marți, 19 aprilie 2016

Melcul: un musafir neobişnuit

În ultima postare de pe blog vă povesteam cum a decurs o plimbare în natură şi ce am reuşit să facem acasă cu plantele pe care le-am adunat în coşuleţ. Inspirată de Margareta de pe blogul de activităţi educative de la suflet la suflet , am decis să dăm o şansă unui melcuşor care s-a rătăcit printre crenguţele înflorite şi să îl păstrăm aproape o zi la noi acasă.

I-am pregătit " o cameră la hotel" într-un recipient de plastic cu capac, capac pe care l-am găurit, bineînţeles. Am aşezat câteva frunzuliţe de varză şi de pătrunjel, am umezit puţin mediul şi l-am observat. De prisos să vă spun că cel mai interesant amănunt a fost acela că "şi melcii fac caca"! Asta l-a făcut cu adevărat interesant şi demn de observat, cel puţin pentru Ema (2 ani şi 2 luni) care refuzase să îl atingă.

De pe Mic atelier de creaţie am descărcat gratuit nişte carduri deosebit de frumoase cu imagini reale ale melcilor. Cardurile sunt de tip Montessori, în trei părţi. Cardurile de acest tip conţin şi etichete cu denumirile părţilor pe care copilul le potriveşte. Noi am zăbovit puţin asupra funcţiilor tentaculelor, Elisei (4 ani şi 2 luni) i s-a părut interesant că nu sunt coarne în adevăratul sens al cuvântului, aşa cum ştiam noi din cântecel, ci tentacule prin care melcul vede, simte şi miroase. Pentru a avea o idee despre cum se prezintă aceste carduri în trei părţi, putem să urmăriţi pe YouTube acest Clip.

În rest, am pus accentul pe elementul de spirală pe care l-am exersat cu degetul în făină de mălai. Urmărirea unei semn grafic cu degetul într-o textură care oferă senzaţii tactile deosebite, ajută copilul să îşi fixeze mental mai bine respectivul semn.

Încerc, pe cât posibil, să ofer de fiecare dată şi o propunere de activitate care implică mişcare. Aici este o invitaţie la mers în spirală pe eşarfe. O altă variantă este "Cursa melcilor", un joc în care copiii se târăsc pe burtă până la un punct anume. Nu-i aşa că şi copiilor voştri le-ar plăcea asta mai mult decât activităţile statice?

Din păcate, nu mai găsesc acum link-ul de unde am descărcat imaginea aceasta a melcului, dar puteţi găsi altele similare pe Google Images. În partea stângă, ceea ce pare a fi o cariocă este de fapt o improvizaţie DIY de "puncher" sau sulă pe care o folosesc şi cizmarii pentru a da găuri în piele. Aici am folosit un ac dublu cu capăt de plastic pe care l-am fixat cu pistolul de lipit în capătul gol al unei carioci. Sarcina e aceea de a străpunge conturul melcului din aproape în aproape, până când se poate scoate prin împingere  şi copilul obţine un contur frumos.
Am văzut câteva încercări de acest fel în mapa cu care vine Elisa de la grădiniţă şi aşa mi-a venit ideea de a-i pune la dispoziţie aşa ceva acasă.  Dacă vreţi să aveţi varianta oficială de sulă, găsiţi aici un frumos wood handled puncher sau măcar vă faceţi o idee despre ce trebuie să căutaţi.
Un alt accesoriu important este o bază de plută de care copilul fixează foaia şi care protejează, în acelaşi timp, suprafeţele. Eu folosesc foaie de spumă sau chiar un prosopel, până ajung în Ikea să cumpăr protecţiile acelea pentru oale fierbinţi din plută.

Am pus de asemenea la dispoziţie şi cochiliile de melci de mare pe care le-am adunat vara trecută la mare şi am creat cu ele spirale şi alte "decoruri", cum le numeşte Elisa.

Nu putea să lipsească activitatea de tăiat spirale cu foarfeca.

Plastilina de casă este o obişnuinţă la noi acasă. De data asta am încercat să sting bicarbonatul de sodiu cu o lingură de oţet şi rezultatul a fost foarte bun, o textură mai pufoasă. Reteţa mea este: o cană de făină, o cană de apă, o jumătate de cană de sare, 2 linguri de ulei, o lingură de bicarbonat de sodiu stinsă cu oţet. Dizolv sarea într-o cană de apă fierbinte în care am adăugat ce colorant doresc şi mai pun pe foc mic unu sau două minute, suficient cât să se lege frumos şi să devină elastică.

La capitolul gândire matematică, am creat rapid această tăviţă. În fiecare şir trebuie găsit intrusul, care dintre cochilii nu se potriveşte cu celelalte. Este un tip de sarcină la care Elisa întâmpină dificultăţi, dar observ că îi place când totul e reaşizat cu obiecte pe care le poate atinge.

Pentru activitatea de transfer am folosit aceleaşi cochilii de melci şi o pensetă pentru pus gheaţă în pahare. Despre rostul activităţilor de transfer  am scris mai pe larg  aici.

Tot de inspiraţie montessoriană este şi ideea de a folosi pipeta pentru a doza stropi de culoare în cerculeţe. Pipeta pe care o folosesc este de la un medicament, nu mai ştiu care, dar dozează foarte bine picăturile, adică la eliberare cade un singur strop, nu o mică baltă pe hârtie. Permite,  de asemenea, apăsarea cu trei degete, ceea ce este minunat pentru că astfel muşchii mici ai mâinii se pregătesc pentru scris.


Pentru citit am scos din bibliotecă "Winnie, melcuşorul cel grăbit", de Annette Herzog. Nu este una din preferatele lor, dar am zis să mai încercăm o dată.

Din "Prima mea carte despre natură", Enciclopedia pentru prichindei, Larousse  am citit despre ce mănâncă, unde doarme şi ce anume face melcul iarna.

Iar dintr-o carte veche, dar deosebit de frumos ilustrată, am citit în Limba germană despre cum îşi depune melcul ouăle, când acestea eclozează şi ce pericole îi pasc pe melci.

Ploi vor mai fi, de melci nu scăpăm, deci vă urăm şi vouă spor la joacă!



2 comentarii:

  1. Cum se numeste cartea in limba germana? Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cartea se numeste Wie kleine tiere gros werden si o puteti gasi si aici:http://www.ebay.de/itm/Wie-kleine-Tiere-gros-werden-von-Wolfgang-de-Haen-grose-Ausgabe-1972-/152074829882?hash=item23685dc03a:g:IxwAAOSwFEFXJjJh

      Ștergere