joi, 12 noiembrie 2015

Cât de practică e viaţa la aproape 4 ani?


Încep articolul de astăzi cu o mărturisire: nu am certitudinea că regula "Să nu faci pentru copil ceea ce poate să facă deja singur", atribuită Mariei Montessori, este 100% practică, apropo de "viaţă practică"! Cel puţin, nu în cazul nostru. Cred că totul trebuie măsurat cu sufletul! În sensul că sunt situaţii când copilul refuză să facă ceva pentru că e plictisit, ar vrea să facă altceva, se grăbeşte, sau nu se grăbeşte deloc, se enervează că nu reuşeşte etc. În alte situaţii este doar obosit sau caută apropierea adultului. Alteori, ar vrea să facă singur, dar adultul se grăbeşte fiindcă întârzie la serviciu sau în altă parte. Le-am experimentat pe toate. Am greşit. Am luat-o de la capăt de multe ori.  Cu mai multă răbdare. Cu mai puţină răbdare. Cu îngăduinţă din ambele părţi.  Acum am ajuns la faza în care nu mai insist. Am învăţat că unele lucruri vin de la sine odată cu vârsta, odată cu schimbarea intereselor, odată cu apropierea de adult şi dorinţa de a-i face pe plac. Asta nu înseamnă că am renunţat la obiectivele mele, doar că am schimbat puţin termenele limită:) Profit de momentele de maxim interes pentru o activitate şi o exersăm cât de des şi de intens doreşte. Momentan, acestea sunt preferatele Elisei (3ani,9luni):

1. Prepararea clătitelor
Exclusiv la cerere, spontan, uneori şi de 3 ori pe săptămână! Nu pentru că îi plac în mod deosebit, mai multe mănâncă sora mai mică, dar îi face plăcere "să facă singură". Ce anume?

- pregătirea ustensilelor (memorarea locaţiei, numirea ustensilelor, pregătirea lor: castron, tel, linguriţă, polonic, spatulă de întors clătite);
- pregătirea ingredientelor (memorarea ingredientelor, memorarea locului din bucătărie unde se află, ordinea în care adăugăm ingredientele);
- spart ouă, amestecat cu telul, deschiderea şi închiderea dopului  de la cutia cu lapte, turnat lapte, adăugat făină, zahăr cu ulei cu linguriţa);
- şters masa de lucru cu o cârpă umedă (umezit şi stors cârpa);
- imitat "intorsul clătitelor" pe o suprafaţă sigură, o farfurie pentru că nu are acces la aragaz încă;
- unsul clătitei cu miere şi o rulatul ei..
Şi toate astea cu mult zâmbet, natural şi cu folos imediat! 









2. Curăţat usturoi şi ouă fierte
She loves it! Nimic de adaăugat. Din nou, când se întâmplă să se afle prin preajmă o întreb dacă vrea să ajute la bucătărie cu asta şi, de cele mai multe ori, participă cu entuziasm! Da, nu merge atât de repede pe cât am nevoie uneori, din ou abia dacă mai rămâne gălbenuşul, dar petrecem timp împreună şi ea are senzaţia că face ceva important!


3. Suc de portocale
Această activitate este deja clasică la categoria viaţă practică! Eu nu am o tăviţă pregătită permanent pentru asta, dar cumpăr portocale pentru stors în fiecare săptămână şi încerc să îi ofer la fel de des ocazia să stoarcă sucul din ele. Aceasta activitate antrenează mulţi muschi ai mâinii şi este ideală pentru pregătirea pentru scris (apăsat, rotit, strâns). Este de asemenea important şi turnatul din recipientul colector în ceaşcă. Copilul capătă încet-încet siguranţă: învaţă cât se sus să ridice recipientul, cât de mult să îl încline, învaţă să estimeze când să se oprească pentru a nu umple de tot ceaşca şi are ocazia să se corecteze, folosind o cârpă absorbantă, dacă stropeşte în jur. 


4. Aranjatul florilor în vază
...sau borcan, pentru cei care nu avem vaze, încă! Asta nu e motiv să nu avem flori. Aici curăţasem un buchet mai mare pe care ni l-au adus nişte musafiri cu câteva zile în urmă. Pentru că unele flori erau încă vii, am aruncat doar ce era uscat şi am încurajat-o pe Elisa să le rearanjeze. Cam asta a ieşit! Mă bucur că îi place "să facă decoruri", cum spune ea. Nu este deloc punctul meu forte şi mi-am propus să nu o limitez,  adevărul fiind că învăţăm una alături de cealaltă!








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu