mulţumim". Este o povestire în care spiriduşul Bach, împreună cu ariciul Sebastian şi răţuştele Do, Re, Mi, Fa, Sol, La, şi Si organizează o ştafetă a mulţumirii pentru a le ajuta pe animalele pădurii să se vindece de gripa nemulţumirii. Se pare că metoda e simplă: cuvinte de mulţumire şi cântece de laudă!

4. Ştafeta mulţumirii
Am decupat din carton un fel de ştafetă cu un zâmbărici pe care scrie "Mulţumesc" pe care l-am plimbat între noi, spunând motive de mulţumire.

5. Cântece de mulţumire
Am urmat reţeta din povestirea despre gripa nemulţumirii şi am cântat cântecele de laudă. Sunt o mulţime de cântece pentru copii cu tema mulţumirii. Noi am repetat versetul cântându-l şi am ascultat pe youtube un cântecel pe care eu l-am învăţat acum mulţi ani într-o tabără.
"Dumnezeu de noi se-ngrijeşte, Îi mulţumim
Pâinea El ne-o dăruieşte, Îi mulţumim
El ne dă şi sănătate, Îi mulţumim
Noi prin har avem de toate, Îi mulţumim"

6. Plicuri cu motive de mulţumire
Noi am mai avut tentative de a aduna motive de mulţumire în decursul acestei toamne. Pentru că fetele sunt încă mici, nu a funcţionat prea bine sistemul. Ideea era să punem în plicuri bileţele cu motivele noastre de mulţumire, fie la adresa lui Dumnezeu, fie unii la adresa altora. Cu siguranţă merge mult mai bine la familiile care au copii mari, care pot scrie. Pentru noi însă a fost foarte plăcut să pregătim proiectul, fetele s-au distrat când l-au pictat pe tati cu pensula pe palme ca să îi luăm şi lui amprenta. 


Sper că v-au plăcut ideile noastre!

luni, 23 noiembrie 2015

Experimente pentru copii: ploaia şi vântul

Bine v-am regăsit!
Înainte de a intra în febra pregătirilor de iarnă, mai facem un scurt popas pentru a împărtăşi cu voi două "experimente de toamnă", cum le-am numit noi pentru a părea atractive pentru Elisa.

1. Ploaia
Pregătiţi un vas transparent mare, apă fierbinte şi folie transparenta. Opţional, dacă vasul cel mare este plat, aşezaţi în mijlocul lui un alt vas mai mic în care (sperăm) să cadă "stropii de ploaie" de pe folia de plastic. Vasul cel mic reprezinta uscatul. Tot opţional, puteţi să coloraţi apa în albastru, dacă explicaţia voastră porneşte de la apele mărilor şi oceanelor. Este important să nu spuneţi copilului ce se va întâmpla cu apa. Întrebaţi-l pe el ce crede că se va petrece.






Pentru a explica fenomenul pe înţelesul celor mici, puteţi să spuneţi ceva simplu de genul "Apele mărilor şi oceanelor se încălzesc de la soare şi o parte se ridică (se evaporă) până la cer. Ca atunci când mama încălzeşte apa pentru ceai sau fierbe supa şi se ridică abur fierbinte. Vaporii sunt foarte, foarte  uşori şi împreună formează norii. Ei devin din nou picături de apă din cauza condensului- ca atunci când se aburesc geamurile şi încep să se scurgă picăturile de apă pe ele!"  Nu am insistat să reţină numele stărilor de agregare sau a proceselor, are abia 3 ani şi ceva! Dar a fost important pentru mine să sesizeze asemănările cu ce se întâmplă zi de zi in jur.

Noi am repetat de 3 ori experimentul acesta şi a meritat pentru că ea a simţit că face ceva important cu mami, am exersat puţin răbdarea (trebuie să aştepte vreo 10minute până se formează picături de apă sub pelicula) şi aşa a avut ocazia să conducă ea experimentul şi să încerce să explice cu cuvintele ei ce se întâmplă cu apa.

2. Vântul
Mi-a venit ideea de a face acestă activitate urmărind acest video pe youtube. Nu mi s-a părut greu de realizat, deşi cred că Elisa ar fi fost mai fericită dacă făceam o morişcă. Dar mai avem timp.
De notat că pentru copiii mici e cam greu să sufle până se ridică aţa, dar când reuşesc, sunt foarte încântaţi, cel puţin fiica mea a fost!

O zi frumoasa! Fara vant si fara ploaie, daca se poate!

vineri, 20 noiembrie 2015

Ciocolata (interest-led learning activities)


Vă era poftă de nişte ciocolată? Oricând, aş spune eu! Să trecem în revistă aşadar câteva activităţi  despre ciocolată. Mai bine zis, propuneri de activităţi pentru că nu toate au fost gustate  de fiica mea cea mare, nici la propriu, nici la figurat! Am ajuns la aceasta temă întrebând-o pe ea despre ce ar vrea să înveţe. Timpul pentru invăţat acasă s-a scurtat semnificativ. Acum merge la grădiniţă, la prânz mai doarme uneori, ieşim apoi în parc şi trebuie să mai pregătesc şi cina! Aşa că oricât de spectaculoasă şi educativă mi s-ar părea mie vreo temă, dacă pe ea n-o interesează, e cam greu să o captez! Revenind, mi-a spus că vrea să înveţe despre ciocolată. Şi-a luat un pic de timp de gândire, ceea ce m-a convins că e serioasă intenţia. Probabil şi-a închipuit că va mânca muuultă ciocolată, nu ştiu! Cert e că am vrut să capete încredere în mine, aşa că i-am acceptat provocarea! Iată ce a ieşit:

1. Carte despre ciocolată
Am urmărit împreună câteva clipuri pe youtube, în care i-am arătat arborele de cacao şi familii care îngrijesc arborii şi se ocupă de tot procesul de producţie. Am printat, decupat şi lipit împreună imagini  care să o ajute să vizualizeze cum se ajunge de la arborele de cacao la ciocolată. Întâmplarea face ca în calculator să am salvate poze de când avea ea un an şi un pic şi a mâncat prima oară ciocolată. Pe ultima pagină, i-am scris de mână întâmplarea, lucru care a bucurat-o tare mult! Am printat şi acele poze şi le-am lipit pe cărticica ei.







2. Explorarea celor 5 gusturi
Mi s-a părut o ocazie bună de a explora gusturile pornind de la amara cacao. Cu ocazia asta am învăţat şi denumirile în limba germană, purtând un scurt dialog despre ce e sau nu "lecker" (gustos). Am sesizat cu această ocazie că nu face diferenţele şi nu asociază întotdeauna corect gustul cu denumirea lui. E o tăviţă care mai aşteaptă o tură de explorat la noi în bucătărie! 


3. Tăviţă de scris
Exersatul scrisului în diverse texturi îi ajută pe copii să fixeze neuromotor traseul grafic pentru fiecare literă. Iar faptul că e o simplă tăviţă cu sare amestecată cu cacao, face experienţa mai plăcută: dacă a greşit, o scutură puţin şi o ia de la capăt (de sus în jos, de la dreapta la stânga).


4.Viaţă practică: Prepararea unei ciocolate calde pentru tata. 
Am aşezat pe o tăviţă o cutie de ciocolată caldă instant, oferindu-i ocazia să o deschidă singură. A măsurat două linguriţe şi le-a transferat în ceaşcă, a turnat apa caldă în ceaşcă şi a insistat să o ducă singură la tatăl ei. surpriza ei de dimineaţă pentru el.


5. Plastilină cu cacao
Una din activităţile senzoriale pregătite pentru această temă a fost plastilină de casă cu cacao. Le-am oferit nişte forme cu animăluţe şi litere să le taie, la prima prezentare. A doua zi, i-am propus să facă bomboane de ciocolată, încurajând-o să rupă şi să rotunjească biluţe de plastilină. Emei i-a fost tare greu să se joace cu plastilina fără să o mănânce, cu toate că e îngrozitor de sărată. Are nevoie de supraveghere atentă şi de ceva timp să îi mai treacă din curiozitate!


6. Joc de rol şi activitate de transfer
Ca activitate de transfer am ales orezul colorat cu cacao pudră. Am propus un joc de servitul de ciocolată caldă şi prăjiturele. Eu şi tati le-am cumpărat şi le-am servit cu plăcere! Mare atenţie la cacao fiindcă murdăreşte de-a binelea totul! Eu am restricţionat accesul înafara bucătăriei fiindcă apartamentul are mochetă lipită pe toată suprafaţa şi e foarte greu de curăţat!


7.Experiment: Ce face ciocolata să se topească?

Am pregătit un mieluţ de ciocolată care a rămas rătăcit tocmai de la Paşte pe la noi pe acasă, o oală micuţă şi un bol. Am început prin a explica din nou ce înseamnă lichid şi solid. M-am folosit de contrariile tare-moale, uscat-umed pentru a face diferenţa (deşi sunt şi solide moi, nu am intrat în amănunte). Am întrebat-o pe Elisa ce crede ea că trebuie să facem cu ciocolată ruptă bucăteţele pentru a se topi (emiterea unei ipoteze).Şi, pentru că mi-a spus că ea crede că trebuie să punem apă, am schimbat planul iniţial: i-am oferit ocazia să amestece bucăţi de ciocolată cu apă rece. După ce a amestecat până nu a mai avut răbdare sora cea mică, am observat că bucăţile de ciocolată au rămas tot întregi (infirmarea ipotezei). Am turnat apoi apă foarte fierbinte într-un alt bol şi am lăsat-o să amestece până când ciocolata s-a topit. Am turnat conţinuturile în doua pahare transparente, fiindcă marginile bolurilor nu mai erau curate. Am întrebat-o ce a fost diferit şi cum de s-a topit ciocolata din al doilea bol. Am concluzionat că ceea ce a făcut ciocolata să se topească a fost o sursă de căldură.  Este foarte important ca atunci când faceţi un experiment să lăsaţi copiii să îşi formuleze ipotezele lor, în termeni simpli, să spună cum cred ei că se poate ajunge la un rezultat. În cazul acesta, schimbarea variabilelor am sugerat-o eu (Elisa ar fi amestecat în apa rece încă minute bune), dar cu copiii mai mari puteţi să testaţi câte ipoteze vreţi!








8. Activitate senzorială: slime de ciocolată.
Am încercat o reţetă de aici, dar mie nu mi-a ieşit de consistenţa şi densitatea dorită, aşa că activitatea nostră s-a transformat pictură cu ciocolată mai mult. Întradevăr textura era interesantă,pentru mine cel puţin, Elisei i-a luat un pic să se obişnuiască cu ea şi să nu ceară întruna să se spele pe mâini. 



Mai aveam în plan să facem o ciocolată de casă, dar am aflat că buni care ne vizitează vrea să facă asta împreună cu Elisa aşa că îi voi da ei ocazia să se joace împreună.

 Iar la final, vă lansez provocarea de a afla despre ce anume sunt interesaţi copiii voştri  să înveţe în această perioadă! Cred că nu puţini dintre voi veţi fi suprinşi !

marți, 17 noiembrie 2015

Cadourile noastre de Crăciun: idei de suflet!


Anul acesta de Crăciun vrem să avem o sărbătoare mare cu familia, vor veni şi bunicii la noi ceea ce e o mare bucurie pentru toată lumea. Noi am hotărât de la început să îl scoatem pe Moş Crăciun din ecuaţie. Am avut îndoieli, dar le-am spulberat oferindu-i Elisei ocazia să fie ea cea care oferă cadourile! Şi s-a adeverit că este mai ferice să dai, decât să primeşti. Aşa că în familia noastră, de Crăciun se dau cadouri, nu se primesc neapărat. Această schimbare de focus ajută enorm! În loc să o întreb ce i-ar plăcea să primească de Crăciun,o întreb mai des ce surprize i-ar plăcea să le facă bunicului, sorei, verişoarei, etc. Punând accentul pe a da, nu am experimentat niciun disconfort legat de absenţa lui Moş Crăciun! 
Aşadar, revenind la cadouri, anul acesta am optat pentru  ciocolăţică al cărei ambalaj are tematică de Crăciun. Sunt sigură că va fi preferata Elisei!


Apoi câte o carte pentru fiecare fetiţă. Elisa va primi "Ghici, cât de mult te iubesc", o carte de o fineţe rară şi care aş vrea să îi rămână la suflet peste ani! Pe mine m-a cucerit! O mai puteţi comanda de pe site-ul editurii Cartea Copiilor.

(sursa, tot aici)

Iar Ema va primi o carte de despărţire, un amestec de bucurie, dragoste, recunoştinţă şi un pic de tristeţe. Cred că acesta e ultimul ei Crăciun "la pieptul mamei".  Şi "Lapte la pieptul mamei" poate fi comandată de pe site-ul editurii de mai sus.


Şi, pentru că de ziua lor am colaborat minunat, am ales-o tot pe Coca să modeleze din plastilină Fimo câte un personaj din cărţile lor preferate. Pe Coca o găsiţi aici . Poate să modeleze oglinjoare, tablouri de familie, medalioane, personaje din desene animate sau cărţi. De exemplu, de ziua de naştere a  fetelor, când am apelat la ea pentru cadouri, Coca ne-a modelat aceste medalioane. 

Întreg albumul  cu portofoliul ei, album de unde am preluat poza, îl găsiţi şi pe Facebook.
Dacă eraţi nehotărâţi, sper că v-au inspirat ideile noastre!


sâmbătă, 14 noiembrie 2015

Jocuri educative nefolosite?



De când ne-am mutat am tot improvizat sisteme de organizare pentru jocuri şi jucării. Cum nu am poliţe  de lemn sau corpuri cu rafturi, multe dintre ele au rămas în cutii şi puse una peste alta prin balcon şi cămară. Cămara??Da, recunosc, folosesc cămara pe post de depozit pentru materiale de lucru manual, pictat, jocuri, printabile de orice fel,etc). De curând am urmărit un clip care sugera ca jocul educativ să fie scos din cutia originală şi aşezat atractiv pe o tăviţă. În felul acesta nu se uzează sau nu se rupe cutia (în care se aşează cu funduleţul sora mai mică) iar copilului îi este facilitat accesul la el. Aşa că am scos câteva jocuri de care fetele ar fi interesate în perioada asta şi le-am aşezat pe tăviţe în singurul loc din casă unde pot sta cât de cît ordonate. Este un fel de "expoziţie permanentă a lunii". Cred că aşa toate jucăriile şi jocurile au o şansă egală şi nu ocupă spaţiu degeaba la noi acasă. Încerc în ultima vreme să mă orientez după interesele lor când pregătesc o temă, dar e bine să am ceva de back-up pentru când nu am timp să mai fac nimic sau se îmbolnăvesc.  
Aşadar, pentru Elisa (3 ani şi 9 luni)am pregătit următoarele:

1.Mai jos este o poză cu un puzzle foarte interesant, construit pe principii cronologice: imaginea de la bază reprezintă un şantier pe timp de toamnă, piesele aşezate deasupra vor ilustra acelaşi şantier pe timp de primăvară. Copilul este provocat să anticipeze schimbările. 


2.Am pregătit un coşuleţ cu Mini Bandolino, un joc de asociere deosebit de inteligent, excelent pentru călătorii. Acum îl facem în tandem pentru că Elisa încă mai are nevoie de un pic de ajutor la şnuruit. Voi povesti curând despre aceste jocuri!


3. Un joc simplu de asociere a opuselor "Contrario" a fost aşezat pe o tăviţă micuţă. Noi îl folosim acum pentru dezvoltarea vocabularului în limba germană. Împărţim cardurile în jumătate şi eu aleg "froh", Elisa trebuie să găsească "traurig" şi tot aşa! Evident, că poate fi folosit pentru orice limbă!


4. De pe blogul Cameliei am printat carduri cu imagini şi 3 variante pentru sunetul-litera iniţială. Ce îmi place la ele este că au un nivel de dificultate bun, în sensul că pe lângă sunetul iniţiak, carduri oferă şi varianta unui sunet din interiorul cuvântului, aşa încât copilul învaţă să discrimineze între ce aude. Noi acum lucrăm încă la varianta cu sunetul iniţial, dar poate să fie jucat, pentru variaţie, şi solicitând copilului să prindă cârligul de rufe în dreptul sunetului din interiorul cuvântului.

5.Un joc care merită toţi bănuţii este Erster Obsgarten de la Haba! Este primul joc de colaborare pe care l-am achiziţionat noi şi încă îl folosim cu drag. Este conceput pentru a fi util în învăţarea a patru culori dar ce îmi place mie în mod deosebit este că toţi jucătorii formează o echipă şi încearcă să câştige adunând fructele din livadă înainte să pătrundă cioara acolo. Se foloseşte un zar de lemn destul de mare pentru a nu fi rătăcit rpin casă. Copilul dă cu zarul şi culege fructul de culoare indicată. Fructele în sine pot fi folosite separat de joc pentru numărat, sortat, corespondenţe sau joc de rol ("de-a piaţa").

6.O altă propunere este să folosească literele ca să compună cuvinte formate din 3 sunete. Cardurile cu sugestiile de cuvinte sunt printate tot de pe micatelierdecreatie.ro şi laminate pentru a rezista mai mult! Dacă nu aveţi laminator, lipiţi-le pe carton (de la cutii de aparate electrocasnice,bomboane, cereale sau chiar carton gros).
7.Invitaţie la numărat
 Am găsit de curând tăviţa asta pe care mi-o doream de multă vreme şi m-am bucurat să îi găsesc repede un folos. Am aşezat în ea obiecte care aduc aminte de toamnă şi cifrele din lemn. A fost un succes total! Vă daţi seama de ce? Nu numai pentru că arată frumos, dar conţine şi mâncare! A început cu alunele de pădure şi caju. Câte boabe de caju ai numărat? Şi dacă o să mănânci una, cu câte crezi că vei rămâne? Lucrăm întrebări din aceasta pentru intervalul 1-5, mai mult Elisa nu poate deocamdată să compună/descompună.

Pentru Ema (1an şi 9 luni) am pregătit  un coşulet cu piese de şnuruit care îi plac foarte mult!

Ema a început uşor-uşor să lucreze puzzle, mai întâi unul de forma acesta, cu piese pătrate care se îmbină formând un şir.

  

Alt puzzle care o atrage este cel cu "mau"! Este format din 4 piese şi are un cadru în care se îmbină piesele, unul care oferă indicii despre forma piesei potrivite.


Şi cam aşa arată balconul meu acum, cămara nu v-o arăt încă:)

joi, 12 noiembrie 2015

Cât de practică e viaţa la aproape 4 ani?


Încep articolul de astăzi cu o mărturisire: nu am certitudinea că regula "Să nu faci pentru copil ceea ce poate să facă deja singur", atribuită Mariei Montessori, este 100% practică, apropo de "viaţă practică"! Cel puţin, nu în cazul nostru. Cred că totul trebuie măsurat cu sufletul! În sensul că sunt situaţii când copilul refuză să facă ceva pentru că e plictisit, ar vrea să facă altceva, se grăbeşte, sau nu se grăbeşte deloc, se enervează că nu reuşeşte etc. În alte situaţii este doar obosit sau caută apropierea adultului. Alteori, ar vrea să facă singur, dar adultul se grăbeşte fiindcă întârzie la serviciu sau în altă parte. Le-am experimentat pe toate. Am greşit. Am luat-o de la capăt de multe ori.  Cu mai multă răbdare. Cu mai puţină răbdare. Cu îngăduinţă din ambele părţi.  Acum am ajuns la faza în care nu mai insist. Am învăţat că unele lucruri vin de la sine odată cu vârsta, odată cu schimbarea intereselor, odată cu apropierea de adult şi dorinţa de a-i face pe plac. Asta nu înseamnă că am renunţat la obiectivele mele, doar că am schimbat puţin termenele limită:) Profit de momentele de maxim interes pentru o activitate şi o exersăm cât de des şi de intens doreşte. Momentan, acestea sunt preferatele Elisei (3ani,9luni):

1. Prepararea clătitelor
Exclusiv la cerere, spontan, uneori şi de 3 ori pe săptămână! Nu pentru că îi plac în mod deosebit, mai multe mănâncă sora mai mică, dar îi face plăcere "să facă singură". Ce anume?

- pregătirea ustensilelor (memorarea locaţiei, numirea ustensilelor, pregătirea lor: castron, tel, linguriţă, polonic, spatulă de întors clătite);
- pregătirea ingredientelor (memorarea ingredientelor, memorarea locului din bucătărie unde se află, ordinea în care adăugăm ingredientele);
- spart ouă, amestecat cu telul, deschiderea şi închiderea dopului  de la cutia cu lapte, turnat lapte, adăugat făină, zahăr cu ulei cu linguriţa);
- şters masa de lucru cu o cârpă umedă (umezit şi stors cârpa);
- imitat "intorsul clătitelor" pe o suprafaţă sigură, o farfurie pentru că nu are acces la aragaz încă;
- unsul clătitei cu miere şi o rulatul ei..
Şi toate astea cu mult zâmbet, natural şi cu folos imediat! 









2. Curăţat usturoi şi ouă fierte
She loves it! Nimic de adaăugat. Din nou, când se întâmplă să se afle prin preajmă o întreb dacă vrea să ajute la bucătărie cu asta şi, de cele mai multe ori, participă cu entuziasm! Da, nu merge atât de repede pe cât am nevoie uneori, din ou abia dacă mai rămâne gălbenuşul, dar petrecem timp împreună şi ea are senzaţia că face ceva important!


3. Suc de portocale
Această activitate este deja clasică la categoria viaţă practică! Eu nu am o tăviţă pregătită permanent pentru asta, dar cumpăr portocale pentru stors în fiecare săptămână şi încerc să îi ofer la fel de des ocazia să stoarcă sucul din ele. Aceasta activitate antrenează mulţi muschi ai mâinii şi este ideală pentru pregătirea pentru scris (apăsat, rotit, strâns). Este de asemenea important şi turnatul din recipientul colector în ceaşcă. Copilul capătă încet-încet siguranţă: învaţă cât se sus să ridice recipientul, cât de mult să îl încline, învaţă să estimeze când să se oprească pentru a nu umple de tot ceaşca şi are ocazia să se corecteze, folosind o cârpă absorbantă, dacă stropeşte în jur. 


4. Aranjatul florilor în vază
...sau borcan, pentru cei care nu avem vaze, încă! Asta nu e motiv să nu avem flori. Aici curăţasem un buchet mai mare pe care ni l-au adus nişte musafiri cu câteva zile în urmă. Pentru că unele flori erau încă vii, am aruncat doar ce era uscat şi am încurajat-o pe Elisa să le rearanjeze. Cam asta a ieşit! Mă bucur că îi place "să facă decoruri", cum spune ea. Nu este deloc punctul meu forte şi mi-am propus să nu o limitez,  adevărul fiind că învăţăm una alături de cealaltă!