joi, 28 aprilie 2016

Spuma de ras: 8 idei TESTATE de joacă senzorială


Pentru că joaca în spumă de ras este un adevărat succes la noi acasă, am hotărât să încerc toate variantele pe care le-am găsit de-a lungul timpului pe Pinterest. Vă împărtășesc asta cu zâmbetul pe buze: ”Make a sensory bin, they say. It will be fun, they say.” era mesajul atașat unei poze cu o casă plină de boabe de fasole. Mi s-a întâmplat de atâtea ori! Da, pentru noi este foarte distractivă joaca în spumă de ras, dar nu garantăm curățenie și vrem să știți la ce vă puteți aștepta.
Înainte de toate, asigurați-vă că micuțul nu are alergie la tipul de spumă de ras pe care doriți să îl folosiți. Eu am folosit în România o spumă de ras marca Auchan, cea mai ieftină. Aici am cumpărat de la Balea. Ambele au un miros pregnant, deci dacă vă deranjează, puteți cumpăra ceva mai scump și mai frumos mirositor. Pentru noi  a fost în regulă așa.

1. Spumă de ras și confetti
A fost, de departe, idee mea preferată. Dacă aveți un copil care tânjește după senzații și are nevoie de stimulare tactilă, combinația de confetti și spumă de ras este alegerea perfectă. Oferă o gâdilare permanentă, pielea e ușor înțepată din cauza particulelor de confetti, dar vă asigur că după câteva sesiuni, copilul va fi mult mai conștient de mâinile și degetele sale și asta îl va ajuta la scris, desenat, lucrat chestii migăloase cu mâinile. Este un exercițiu foate bun pentru copii care scapă lucruri din mâini, nu apasă suficient cu creionul, deschiderea capacelor, legarea șireturilor etc. Una din cauze poate fi lipsa de stimulare senzorială la nivelul mâinilor și a degetelor, deci încercați de câteva ori varianta asta de joacă cu spumă, este un excelent exercițiu de conștientizare corporală!

2. Vulcan cu spumă ras
Pentru acest experiment aveți nevoie de o cutie încăpătoate cu margini destul de înalte. Amestecați într-un recipient spumă de ras cu bicarbonat de sodiu și apoi turnați oțet. Acidul acetic va face reacție cu bicarbonatul de sodiu și ați obținut câteva minute de joacă plină de entuziasm. Dacă nu a mai făcut asta până acum și nu știe la ce să se aștepte, lăsați copilul să presupună ce se poate întâmpla și ,bineînțeles, lăsați-l pe el să toarne oțetul și să observe minunea!
Cam acesta este rezultatul, pe mine nu m-a impresionat în mod deosebit, cred chiar că spuma de ras a încetinit reacția. Concluzia mea: spuma de ras în acest context este în plus.


3. Spumă de ras și gheață
A fost o idee bună să pun în spuma de ras floricele de gheață. Fetele le-au căutat curioase, deși nu erau colorate. Cred că ar fi fost mai interesant să fie colorate, poate voi încerca data viitoare. Una peste alta, o variantă de joacă cu spumă de ras pe care o recomand.

4. Aluat de făcut norișori
Aici trebuie să vă dau o atenționare serioasă: combinația asta face mare mizerie! Prima rețetă de aluat de norișori cu care am lucrat a fost aceea cu făină și ulei de bebeluși, așa că am comparat combinația asta de bicarbonat de sodiu cu spumă de ras cu varianta pe care o știam deja. Concluzia: amestecul nu are nici finețea, nici mirosul celui cu făină și ulei de bebelusi. În plus, este mai sfărâmicios și nu ține mai mult de câteva ore, se usucă. La a doua sesiune de joacă cu el  a trebuit să adaug spumă de ras. Este o variantă mai ieftină, dar nu are același efect. 


5. Construcții din spumă de ras și bureți de vase
Nimic de adăugat, decât că, aici, copilul decide. Azi poate să îi placă, mâine nu. Eu am folosit ideea asta în cadă, pe un capac de la cutia pe care o folosim acum pentru joacă senzorială, așa încât ambele fetițe să aibă spațiu de construit. După ce s-au plictisit, am dat drumul la duș și am spălat totul foarte ușor.

6. Exersarea semnelor grafice 
Varianta asta de folosire a spumei de ras am văzut-o pe o cutie luminoasă, dar cum fetele noastre adorm înainte de a se întuneca, nu mi-a rămas decât să folosesc o oglindă. Secretul este să puneți un strat foarte subțire de spumă de ras. Dacă oglinda are și margini de care copilul poate să șteargă excesul de spumă de pe mâini, este ideal. Puteși exersa cifre, litere, desene, tot ce vrea copilul.

7. Spumă de ras și biluțe hidrofile
Biluțele hidrofile sau ”water beads” se găsesc la florării, în general. Se cumpără în pachețele în care apar ca niște boabe de piper, se hidratează și ele se umflă. Dacă le lăsați apoi la uscat revin, mai mult sau mai puțin, la dimensiunile originale și le mai puteți folosi o dată sau de două ori. Eu am găsit biluțe gata hidradate, care nu au mai crescut în diametru, din păcate. Le-am găsit într-un magazin pentru decorațiuni (Nanu-Nana). 
Combinația cu spumă de ras, mie cel puțin, mi s-a părut genială! Din nu știu ce motiv, biluțele par mai reci și felul cum sar din degete îi face pe copii să se distreze bine jucându-se cu ele. Recomand din toată inima!

8. Joacă tematică: tortuleț
Pe două suprafețe rotunde din carton, am turnat spumă de ras și am adăugat biluțe de sticlă (ATENȚIE la copiii sub 3 ani!).Ideea neinspirată a fost să le aduc și formele de silicon pentru brioșe. NU FOLOSIȚI OBIECTE DE BUCĂTĂRIE LA JOACA ÎN SPUMĂ DE RAS!!! Spuma aderă foarte bine la suprafețele de silicon, plastic și mirosul persistă muuultă vreme. Deci, rămâneți în zona carton, ziare, recipiente din care nu mâncați.

Sper că vă sunt de folos experiențele noastre! 
Make sensory bin with shaving foam! It will be FUN& MESSY!


duminică, 24 aprilie 2016

Sărbătoarea Floriilor pentru copii

Mă bucur că anul acesta Sărbătoarea Paștelui se va celebra într-o perioadă de primăvară târzie când toate vor fi înflorit și suntem dezmorțiți de soarele cald.
Pentru mine când eram copil, sărbătoare Floriilor era una deosebit de așteptată: de la curiozitatea despre cum va fi vremea și bucuria de a merge la Biserica, la veselia de la împărțitul bomboanelor de către cei cu nume de flori. Azi, sărbătoarea aceasta a căpătat alte valențe pentru mine, dar aș vrea ca și fetele noastre să experimenteze puțin din spiritul acesta de sărbătoare. Și,pentru că la noi sărbătoarea a trecut deja în luna aprilie, vă putem împărtăși câteva idei pe care le-am foolosit cu succes.

Mai întâi am citit relatarea dintr-o Biblie pentru copii  deosebit de frumos ilustrată. Este vorba despre o ediție Kinderbibel de la Ravensburger despre care am povestit cu altă ocazie aici.

Apoi am realizat împreună acest puzzle realizat de o marcă norvegiană (Stjernespill). Este un puzzle cu 32 de piese neregulate, dintre care unele descriu conturul unor animale pe care copilul le poate recunoaște și le așează în locul prestabilit pe planșă(pisică, pisica de mare, iepure). Calitatea cartonului este una foarte bună, grosimea pieselor este mai mare decât cea a puzzle-urilor Ravensburger și piesele se potrivesc numai într-un loc, deci copilul are un control al erorii atunci când realizează acest tip de puzzle. 

Și, în final, am reluat o idee pe care am realizat-o și acum doi ani și pe care am găsit-o pe Pinterest în diverse locuri  (nu mai știu exact originea). Este vorba despre realizarea unei crenguțe de palmier (în cultura vestică, sărbătoare este cunoscută drept "Palm Sunday") din trei contururi de mânuțe decupate. Dacă găsiți pe Google Images un măgărus micut și îl printați pe carton, îi puteți da viață colorându-l și adăugându-i un ochișor mobil. Ca să stea în picioare pentru dramatizarea poveștii puteți să îl fixați cu două cârlige de rufe.


Noi am ales să facem dramatizarea in vivo fiindcă am avut-o la noi și pe verișoara fetelor care s-a implicat frumos în realizare.

O duminică frumoasă tuturor!





marți, 19 aprilie 2016

Melcul: un musafir neobişnuit

În ultima postare de pe blog vă povesteam cum a decurs o plimbare în natură şi ce am reuşit să facem acasă cu plantele pe care le-am adunat în coşuleţ. Inspirată de Margareta de pe blogul de activităţi educative de la suflet la suflet , am decis să dăm o şansă unui melcuşor care s-a rătăcit printre crenguţele înflorite şi să îl păstrăm aproape o zi la noi acasă.

I-am pregătit " o cameră la hotel" într-un recipient de plastic cu capac, capac pe care l-am găurit, bineînţeles. Am aşezat câteva frunzuliţe de varză şi de pătrunjel, am umezit puţin mediul şi l-am observat. De prisos să vă spun că cel mai interesant amănunt a fost acela că "şi melcii fac caca"! Asta l-a făcut cu adevărat interesant şi demn de observat, cel puţin pentru Ema (2 ani şi 2 luni) care refuzase să îl atingă.

De pe Mic atelier de creaţie am descărcat gratuit nişte carduri deosebit de frumoase cu imagini reale ale melcilor. Cardurile sunt de tip Montessori, în trei părţi. Cardurile de acest tip conţin şi etichete cu denumirile părţilor pe care copilul le potriveşte. Noi am zăbovit puţin asupra funcţiilor tentaculelor, Elisei (4 ani şi 2 luni) i s-a părut interesant că nu sunt coarne în adevăratul sens al cuvântului, aşa cum ştiam noi din cântecel, ci tentacule prin care melcul vede, simte şi miroase. Pentru a avea o idee despre cum se prezintă aceste carduri în trei părţi, putem să urmăriţi pe YouTube acest Clip.

În rest, am pus accentul pe elementul de spirală pe care l-am exersat cu degetul în făină de mălai. Urmărirea unei semn grafic cu degetul într-o textură care oferă senzaţii tactile deosebite, ajută copilul să îşi fixeze mental mai bine respectivul semn.

Încerc, pe cât posibil, să ofer de fiecare dată şi o propunere de activitate care implică mişcare. Aici este o invitaţie la mers în spirală pe eşarfe. O altă variantă este "Cursa melcilor", un joc în care copiii se târăsc pe burtă până la un punct anume. Nu-i aşa că şi copiilor voştri le-ar plăcea asta mai mult decât activităţile statice?

Din păcate, nu mai găsesc acum link-ul de unde am descărcat imaginea aceasta a melcului, dar puteţi găsi altele similare pe Google Images. În partea stângă, ceea ce pare a fi o cariocă este de fapt o improvizaţie DIY de "puncher" sau sulă pe care o folosesc şi cizmarii pentru a da găuri în piele. Aici am folosit un ac dublu cu capăt de plastic pe care l-am fixat cu pistolul de lipit în capătul gol al unei carioci. Sarcina e aceea de a străpunge conturul melcului din aproape în aproape, până când se poate scoate prin împingere  şi copilul obţine un contur frumos.
Am văzut câteva încercări de acest fel în mapa cu care vine Elisa de la grădiniţă şi aşa mi-a venit ideea de a-i pune la dispoziţie aşa ceva acasă.  Dacă vreţi să aveţi varianta oficială de sulă, găsiţi aici un frumos wood handled puncher sau măcar vă faceţi o idee despre ce trebuie să căutaţi.
Un alt accesoriu important este o bază de plută de care copilul fixează foaia şi care protejează, în acelaşi timp, suprafeţele. Eu folosesc foaie de spumă sau chiar un prosopel, până ajung în Ikea să cumpăr protecţiile acelea pentru oale fierbinţi din plută.

Am pus de asemenea la dispoziţie şi cochiliile de melci de mare pe care le-am adunat vara trecută la mare şi am creat cu ele spirale şi alte "decoruri", cum le numeşte Elisa.

Nu putea să lipsească activitatea de tăiat spirale cu foarfeca.

Plastilina de casă este o obişnuinţă la noi acasă. De data asta am încercat să sting bicarbonatul de sodiu cu o lingură de oţet şi rezultatul a fost foarte bun, o textură mai pufoasă. Reteţa mea este: o cană de făină, o cană de apă, o jumătate de cană de sare, 2 linguri de ulei, o lingură de bicarbonat de sodiu stinsă cu oţet. Dizolv sarea într-o cană de apă fierbinte în care am adăugat ce colorant doresc şi mai pun pe foc mic unu sau două minute, suficient cât să se lege frumos şi să devină elastică.

La capitolul gândire matematică, am creat rapid această tăviţă. În fiecare şir trebuie găsit intrusul, care dintre cochilii nu se potriveşte cu celelalte. Este un tip de sarcină la care Elisa întâmpină dificultăţi, dar observ că îi place când totul e reaşizat cu obiecte pe care le poate atinge.

Pentru activitatea de transfer am folosit aceleaşi cochilii de melci şi o pensetă pentru pus gheaţă în pahare. Despre rostul activităţilor de transfer  am scris mai pe larg  aici.

Tot de inspiraţie montessoriană este şi ideea de a folosi pipeta pentru a doza stropi de culoare în cerculeţe. Pipeta pe care o folosesc este de la un medicament, nu mai ştiu care, dar dozează foarte bine picăturile, adică la eliberare cade un singur strop, nu o mică baltă pe hârtie. Permite,  de asemenea, apăsarea cu trei degete, ceea ce este minunat pentru că astfel muşchii mici ai mâinii se pregătesc pentru scris.


Pentru citit am scos din bibliotecă "Winnie, melcuşorul cel grăbit", de Annette Herzog. Nu este una din preferatele lor, dar am zis să mai încercăm o dată.

Din "Prima mea carte despre natură", Enciclopedia pentru prichindei, Larousse  am citit despre ce mănâncă, unde doarme şi ce anume face melcul iarna.

Iar dintr-o carte veche, dar deosebit de frumos ilustrată, am citit în Limba germană despre cum îşi depune melcul ouăle, când acestea eclozează şi ce pericole îi pasc pe melci.

Ploi vor mai fi, de melci nu scăpăm, deci vă urăm şi vouă spor la joacă!



vineri, 15 aprilie 2016

Nature Walk: cu foarfeca şi coşuleţul la plimbare


Bine v-am regăsit! De când primăvara ne-a încălzit şi pe noi încerc să ofer cât mai multe oportunităţi de joacă şi plimbare în aer liber. Săptămâna trecută am ieşit însă la o plimbare scurtă în jurul blocului şi, pentru că ştiam că ar fi dezamăgite dacă stăm aşa puţin când jocul în parc abia se încinge, am ales să le propun să aducem culegem şi să aducem acasă "semne de primăvară". Propunerea a fost tare bine primită şi plimbarea fost urmată de o suită de activităţi care le-a făcut mare plăcere.
La plimbare am plecat cu un coşulet împletit şi o foarfecă. Am stabilit că avem voie să tăiem doar flori care au crescut liber, nu şi florile plantate de vecini.  Nu am făcut prea multe poze în timpul plimbării pentru că de regulă nu le place să fac poze când sunt cu ele. Aşa că vă arăt doar nişte ghinde încolţite care le-au captat atenţia.

Odată ajunse acasă, am aşezat pe un capac mare de plastic toate comorile adunate. Multe crenguţe înflorite, flori pentru presat, flori de plantat, pietre adunat în coşuleţe roz de către Ema, crenguţe şi frunze de tot felul, dar şi un melc.


Am adus un vas de ceramică şi pământ de flori şi am replantat floarea pe care am reuşit să o culegem cu tot cu rădăcină. Am aşezat totul pe o tavă împreună cu o carafă micuţă în care am pus apă pentru udat. Au avut grijă de floare şi s-au bucurat să vadă că boboceii se desfac şi avem tot mai multe flori în ghiveci.


În timp ce eu tăiam ceapa pentru a pregăti cina, ele tăiau crenguţe cu foarfeca.


Melcului i-am găsit o cameră la "Hotel". Am aşezat nişte frunze umede într-un recipient de plastic transparent al cărui capac l-am găurit. Ema a refuzat să îl atingă pentru că "ţeapă" (înţeapă) dar Elisa l-a lăsat să se plimbe pe mânuţa ei în voie. Umed, lipicios, rece, moale, tot felul de senzaţii vii! Melcul a mai zăbovit la noi o jumătate de zi, suficient timp pentru a realiza şi câteva activităţi specifice, dar despre asta în altă zi!


Am adăugat şi câteva flori la colecţia noastră de flori presate. Urmează să le laminăm şi să le adunăm într-o cărticică a florilor. Probabil că la începutul verii, când poate va fi gata, vom putea să împărtăşim cu voi cărticica noastră.


Iar restul de crenguţe înflorite le-am aşesat în sticle şi vaze înguste în care am turnat apă folosind pâlnia mică.


Cam aşa a arătat colţişorul lor cu comori de primăvară.



Cred că e important să realizăm astfel de expediţii cu copiii şi foarte aproape de casă sau chiar în parcul în care se joacă, nu numai când ieşim la pădure sau la iarbă verde.  Asta pentru a le inspira respect faţă de natură şi o doză sănătoasă de bucurie şi mirare în faţa minunilor banale care ne înconjoară. Deci, pregătiţi şi voi coşuleţele şi foarfeca?

Elisa- 4 ani şi 2 luni
Ema- 2 ani şi 2 luni

miercuri, 6 aprilie 2016

Castigatorii Bandolino sunt...

Dumitru Florentina (Bandolino) şi Georgiana Ceaprazaru (Mini Bandolino)!!!
Vă mulţumesc tuturor pentru participare! Aseară am luat legatura cu ambele câştigătoare şi premiile sunt în curs de trimitere!

Pe curând!

duminică, 3 aprilie 2016

Cum şi de ce să predăm serios lecţii de bune maniere acasă?

 
 
La sfârşitul anului trecut am tras o linie imaginară şi am încercat să evaluez ce anume am făcut bine în "meseria de părinte" şi ce nu.
La capitolul " de luat totul de la zero, de data asta mai bine" am pus şi bunele maniere.
Nu am pus un mare accent pe asta şi de multe ori nu am fost un model bun pentru ele. #confessiontime
Şi am mai avut o mare revelaţie personală care m-a determinat să decid ca prioritatea nr. 1 pentru prima parte a anului 2016 să fie tema bunelor maniere. Aceasta e legată de organizarea timpului pe care îl are copilul pentru ca el să fie bine pe toate planurile: fizic, emoţional, spiritual, intelectual. Locuim într-o ţară în care homeschoolingul este ilegal, deci copiii noştri vor merge la grădiniţă şi şcoală. La grădiniţă aici se pune mare accent pe joc liber, independenţă, asertivitate, creativitate. Îmi place asta! Şi deşi uneori mi-aş dori să pună accent şi pe achiziţiile academice, trebuie să mă opresc şi să aleg să am încredere. Am realizat că o atitudine de subminare şi neîncredere în educatoare nu ne face bine, nici nouă, nici copiilor.
Deci mie, ca mamă, îmi rămân acum după amiezele şi sfârşiturile de săptămână.
Dimineaţa devreme şi seara la culcare e timpul de rugăciune şi poveşti din Biblie.
Când copiii vin (deocamdată, doar unul) de la grădiniţă prioritatea este ieşitul în parc, mişcare, alergare. Am două fete care caută multă stimulare senzorială, le simt când încep să  sară, să se rotească fără sens, să se balanseze periculos. Nu îmi pot permite să le ţin în casă ca "să învăţăm".  Ne bucurăm de timpul frumos de primăvară, dar avem şi echipament de ieşit afară când plouă: cizme, salopetă şi jachetă de ploaie.
Ne mai rămân apoi 2 ore în care trebuie să gătesc cina şi să le şi pregătesc de culcare.
CE şi CÂND să mai fac?
Cu aceste limite, am ales să mă axez pe două lucruri: bunele maniere şi învăţarea condusă de interesele lor. Atât. Asta sunt priorităţile mele în acest an. Citesc multe bloguri de parenting şi early learning, aş petrece ore întregi pe pinterest sau în diverse grupuri pe facebook în căutare de "idei". Dar aleg să mă opresc. Unele teme pot fi foarte frumoase, chiar se pot potrivi cu anotimpul, sezonul, cu ce fac alţi copii de vârsta lor, dar ALEG să spun "nu" şi să urmăresc doar aceste două fire roşii: bunele maniere şi temele care le interesează pe ele.
 
 
Aşadar, am făcut mai întâi o listă cu 10 lecţii scurte de graţie şi curtoazie pe care mi-aş dori să le exersez în prima jumătate a anului şi care sunt relevante pentru familia noastră:
 
1. Cum folosim şerveţelul pentru a sufla corect nasul. (în iarna trecută de această lecţie a fost cea mai mare nevoie);
2. Cum închidem uşa de la dulap, fără zgomot (în familia noastră nu prea se închid uşile, cu excepţia celei de la baie. dar se trânteau cele de la dulapuri într-o veselie);
3. Cum aşezăm fără zgomot scăunelul de  la masă;
4. Cum întâmpinăm un musafir (adult şi copil);
5. Cum salutăm la venire şi plecare un adult/copil;
6. Cum invităm un copil să se joace;
7. Folosirea tonului normal al vocii când chemăm pe cineva+deplasarea în camera în care se află (cu alte cuvinte, cum să nu mai strigăm unii după alţii în casă);
8. Când şi cum ne spălăm pe mâini;
9. Folosirea cuţitului şi a furculiţei pentru a a mânca orez, piure, tocăniţe etc.
10. Păstrarea liniştii în timpul rugăciunii de acasă sau de la biserică.
BONUS: CUM NE ASIGURĂM CĂ CEL PE CARE L-AM RĂNIT ESTE BINE ŞI CUM NE CEREM IERTARE! (de exersat exact în această ordine în fiecare zi, de mai multe ori pe zi, cu sora mai mică sau mai mare, după caz:).
 
Pentru predarea acestor scurte "lecţii" am folosit atât ocazii formale, cât mai ales unele informale, spontane, la nevoie.
Am lansat o invitaţie naturală, de genul "Aş vrea să îţi arăt astăzi cum se poate aşeza scaunul la măsuţă, fără zgomot." , urmată de o demonstraţie în linişte şi imitare acţiunii adultului. Am întrebat: Ai vrea să mai încerci încă o dată?  atunci când a fost cazul.
Am încercat să nu forţez un răspuns verbal, dar să încurajez în schimb, unul fizic de exemplu la întâmpinarea unui musafir sau la salutul unui copil. Am constatat că la început i-a fost mai uşor să îşi ofere mâna, decât să spună "Hallo!" sau "Guten Morgen!" la grădiniţă.  Folosesc, de asemenea jocul de rol în care o implic şi pe verişoara de 5 ani şi jumătate pentru că simt că are mai multă eficienţă jocul cu un alt copil, ies la iveală mai uşor stările emoţionale şi pot să le observ pentru a-mi da seama ce anume aş putea face să o ajut.
Este o muncă titanică, nu ştiu dacă sunteţi de acord cu mine. O muncă ce nu se opreşte niciodată, pe care trebuie să o faci cu multă consecvenţă, cu bucurie, în mod pozitiv. O muncă ce te schimbă şi pe tine! Credeţi-mă, am predat multe lucruri, câtorva sute de copii la viaţa mea, dar bunele maniere, la fel ca disciplinele spirituale, sunt cel mai greu de "predat". Pentru că nu trebuie numai să le predai, TREBUIE SĂ LE TRĂIEŞTI!  Şi când ai chef şi când nu, şi când eşti obosit şi când eşti plin de energie. Nu avem voie să luăm pauză de la a fi buni, generoşi şi plini de respect faţă de alţii. Uneori am impresia că ar fi mai uşor să o învăţ chineză decât să spună bună ziua, mulţumesc şi te rog, dar am încredere că va veni timpul acela în care le va folosi mereu cu naturaleţe!
 
Ca resurse mereu la îndemână folosesc aceste cărţi:
 
O carte cu situaţii în care copii fac sau ar vrea să facă ceva nepotrivit, dar se abţin sau găsesc alte soluţii pentru a se împăca sau a repara ce a fost nepotrivit. Un excelent pretext pentru a stârni conversaţii despre cum ne simţim noi şi ceilalţi când greşim. Cea mai importantă lecţie din această carte este aceea că oamenii sunt mai valoroşi decât lucrurile şi trebuie să avem grijă de ei.

O carte foarte bună pentru şcolarii mici şi mari, dacă e cazul. Eu o folosesc pentru a mă orienta şi a-mi da seama unde ţintesc. Un capitol foarte bun este acela în care sunt explicate bunele maniere în raport cu persoanele cu dizabilităţi. Am rămas plăcut surprinsă că a fost inclus în carte, deşi cunosc prea bine raţiunea din spatele acestei decizii.

Aceste carduri le-am descărcat gratuit aici şi le folosim pentru a face joc de rol pe rând şi a scoate în evidenţă câte un astfel de comportament pe săptămână.

Am mai recomandat această carte, conţine scurte catrene despre o situaţie ilustrată la care copilul completează ce trebuie să spună unul din personaje: bună dimineaţa, îmi pare rău, vrei şi tu o bucăţică? Conţine, de asemenea, o pagină goală pentru ca copilul să deseneze o situaţie similară din viaţa lui, dar noi nu am prea folosit-o pentru că fetiţa noastră de 4 ani nu reuşeşte încă să găsească uşor aceste conexiuni şi nici nu e pasionată de desenat sau colorat.
 
Un gen de carte care trebuie folosit cu mare atenţie este şi "Please, say please". Spun asta pentru că de fiecare dată este ilustrat comportamentul greşit, copiii sunt invitaţi să îl evalueze şi apoi este arătată situaţia ideală. Spun că trebuie folosită cu atenţie pentru că ni s-a întâmplat să i se pară atât de amuzant comportamentul greşit încât să îţi dorească să îl pună pe acesta în practică. Din fericire, am depăşit etapa!
 
Dacă v-a plăcut (sau nu) acest articol, puteţi lăsa un Feedback în comentarii, de asemenea nu uitaţi de CONCURSUL care se va încheia marti şi la care puteţi să câştigaţi jocuri de asociere Bandolino pentru copii. INSCRIETI-VĂ AICI 
Pe curând!