duminică, 3 aprilie 2016

Cum şi de ce să predăm serios lecţii de bune maniere acasă?

 
 
La sfârşitul anului trecut am tras o linie imaginară şi am încercat să evaluez ce anume am făcut bine în "meseria de părinte" şi ce nu.
La capitolul " de luat totul de la zero, de data asta mai bine" am pus şi bunele maniere.
Nu am pus un mare accent pe asta şi de multe ori nu am fost un model bun pentru ele. #confessiontime
Şi am mai avut o mare revelaţie personală care m-a determinat să decid ca prioritatea nr. 1 pentru prima parte a anului 2016 să fie tema bunelor maniere. Aceasta e legată de organizarea timpului pe care îl are copilul pentru ca el să fie bine pe toate planurile: fizic, emoţional, spiritual, intelectual. Locuim într-o ţară în care homeschoolingul este ilegal, deci copiii noştri vor merge la grădiniţă şi şcoală. La grădiniţă aici se pune mare accent pe joc liber, independenţă, asertivitate, creativitate. Îmi place asta! Şi deşi uneori mi-aş dori să pună accent şi pe achiziţiile academice, trebuie să mă opresc şi să aleg să am încredere. Am realizat că o atitudine de subminare şi neîncredere în educatoare nu ne face bine, nici nouă, nici copiilor.
Deci mie, ca mamă, îmi rămân acum după amiezele şi sfârşiturile de săptămână.
Dimineaţa devreme şi seara la culcare e timpul de rugăciune şi poveşti din Biblie.
Când copiii vin (deocamdată, doar unul) de la grădiniţă prioritatea este ieşitul în parc, mişcare, alergare. Am două fete care caută multă stimulare senzorială, le simt când încep să  sară, să se rotească fără sens, să se balanseze periculos. Nu îmi pot permite să le ţin în casă ca "să învăţăm".  Ne bucurăm de timpul frumos de primăvară, dar avem şi echipament de ieşit afară când plouă: cizme, salopetă şi jachetă de ploaie.
Ne mai rămân apoi 2 ore în care trebuie să gătesc cina şi să le şi pregătesc de culcare.
CE şi CÂND să mai fac?
Cu aceste limite, am ales să mă axez pe două lucruri: bunele maniere şi învăţarea condusă de interesele lor. Atât. Asta sunt priorităţile mele în acest an. Citesc multe bloguri de parenting şi early learning, aş petrece ore întregi pe pinterest sau în diverse grupuri pe facebook în căutare de "idei". Dar aleg să mă opresc. Unele teme pot fi foarte frumoase, chiar se pot potrivi cu anotimpul, sezonul, cu ce fac alţi copii de vârsta lor, dar ALEG să spun "nu" şi să urmăresc doar aceste două fire roşii: bunele maniere şi temele care le interesează pe ele.
 
 
Aşadar, am făcut mai întâi o listă cu 10 lecţii scurte de graţie şi curtoazie pe care mi-aş dori să le exersez în prima jumătate a anului şi care sunt relevante pentru familia noastră:
 
1. Cum folosim şerveţelul pentru a sufla corect nasul. (în iarna trecută de această lecţie a fost cea mai mare nevoie);
2. Cum închidem uşa de la dulap, fără zgomot (în familia noastră nu prea se închid uşile, cu excepţia celei de la baie. dar se trânteau cele de la dulapuri într-o veselie);
3. Cum aşezăm fără zgomot scăunelul de  la masă;
4. Cum întâmpinăm un musafir (adult şi copil);
5. Cum salutăm la venire şi plecare un adult/copil;
6. Cum invităm un copil să se joace;
7. Folosirea tonului normal al vocii când chemăm pe cineva+deplasarea în camera în care se află (cu alte cuvinte, cum să nu mai strigăm unii după alţii în casă);
8. Când şi cum ne spălăm pe mâini;
9. Folosirea cuţitului şi a furculiţei pentru a a mânca orez, piure, tocăniţe etc.
10. Păstrarea liniştii în timpul rugăciunii de acasă sau de la biserică.
BONUS: CUM NE ASIGURĂM CĂ CEL PE CARE L-AM RĂNIT ESTE BINE ŞI CUM NE CEREM IERTARE! (de exersat exact în această ordine în fiecare zi, de mai multe ori pe zi, cu sora mai mică sau mai mare, după caz:).
 
Pentru predarea acestor scurte "lecţii" am folosit atât ocazii formale, cât mai ales unele informale, spontane, la nevoie.
Am lansat o invitaţie naturală, de genul "Aş vrea să îţi arăt astăzi cum se poate aşeza scaunul la măsuţă, fără zgomot." , urmată de o demonstraţie în linişte şi imitare acţiunii adultului. Am întrebat: Ai vrea să mai încerci încă o dată?  atunci când a fost cazul.
Am încercat să nu forţez un răspuns verbal, dar să încurajez în schimb, unul fizic de exemplu la întâmpinarea unui musafir sau la salutul unui copil. Am constatat că la început i-a fost mai uşor să îşi ofere mâna, decât să spună "Hallo!" sau "Guten Morgen!" la grădiniţă.  Folosesc, de asemenea jocul de rol în care o implic şi pe verişoara de 5 ani şi jumătate pentru că simt că are mai multă eficienţă jocul cu un alt copil, ies la iveală mai uşor stările emoţionale şi pot să le observ pentru a-mi da seama ce anume aş putea face să o ajut.
Este o muncă titanică, nu ştiu dacă sunteţi de acord cu mine. O muncă ce nu se opreşte niciodată, pe care trebuie să o faci cu multă consecvenţă, cu bucurie, în mod pozitiv. O muncă ce te schimbă şi pe tine! Credeţi-mă, am predat multe lucruri, câtorva sute de copii la viaţa mea, dar bunele maniere, la fel ca disciplinele spirituale, sunt cel mai greu de "predat". Pentru că nu trebuie numai să le predai, TREBUIE SĂ LE TRĂIEŞTI!  Şi când ai chef şi când nu, şi când eşti obosit şi când eşti plin de energie. Nu avem voie să luăm pauză de la a fi buni, generoşi şi plini de respect faţă de alţii. Uneori am impresia că ar fi mai uşor să o învăţ chineză decât să spună bună ziua, mulţumesc şi te rog, dar am încredere că va veni timpul acela în care le va folosi mereu cu naturaleţe!
 
Ca resurse mereu la îndemână folosesc aceste cărţi:
 
O carte cu situaţii în care copii fac sau ar vrea să facă ceva nepotrivit, dar se abţin sau găsesc alte soluţii pentru a se împăca sau a repara ce a fost nepotrivit. Un excelent pretext pentru a stârni conversaţii despre cum ne simţim noi şi ceilalţi când greşim. Cea mai importantă lecţie din această carte este aceea că oamenii sunt mai valoroşi decât lucrurile şi trebuie să avem grijă de ei.

O carte foarte bună pentru şcolarii mici şi mari, dacă e cazul. Eu o folosesc pentru a mă orienta şi a-mi da seama unde ţintesc. Un capitol foarte bun este acela în care sunt explicate bunele maniere în raport cu persoanele cu dizabilităţi. Am rămas plăcut surprinsă că a fost inclus în carte, deşi cunosc prea bine raţiunea din spatele acestei decizii.

Aceste carduri le-am descărcat gratuit aici şi le folosim pentru a face joc de rol pe rând şi a scoate în evidenţă câte un astfel de comportament pe săptămână.

Am mai recomandat această carte, conţine scurte catrene despre o situaţie ilustrată la care copilul completează ce trebuie să spună unul din personaje: bună dimineaţa, îmi pare rău, vrei şi tu o bucăţică? Conţine, de asemenea, o pagină goală pentru ca copilul să deseneze o situaţie similară din viaţa lui, dar noi nu am prea folosit-o pentru că fetiţa noastră de 4 ani nu reuşeşte încă să găsească uşor aceste conexiuni şi nici nu e pasionată de desenat sau colorat.
 
Un gen de carte care trebuie folosit cu mare atenţie este şi "Please, say please". Spun asta pentru că de fiecare dată este ilustrat comportamentul greşit, copiii sunt invitaţi să îl evalueze şi apoi este arătată situaţia ideală. Spun că trebuie folosită cu atenţie pentru că ni s-a întâmplat să i se pară atât de amuzant comportamentul greşit încât să îţi dorească să îl pună pe acesta în practică. Din fericire, am depăşit etapa!
 
Dacă v-a plăcut (sau nu) acest articol, puteţi lăsa un Feedback în comentarii, de asemenea nu uitaţi de CONCURSUL care se va încheia marti şi la care puteţi să câştigaţi jocuri de asociere Bandolino pentru copii. INSCRIETI-VĂ AICI 
Pe curând!
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu