vineri, 7 iulie 2017

La mulți ani educatoarei cu cele mai fine mâini!

Am o listă secretă de oameni care, cu sau fără intenție, au ajutat la modelarea personalității mele și cărora mi-am propus să le transmit recunoștința și aprecierea mea într-o formă sau alta.

Acesta este un mesaj pentru educatoare mea, doamna Titina Manea.

Am multe amintiri din copilăria mică, dar preferata mea este o amintire senzorială care și astăzi mă emoționează foarte tare.

Este amintirea fineții mâinilor educatoarei mele. Mâinile îi erau atât de fine și mângâierile ei mi-au rămas adânc impregnate în memoria mea senzorială și afectivă. M-am simțit cel mai iubit copil de fiecare dată când m-au atins acele mâini!

La mulți ani, scumpă doamnă! Mulțumesc pentru că ați suflat vânt de încredere, speranță, entuziasm și bucurie în pânzele care au dus barca mea departe, în lume. Traseul meu ar fi arătat cu totul altfel dacă aș fi avut un altfel de start în viață. Dar am știut mereu că pot și că voi reuși pentru că ați crezut în mine. Am ales Liceul Pedagogic pentru că am avut un model extraordinar în inimă!

De atunci, au mai fost și alți oameni valoroși și foarte buni care m-au modelat, dar prima treaptă și primul salt au avut loc în sala aceea de grădiniță de la Certej, cu telefonul alb în colț, cu scaunele cu picioare de fier și peretele cu păpuși de cauciuc.

Mi-aș dori ca multe educatoare să înțeleagă ce important este să oferi educație cu iubire. Să oferi încredere unui copil care, social vorbind, pare sortit eșecului. Să oferi speranță unui copil care poate că vine la grădiniță și la școală penru că acolo este mai liniște și mai sigur decât acasă. Indiferent de cum este îmbrăcat, cum miroase și ce pot să ofere părinții lui. Parte din ce sunt astăzi se datorează în mare măsură faptului că ați crezut în mine și m-ați încurajat verbal cu mult entuziasm de fiecare dată când ne-am întâlnit. MULTUMESC!

La mulți ani! Multă sănătate și binecuvântări din plin!
Cu mare drag,
Mariana

marți, 4 iulie 2017

Idei de activităţi cu monede!

La intrarea în casă, avem două cutiuţe frumoase de lemn în care ţinem chei (aşa am rezolvat problema cu rătăcitul cheilor prin casă) şi monede de care avem la autobuz sau, vara, pentru îngheţată. Cutia cu monede este aproape plină si urmează să merg la bancomat pentru a le transforma în bancnote. Între timp, mi-a venit ideea să le folosesc ca #provocareazilei pentru fetiţele mele de 5, respectiv 3 ani. Vârsta lor nu e nicio garanţie că monedele nu vor ajunge în gură, aşa că vor avea acces la aceste tăviţe cu activităţi numai în prezenţa mea!
 
Iată ce am pregătit:
 
1. Găseşte perechea!
Ema caută perechi peste tot si observă tot ce nu e la locul lui, aşa că îi face plăcere să găsească perechi de monede!
 
2. Găseşte ce e diferit!

Pentru această activitate am fixat cu ajutorul pistolului de lipit rânduri de monede de 1, 2, și 5 eurocenţi, aşezate stema in sus. Am găsit monede cu aceaaşi valoare, dar  steme diferite şi am inserat pe fiecare rând una de acest fel. Am pus la dispoziţie şi o lupă pentru a face o invitaţie mai clară la concentrare.

3. Aşează atâtea câte indică cifra!

 
4. Curaţă moneda!

Am pus la dispoziţie oţet, bicarbonat de sodiu în plicul lui original (fiindcă le face placere să rupă plicurile), monede, o cârpuşoară, seringă şi pensetă. Vom observa cum reacţionează oţetul cu bicarbonatul şi ce efect are asupra murdăriei. Cel mai probabil o vom lăsa la înmuiat în amestecul rezultat pentru a obţine o monedă strălucitoare!
 

5. Desenează moneda!

Am ales pentru această activitate moneda din Marea Britanie pentru ca au forme diferite şi ştiu că le va încânta să obţină chipul reginei pe foile lor! Le-am fixat pe o foaie cu pistolul de lipit. Copiii aşează foaia mică deasupra monedei şi, cu ajutorul creionului, vor obţine forma şi desenul de pe monedă. Când am mai făcut activitatea aceasta le-a placut să-şi decupeze apoi monedele şi să şi le lipească pe alte foi!

6. Sortează monedele!

 
Nu uitaţi să vă spălaţi bine pe mâinei după ce vă jucaţi cu monedele şi să nu le lăsaţi la îndemână când nu puteţi să supraveghiaţi copiii!
Spor la joacă!

vineri, 30 iunie 2017

”Tortul de clătite”- cea mai distractivă carte a anului

La grădinița unde merg fetițele mele responsabilitatea principală a uneia din educatoare este să le citească copiilor în limba germană. Elisa îi spune acesteia Elke-cititoarea! Au chiar și o bibliotecă foarte drăguță amenajată pentru copiii care vor să petreacă mai mult timp răsfoind cărți! Colecția lor adună niște titluri interesante despre care Elisa îmi povestește uneori. 
Într-una din zile a venit însă acasă cu mare entuziasm și mi-a spus că în ziua aceea Elke, ”die Vorleserin” îi citise CEA MAI DISTRACTIVĂ CARTE PE CARE A AUZIT-O EA VREODATĂ!
Pentru mine recenzia aceasta a fost mai mult decât suficientă! 
A doua zi mi-a și arătat cartea cu pricina și m-am pus pe căutat!
Mare mi-a fost bucuria când am descoperit că despre Petterson și motanul lui, Findus, se poate citi și în limba română pentru că  ”Tortul de clătite”, scrisă de Sven Nordqvist și care a apărut  la editura Pandora M. Din nu știu ce motiv Petterson a devenit Pettson în versiunea din limba română, dar de gradul continuității, noi citim tot Petterson!
(sursa)

Copilul meu a avut dreptate! Chiar este o carte distractivă, firul narativ îi ține atât pe copii cât și pe părinți în suspans până la capăt. Cartea a fost foarte bine tradusă, așa încât limba nu mi se împotmolește citind-o, textul curge natural, limbajul este unul familiar. Textul este plin de mici provocări lingvistice, cum îmi place mie să numesc diversele expresii pe care le-am întâlnit în text.
Pentru că noi nu mai locuim în România, sunt multe expresii cu care copiii noștri nu sunt familiarizați deloc și mă bucur când le întâlnim în cărți. ”A nu face mare brânză” a intrat deja în vocabularul Elisei care îmi aruncă priviri piezișe să verifice dacă zâmbesc sau nu atunci când  folosește expresia.

Despre stilul în care sunt realizate ilustrațiile pot să vă spun că îi captează pe copii fiindcă la fiecare pagină, în preajma personajelor principale, se desfășoară o acțiune paralelă pe care copiii o regăsesc în mici detalii foarte amuzante!


Prețul este, de asemenea, unul accesibil (sub 20 de lei  fără reduceri) dar eu aș fi plătit și mai mult pentru a o avea într-o variantă cu o copertă trainică. 

Din descrierea cărții aflăm că ...
...lui Findus îi place să-și sărbătorească ziua de naștere. Dar nu o dată, ci de trei ori pe an! Nicio aniversare însă nu e completă fără tortul de clătite făcut de stăpânul său, Pettson. Iar pentru asta, Pettson are nevoie de ouă, făină și lapte. Dar făina s-a terminat, așa că Pettson trebuie să dea o fugă cu bicicleta la prăvălie.
Numai că roata bicicletei trebuie umflată cu pompa care e închisă în atelier, cheia nu e nicăieri… și așa mai departe! Totul se transformă într-o aventură incredibilă și plină de haz, la finalul căreia cei doi prieteni pot savura tortul cu clătite mult așteptat.

Cea mai firească și potrivită concluzie pentru acestă carte este  pregătirea unui tort de clătite! Fie că aveți sau nu pretext, cu siguranță le va face plăcere să se joace făcându-l și, mai ales, să îl mănânce!
Fetita mea are 5 ani acum și iubește această carte!
Ne găsiți cu alte idei și recomandări despre ce ne place și ce mai citim și pe pagina de facebook Jurnal de printese !

joi, 29 iunie 2017

Vânătoarea de comori: joc de colaborare între frați


Caut de ceva timp idei care să le ajute pe fetele mele să interacționeze mai mult atunci când se joacă, respectiv care le ajută să colaboreze şi să lucreze în echipă. Am pus la cale, aşadar, o vânătoare de comori, comorile fiind câte doi biscuiței cu unt pe care i-a adus vecina noastră din Egipt.
Această idee nu necesită materiale speciale sau pregătiri intense, poate fi realizată spontan, cu ce aveți la îndemână.
Am adunat de prin casă obiecte si recipiente care au sisteme diferite de inchidere: caserole, borcane, sticle, poşetuțe, etc. Vă sugerez să includeți în traseu şi caserole sau recipiente pe care copiii urmează să le folosească la gradiniță! În interior am ascuns bilețele pe care sunt scrise scurte indicații care le vor conduce dintr-un loc in altul până vor găsi comoara!
Ema deschide recipientele, iar Elisa citeşte indicațiile! Fiecare exersează și învață ce are nevoie!
La final amândouă servesc o cană de lapte şi nişte biscuiţi fragezi cu unt delicioşi!
Pentru gustare le las pe ele sa pregătească farfuriuțele şi să îşi toarne laptele în ceşti și apoi să se servească una pe alta! Au fost așa de încântate, încât la final au vrut sa spele vasele!
Dacă şi voi căutați idei de jocuri care sa îi ajute pe frați să se joace ma mult împreună, stati pe-aproape: zilele acestea vom împărtăşi cu voi şi alte idei!

marți, 27 iunie 2017

Ziua 18: Spune-i cât de mult îl iubești! #conectatlainimacopiluluimeu

Sunt convinsă că mulți dintre voi le spuneți copiilor ”te iubesc” zilnic, dar de data asta aș vrea să o spuneți ca și când ar fi prima și ultima oară. Conștienți fiind că în brațele noastre purtăm, pentru o vreme doar, un mic dar. Unul care va crește și va prinde aripi,desprinzându-se de noi la timpul potrivit! Copiii noștri ne sunt împrumutați, nu sunt ai noștri. Sufletul lor este veșnic și au primit suflare de viață de la Dumnezeu.  Acolo, în planurile veșnice ale lui Dumnezeu, se află destinul copilului meu și trebuie să fim conștienți că felul cum îi iubim le va marca sufletul, tocmai fărâma lor din Dumnezeu. 
Spune-i te iubesc!

Vă mulțumesc frumos pentru că ați parcurs alături de mine această scurtă călătorie de la inima părintelui la inima copilului! Inima mai bate! Rămâneți conectați!

luni, 26 iunie 2017

Ziua 17: Fă-i mic dejunul special într-o zi obișnuită! #conectatlainimcopiluluimeu



Una din tradițiile familiei noastre este că sâmbăta dimineața facem ori clătite, ori waffles împreună. În restul zilelor mâncăm sandviciuri, iaurt cu musli sau ouă. Dar sâmbăta dimineata este ziua specială! Să le fac clătite într-o altă zi e ceva cu adevărat deosebit și primesc mulți pupici pentru asta!
Dacă nu aveți o tradiție neapărat, du-l pe copil într-un loc deosebit și luați micul dejun împreună! Fă-l să se simtă special și acordă-i toată atenția ta în timpul acela!
Nu uita să revii  pe blog sau pe pagina noastră de Facebook  Jurnal de printese  pentru a afla provocarea zilei ! Voi posta în fiecare zi  la ora 22:00 câte o provocare pentru părinți!
Succes!

duminică, 25 iunie 2017

Ziua 16: Joacă-te cu jocurile și jucăriile lui! #conectatlainimacopiluluimeu

Mulți părinți se întreabă ce anume ar mai putea face astfel încât copilul să se joace cu jocurile și jucăriile care rămân neatinse, deși au costat bani buni.
Ce ne scapă tuturor părinților din vedere este că, de cele mai multe ori, copiii apreciază ceea ce le cumpărăm numai dacă vine la pachet cu noi înșine. Cu alte cuvinte, jucăria aceea nouă, super deosebită nu îl va impresiona decât în măsura în care, odată cu ea, îi dai și timpul tău!
Așa că astăzi, așează-te pe covor și dă-i ceea ce își dorește cu adevărat: o sesiune de joacă sănătoasă cu tine!
Nu uita să revii  pe blog sau pe pagina noastră de Facebook  Jurnal de printese  pentru a afla provocarea zilei ! Voi posta în fiecare zi  la ora 22:00 câte o provocare pentru părinți!
Succes!

sâmbătă, 24 iunie 2017

Ziua 15: învață ceva nou de la copilul tău! #conectatlainimacopiluluimeu


Nu-i așa că ochii copiilor se umplu de lumină și bucurie atunci când ne aplecăm la nivelul lor și îi ascultăm cu atenție, suntem curioși, punem întrebări și încercăm să facem ceva în felul lor?
Astăzi vă provoc să găsiți un lucru pe care să îl învățați sau pe care să îl facem în felul în care copilul vostru preferă. Poate că știe să joace un joc pe tabletă mai bine decât tine sau poate să a învățat un cântecel de la grădiniță. Orice truc cu mingea sau pas  nou de dans pe care îl învățați de la copii  îi va face extraordinar de fericiți! 
Pregătiți de noua provocare?
Nu uita să revii  pe blog sau pe pagina noastră de Facebook  Jurnal de printese  pentru a afla provocarea zilei ! Voi posta în fiecare zi  la ora 22:00 câte o provocare pentru părinți!
Succes!

vineri, 23 iunie 2017

Ziua 14: Fii interesat de cine sunt si ce mai fac prietenii lui! #conectatlainimacopiluluimeu


Și...ce mai face prietenul/ prietena ta X? 
Copiilor le face mare placere când arăți interes pentru prietenii lui, e ca și cum îi validezi alegerile. Și chiar dacă nu i le validezi, ci ai ferma convingere ca acel cineva nu este prietenul/prietena potrivită pentru copilul tău, cea mai buna variantă este să rămâi aproape, la curent cu ce se întâmplă în relația aceea!
Dacă ai disponibilitate, sugerează-i copilului să îl invite la voi acasă sau sună-i tu pe părinții copilului si cere permisiunea de a-i lua pe amândoi la o înghețată sau în parc. Fii tu cel care facilitează și încurajează prieteniile copilului tău! 
În copilărie era grozav când mamele unora din colegii mei ne permiteau să stăm în casă la ei ca sa repetăm dansuri, să învățăm sau să ne jucăm împreună. Îmi amintesc și acum de budinca de griș cu lapte de la tanti Zita, mama colegului nostru Lorenzo cu care dansam prin clasa a 5-a. 
Așa că, nu ezitați să aduceți aproape pe prietenii copiilor voștri, arătați că atâta vreme cât ei sunt importanți pentru copiii voștri, sunt importanți și pentru voi!
Nu uita să revii  pe blog sau pe pagina noastră de Facebook  Jurnal de printese  pentru a afla provocarea zilei ! Voi posta în fiecare zi  la ora 22:00 câte o provocare pentru părinți!
Succes!


joi, 22 iunie 2017

Ziua 13: gătiți împreună!

Mâncarea are nu numai rolul de a ne hrăni trupul, ci și rolul de a ne aduce împreună pentru a ne hrăni relațiile. E adevărat că unii se devorează și se sfâșie la masă, dar acum este vorba despre a-l investi pe copilul tău cu încredere și a pune bazele pentru ca el să știe să își aducă aproape pe cei dragi pentru a împărtăși timp, experiență și afecțiune.

Noi am încercat astăzi o rețetă super simplă, de sezon, dintr-o carte de bucate pentru copii așa că, dacă nu știti ce ați putea găti împreună, folosiți următoarea retetă:

2 roșii mari
4  linguri de pesmet
4 linguri de ulei (de măsline)
1-2 linguri de parmezan ras
4 frunze de busuioc proaspăt / o linguriță de busuioc uscat

Tăiați roșii în jumătăți și puneți-le într-o tavă. Amestecați celelalte ingrediente și așezați compoziția pe fiecare jumătate de roșie cu ajutorul unei  linguri linguri. Dați la cuptor cam 10-15 minute la 220 grade.

Elisa ne-a servit pe toți cu roșii făcute de ea și a primit cu mare încântare aprecierile noastre!

Nu uita să revii  pe blog sau pe pagina noastră de Facebook  Jurnal de printese  pentru a afla provocarea zilei ! Voi posta în fiecare zi  la ora 22:00 câte o provocare pentru părinți!
Succes!





marți, 20 iunie 2017

ZIUA 12: Oferă-i o invitație într-un loc special pentru el! #conectatlainimacopiluluimeu

Am făcut o scurtă pauză pentru că ritmul vieții noastre cu 3 copii este uneori epuizant, dar revenim cu idei proaspete!
Provocarea zilei de azi are de-a face tot cu timpul petrecut împreună, dar de data asta într-un loc în care copilul se simte bine sau unde si-ar dorit de multă vreme să meargă. Poate să fie un anume parc, un loc unde să se bălăcească sau în vizită la cineva drag. Puteți să mergeți împreună la un film sau într-o cofetărie! 

Nu uita să revii  zilnic pe blog sau pe pagina noastră de Facebook  Jurnal de printese  pentru a afla provocarea zilei ! Voi posta în fiecare zi  la ora 22:00 câte o provocare pentru părinți!
Succes!

sâmbătă, 17 iunie 2017

Ziua 11: Învață-l un truc din copilăria ta! #conectatlainimacopiluluimeu

Au lipsit multe lucruri în relația pe care am avut-o cu tatăl meu pentru că în timpul copilăriei și adolescenței mele el s-a luptat cu o nemiloasă dependență de alcool care ne-a afectat pe toți. Dar, în ciuda acestui lucru, tata a știut să îmi transmită, fără să îmi spună în cuvinte,că mă iubește. Și făcea lucrul acesta prin lucruri banale, de exemplu când m-a învățat să fluier într-un fel în care niciunul din prietenii mei nu putea să o facă. Sau când mă lua cu el la cules de bureți în pădure mă învața să deosebesc ciupercile comestibile de cele otrăvitoare. Ca să nu obosesc prea tare la mers prin  pădure, m-a învățat să merg cu mâinile la spate și dacă totuși oboseam, îmi făcea o cârjă din crengi. Toate aceste lucruri mărunte au ținut loc de ”te iubesc” și au fost mici ancore care m-au ajutat pe mine în procesul de vindecare și iertare. 

Tu ce trucuri ai învățat de la părinții tăi?
 Oprește-te un moment astăzi și învață-l ceva inedit pe copilul tău: poate cum să cioplească o unealtă sau cum să facă trucuri cu mingea. Cum să deschidă o ușă fără cheie sau cum să facă și să împartă rapid cărțile de joc. Cum să deosebească ouăle crude de cele fierte sau cum să arunce cât mai departe cu piatra pe apă.

Nu uita să revii  zilnic pe blog sau pe pagina noastră de Facebook  Jurnal de printese  pentru a afla provocarea zilei ! Voi posta în fiecare zi  la ora 22:00 câte o provocare pentru părinți!
Succes!

 

Ziua 10: Faceți o plimbare în natură! #conectatlainimacopiluluimeu

 
 




Nu uita să revii  zilnic pe blog sau pe pagina noastră de Facebook  Jurnal de printese  pentru a afla provocarea zilei ! Voi posta în fiecare zi  la ora 22:00 câte o provocare pentru părinți!
Succes!

joi, 15 iunie 2017

Ziua 9: Trimite-i, prin poștă, o scrisoare de apreciere! #conectatlainimacopiluluimeu


Fă-ți astăzi timp să așterni pe o foaie de hârtie câteva cuvinte de apreciere pentru copilul tău. Scrie-i cât ești de bucuros când se străduiește să construiască ceva dificil din Lego sau că te bucură râsul și jocurile lui. Scrie-i ce iubești la el și ce anume ai învățat de la el. 
Dacă nu ai timp să pui plicul la poștă, strecoară-l singur în cutia voastră poștală și permite-i copilului să verifice scrisorile. Citește-i scrisoare să îmbrățișează-l ! Este copilul tău minunat! 
Nu uita să revii  zilnic pe blog sau pe pagina noastră de Facebook  Jurnal de printese  pentru a afla provocarea zilei ! Voi posta în fiecare zi  la ora 22:00 câte o provocare pentru părinți!
Succes!

miercuri, 14 iunie 2017

Ziua 8: Dă liber la distracție! #conectatlainimacopiluluimeu

Provocarea celei de-a 8-a zi este liber la distracție pentru familia voastră! Nimic nu descătușează mai bine trăirile emoționale decât o sesiune de râs împreună, de bucurie exuberantă și voie bună! Așadar, scoateți pernele la bătaie, scoateți pistoalele cu apă  sau mingile de jonglat și nasurile roșii! Folosiți  orice recuzită sau materiale vă permit să creați o atmosferă plină de bucurie și distractivă pentru copii! 
 
Nu uita să revii  zilnic pe blog sau pe pagina noastră de Facebook  Jurnal de printese  pentru a afla provocarea zilei ! Voi posta în fiecare zi  la ora 22:00 câte o provocare pentru părinți!
Succes!

marți, 13 iunie 2017

Ziua 7: Șșșș...seara secretelor! #conectatlainimacopiluluimeu


Dragii mei, 
sunt convinsă că fiecare are secretele lui în privința parentingului, dar unul din secretele pe care eu le-am învățat de la o bună prietenă care are copii mai mari decât ai mei este acesta: nu contează ce îi dai, câte faci pentru el și ce îl înveți, atât cât poate conta relația pe care o ai cu ei! Când copilul se simte confortabil în relația lui cu tine, se deschide, înflorește, crește și primește ce ai să îl înveți.
Seara secretelor este un secret pe care l-am învățat de la Anda (dacă citești, încă o dată, multumesc pentru inspirație!) și care funcționează uneori ca glumă, alteori serios, dar de fiecare dată ne apropie și ne unește pe mine și pe fetițele mele!

Așadar, în seara asta, faceți o seară a secretelor: tu îi zici copilului un secret al tău și el îți zice un secret al lui! Păstrați-l cu sfințenie și astfel veți câștiga respectul și încrederea copilului vostru!
Pe termen lung, propuneți-vă să vorbiți și despre ce este un secret bun și ce este un secret rău și de ce copiii vorbesc cu părinții lor chiar și despre lucrurile care îi fac să se simtă neplăcut. Preveniți astfel situația în care copilul suferă un abuz și se simte vinovat să împărtășească sau a fost amenințat să nu vorbească despre ce i s-a petrecut! 
Nu uita să revii  zilnic pe blog sau pe pagina noastră de Facebook  Jurnal de printese  pentru a afla provocarea zilei ! Voi posta în fiecare zi  la ora 22:00 câte o provocare pentru părinți!
Succes!

luni, 12 iunie 2017

Ziua 6: Du-l în vizită la serviciul tău! #conectatlainimacopiluluimeu

Provocarea zilei a șasea vă aduce împreună într-un loc în care îți petreci cea mai mare parte a timpului tău: serviciul! Aducându-l pe copil în lumea ta, îi vei arăta cât de  important este el pentru tine! Poate că experiența aceasta îi va folosi pentru inspirație sau pentru a înțelege puțin din ritmul și lumea ta!

Eu îmi amintesc că în clasa întâi îmi făceam temele în biroul sefilor mamei mele, pe vremea în care ea lucra la o uzină de preparare a minereului de fier. Nu era prea sigur pentru mine să fiu pe acolo, dar eram bucuroasă  pentru că împărțea cu mine hârtia cu care ea măsura ph-ul apei. O luam în buzunare și apoi o arătam cu mândrie prietenilor de la bloc, convinsă fiind că știu să fac magie! Aveam alți puști în gașca de la bloc pe care tații îi luau în cabina camioanelor, erau cei mai fericiți și noi îi invidiam. Dacă ai o experiență de genul acesta sau poate toată copilăria ai visat/sperat să vezi locul de muncă al părinților tăi, sper că vei fi motivat să îi oferi copilului tău, preț de câteva ore, o experiență care îl va face să se simtă special!

Planul nostru pentru ziua aceasta este să cumpărăm căpșune proaspete și să mergem în vizită la serviciul lui Andrei, tatăl prințeselor și al lui Matei. 

Nu uita să revii  zilnic pe blog sau pe pagina noastră de Facebook  Jurnal de printese  pentru a afla provocarea zilei ! Voi posta în fiecare zi  la ora 22:00 câte o provocare pentru părinți!
Succes!


Ziua 5: Află cum se simte copilul tău! #conectatlainimacopiluluimeu

Sper din toată inima că ziua  de ieri a adus multe momente în care ați stat împreună fără a fi distrași de tehnologie și că ați putut să apreciați experiența! Eu o voi mai repeta, cu siguranță!

Provocarea zilei de astăzi este să afli cum se simte copillul tău! Poți să faci lucrul acesta în drum spre casă atunci când îl iei de la grădiniță sau de la școală sau poate seara, înainte de culcare!
Întreabă-l ce anume l-a făcut cel mai bucuros și ce anume l-a întristat astăzi. Împărtășește cu el și experiențele tale! Va fi, cu siguranță, încurajat să se deschidă dacă îl vei lăsa să vadă în sufletul tău puțin câte puțin!

Nu uita să revii  zilnic pe blog sau pe pagina noastră de Facebook  Jurnal de printese  pentru a afla provocarea zilei ! Voi posta în fiecare zi  la ora 22:00 câte o provocare pentru părinți!
Succes!

sâmbătă, 10 iunie 2017

ZIua 4: Oferă-i toată atenția ta într-o zi fără telefon sau laptop! #conectatlainimacopiluluimeu

Bine v-am regăsit!
Tare mi-ar plăcea să aud cum au reacționat copiii voștri zilele acestea și ce anume ați descoperit despre voi doi împreună, despre copil și despre tine! Împărtășește într-un scurt comentariu experiența ta de până acum! Ar însemna mult pentru mine să știu că nu sunt singură!
Eu am descoperit că a devenit greu pentru mine să fac complimente fără să le raportez pe fete una la cealaltă! Iată un lucru la care mai trebuie să lucrez nu puțin, ci până stăpânesc și îmi vine natural să nu le mai compar! 


În ziua a 4-a suntem provocați să lăsăm la o parte telefonul și laptopul (eventual tableta) și să îi oferim copilului atenția noastră nedivizată. Am ales intenționat o zi de duminică pentru această provocare pentru aceia dintre voi care aveți serviciu și sunteți nevoiți să apelați la tehnologie pentru a fi în contact cu oamenii!
Dar azi va fi despre conectarea 100% cu copilul tău!

Astăzi, dăm like&share jocurilor, poveștilor, desenelor și ideilor lui! Pe viu!
Astăzi, luăm o pauză de la WhatsApp ca să împărtășim copilului ce facem, unde suntem și cum ne simțim!
Astăzi, nu răspundem la telefon, ci încercăm să-i ascultăm pe copii și să receptăm atât cât putem tonul lor emoțional!

Nu uita să revii  zilnic pe blog sau pe pagina noastră de Facebook  Jurnal de printese  pentru a afla provocarea zilei ! Voi posta în fiecare zi  la ora 22:00 câte o provocare pentru părinți!
Succes!

vineri, 9 iunie 2017

Ziua 3: oferă-i un cadou mic, împachetat cu dragoste! #conectatlainimacopiluluimeu

Copiii adoră surprizele așa că ideea de astăzi presupune să cumpărăm ceva mic și drăguț care să nu coste mai mult de 5-10 lei, să împachetăm obiectul acela cât putem de frumos și să i-l oferim copilului cu dragoste, fără vreun motiv special! Poate să fie o pungă cu jeleurile preferate, un fluier, ochelari de soare, o șapcă, mărgeluțe de lemn, un carnețel special sau poate un obiect de al tău pe care și-l dorește de mult !


Dacă ați citit deja ”Cele 5 limbaje ale iubirii” de Gary Chapman, știți că oamenilor le place să ofere și să primească dragoste în mai multe feluri. La fel și copiii: unii se simt iubiți dacă le-o spui, alții preferă să nu le zici nimic, dar așteaptă îmbrățisări, pupici și mângâiere. Sunt copiii pentru care tot ce contează este să petreci timp cu ei, așa se simt iubiți. Alți copii vor să faci ceva pentru ei, să îi ajuți să construiască ceva, să le dai o mână de ajutor la ce au ei de făcut, ajutorul practic pe care îl primesc fiind, pentru ei, cea mai mare dovadă că sunt iubiți. Și, în fine, sunt aceia care se simt iubiți când primesc cadouri, când li se fac surprize. Celor din urmă ne vom adresa azi, dar cred că toți copiii se vor bucura în egală măsură!

Important însă este să oferi cadoul spontan, fără a crea aștepta nerealiste. Dacă îi anunți că ai o surpriză și îi lași să aștepte până vii de la serviciu, s-ar putea să își închipuie că vor primi ceva similar cu un cadou pentru ziua de naștere sau pentru Crăciun.

Totodată, spune-le că oferi acel mic cadou din dragoste pentru ei, îmbrățișează copilul și nu uita să îi spui: te iubesc!

Nu uita să revii  zilnic pe blog sau pe pagina noastră de Facebook  Jurnal de printese  pentru a afla provocarea zilei ! Voi posta în fiecare zi  la ora 22:00 câte o provocare pentru părinți!
Succes!

joi, 8 iunie 2017

Ziua 2: Fă-i multe complimente! #conectatlainimacopiluluimeu

Sper din toată inima că provocarea din prima zi a fost un început bun pentru voi! 

Provocarea pentru ziua a doua o să-i placă la nebunie!  Ai nevoie de ochi limpezi să vezi toate părțile minunate ale copilului tău! Astăzi nu-i judeca faptele, laudă-i intențiile! Adu-ți aminte că devenirea lui e o călătorie cu multe, multe stații în care învață, încearcă, reușeste, esuează! 


Spune-i cât ești de mândru de el!

Arată-ți bucuria și complimentează-l pentru ceea ce este și pentru ceea ce va deveni!

Fă lucrul acesta fără să îl compari cu alți  copii! Copilul tău nu este "mai" decât ceilalți, nici "cel mai" din toată lumea!

El este el însuși, un pic mai curajos decât a fost ieri, tot mai grijuliu de la zi la zi, din ce în ce mai atent la nevoile altora! 

Încurajează și laudă eforturile, încercările și progresele copilului tău!

Nu uita să revii  zilnic pe blog sau pe pagina noastră de Facebook  Jurnal de printese  pentru a afla provocarea zilei ! Voi posta în fiecare zi  la ora 22:00 câte o provocare pentru părinți!
Succes!


miercuri, 7 iunie 2017

#conectatlainimacopiluluimeu



Sper că ești pregătit pentru ceea ce urmează fiindcă te provoc la conectare! 
18 zile în care să te (re)conectezi la inima copilului tău  fredonându-i cântecelele copilărești pe ritmul bătăilor inimii lui!
 Îți propun să faci ceva semnificativ pentru copilul tău pentru ca el să se simtă iubit, apreciat, special în ochii părinților lui!

Am ales în mod simbolic18 zile pentru că (teoretic) îi avem în grija și responsabilitatea noastră timp de 18 ani, dar sper că va fi suficient cât să ne creăm un obicei din a ne liniști sufletul și a ne face timp să ne apropiem de copiii noștri în fiecare zi.

Proiectul acesta s-a născut din dorința mea de a rămâne conectată la inima copiilor mei în perioada asta dificilă pentru noi. Când apare un bebeluș în familie, ceilalți frați se luptă pentru atenția și dragostea părinților lor și văd asta la cele două fetițe mai mari. Simt că suntem într-un moment în care am pierdut echilibrul în relații și balanța noastră emoțională s-a dereglat puțin așa că mi-am propus să preiau inițiativa și să fac un lucru special în fiecare zi pentru ele. 
 Un lucru special care să nu necesite pregătiri prea mari.
Un moment în care să nu îmi propun să le învăț vreun lucru anume (decât dacă vor vrea ele să afle ceva).
Ceva care să nu coste bani (pentru că dragostea nu poate fi cumpărată).
Un timp în care să primească toată atenția mea pentru că  vreau să fiu acolo PREZENTĂ nu numai fizic, ci și mental și, mai ales, emoțional.
Nu uita să revii  zilnic pe blog sau pe pagina noastră de Facebook  Jurnal de printese  pentru a afla provocarea zilei ! Voi posta în fiecare zi  la ora 22:00 câte o provocare pentru părinți.

Acestea fiind zise, lansez prima provocare pentru ziua de mâine:
 Ține-ți copilul în brațe și uitați-vă împreună la albumele lui de când era micuț, căutați în telefonul mobil clipuri și povestiți cu el despre ele. Întreabă-l ce își mai aduce aminte despre momentele acelea, despre oamenii pe care îi revede, despre obiectele pe care le ține în mâini. Înainte de încheia, anunță-l la câte clipuri vă mai puteți uita și întreabă-l care a fost preferatul lui. Soptește-i la ureche cuvinte minunate și nu uita să îi spui: TE IUBESC!




luni, 5 iunie 2017

Limitele unei mame care iubește fără limite

Am ajuns la momentul în care avem 3 copii și simt cum cercul s-a închis și e complet. Mă umple de bucurie să îi văd pe toți trei împreună! Mai simt că, deși este foarte greu, e mai ușor decât atunci când aveam unul singur! Probabil că mamele care au mai mulți copii decât mine, zâmbesc și cred același lucru despre situația lor.

Primul an cu Elisa a fost cel  mai greu fiindcă am pus pe mine o presiune enormă de a reuși, nici eu nu știam prea bine ce vreau să reușesc, dar teama că nu voi reuși mă măcina. Nu aveam răgaz de nimic. Pediatra îmi zisese să petrec cel puțin 6 ore la aer cu copilul afară, alăptam la cerere (credeam eu), îi făceam baie în fiecare seară, îi călcam toate hăinuțele, eram într-o stare permanentă de alertă.  Eram într-o relație în care ea mă absorbea pe mine și eu pe ea, ca să îmi validez frustrările. Coșmarul meu zilnic era acela că iar mă voi întâlni cu mămica aceea care arăta și mirosea perfect, iar eu nu reușeam nici să fac un duș decent pe zi și miroseam a tocănițe (am uitat să zic că încă mă încăpățânam să îi gătesc soțului prânzul pentru a lua ceva la pachet).

Când s-a născut Ema încă mă luptam cu nevoia mea a ține totul sub control, dar ceva s-a schimbat. Am avut încrederea că mă descurc, m-am simțit mult mai relaxată și încrezătoare. Copilul a simțit starea mea și așa că ne-am hrănit reciproc cu bucurie. Multă vreme i-am spus ”copilul nostru de bucurie”! 

Matei a venit în viața noastră de două luni și încă ne ajustăm viețile, programul și așteptările, dar este un lucru care s-a schimbat major și care m-a eliberat:  între timp AM ÎNVĂȚAT SĂ PUN LIMITE.

Am început să mă gândesc serios la aceste limite atunci când am văzut pe un grup de babywearing poza unei mămici care își purta amândoi copiii (unul în spate și unul în față) în timp ce ducea și 2 plase cu ce cumpărase de la magazin. Comentariile curgeau apreciativ și exclamativ, dar tot ce ma gândeam eu era ...de ce? De ce trebuie să ne punem singure in astfel de situații, de ce ne amăgim că dăruirea noastră 100% îi ajută și nu înțelegem mai devreme că grija pentru copii presupune și grijă pentru tine? Oricât de bine distribuită e greutatea copilului fiindcă folosești cel mai bun sistem de purtare, genunchii tăi tot vor avea de suferit! Și spun asta  după ce am purtat în sling, wrap și manduca doi copii iar la al treilea mă topesc de drag când îmi adoarme la piept. Un alt exemplu a venit de la o prietenă care e educatoare și  a început să observe mame care vin în probă cu copiii la grădiniță, la grupa cea mai mică. Copiii sunt încă atât de lipiți de mame (respectiv de sân) încât acela e tot universul lor și nu pot să se integreze într-un grup pentru că din 10 în 10 minute trebuie să sugă. Iubesc alăptatul, este cel mai prețios dar pe care l-am primit și dat mai departe în relația cu copiii mei! Am alăptat și încă alăptez cu plăcere, dar trebuie să văd, pentru binele mai mare al copilului meu, un pic mai departe de asta!

Trăim într-o generație în care noi, mamele, punem o presiune enormă pe noi și nu mai avem limite: somn, alăptat, purtat, îmbrăcat, mâncat, învățat  toate vin la pachet cu o mulțime de filozofii și reguli, sunt bine împachetate în diverse trenduri în care simți nevoia să te încadrezi pentru a face ”tot ce e mai bun pentru copilul meu”. 

Dar..

...ce-ar fi dacă am înțelege că a pune limite în relația cu copilul este  unul din cele mai sănătoase lucruri pe care putem să îl facem pentru copiii noștri. Lipsa noastră de limite le pune lor limite în dezvoltarea emoțională și  în câștigarea independenței și încrederii în ceea ce pot și vor.

...ce-ar fi dacă i-ai spune azi copilului: Îmi pare rău, nu pot să te iau în brațe pe scări, am avut o zi grea și mă doare spatele. S-ar putea să învețe să fie mai empatic cu cei care suferă. Cum va simți el empatie și compasiune pentru cineva sau cum va respecta spațiul privat și intimitatea cuiva, dacă acasă nu are ocazia să facă asta?

...ce-ar fi dacă i-ai spune azi copilului care încă se mai trezește de prea multe ori noapte: îmi pare rău, în noaptea asta nu mai poți să dormi cu mine, am nevoie să mă odihnesc ca să pot munci bine mâine. S-ar putea să învețe să adoarmă la loc singur și să aibă și el un somn mai liniștit. La noi a funcționat: când tu mă trezești noapte de multe ori, dimineața sunt prea obosită să te mai duc la grădiniță la colegii tăi! Minune! A rămas, o vreme cel puțin, la ea în cameră!

...ce-ar fi dacă i-ai spune copilului: nu, nu pot să îți gătesc altceva pentru cină, am decis deja ce meniu avem astăzi. S-ar putea să învețe să fie mulțumit cu ce are sau chiar să încerce gusturi noi.

...ce-ar fi dacă i-ai spune fetiței tale: nu, nu poți să te mai schimbi a 10-a oară azi, nu mai vreau să tot pun haine la loc și nici nu am timp să spăl atâtea rufe.

...nu mai poți să adormi răsucindu-mi șuvițele de păr...
...nu mai pot să cumpăr a 10 jucărie cu Elsa și Ana...
...nu mai pot să stau la ora asta în parc...
...nu ai voie la telefonul meu...

Un NU sincer, plin de iubire îmbrăcat într-un ton cald și empatic îi va da aripi copilului tău să se înalte drept în lumea asta mare! Nu-ți mai fie frică să spui NU, sigur că nu îi va plăcea să te audă refuzându-i ceva, dar îi este de folos!

Uneori credem că trebuie neapărat să le oferim explicații elaborate și argumente pentru refuzul nostru și da, de cele mai multe ori, așa este. Dar sunt momente în care NU poate să fie NU pentru că așa simți tu în momentul acela. Asta nu te face un părinte tiran, te face un părinte normal, care din dragoste pentru el și respect pentru tine, alegi să nu împlinești o dorință a copilului tău. Dacă nevoile lui sunt îndeplinite, dorințele lui pot să aștepte.

Observați că vorbesc de o vârstă în care copilul poate să înțeleagă aceste limite (chiar dacă nu îi vor plăcea) și că fac apel la o comunicare caldă, empatică, plină de dragoste și sinceră. 

Important e ca imediat după refuz copilul să găsească altă soluție la dorința lui (fie singur, fie cu ajutor din partea ta), dar ai încredere că poate să facă asta! Uneori, va descoperi că ceea ce își dorea nu era neapărat ce avea nevoie!

Gândește-te pentru o clipă la tine acum. În ce situație simți că ai nevoie să pui o limită?
Sper că vei avea curajul să o implementezi!
Succes!



vineri, 28 aprilie 2017

Pregătirea copilului pentru acceptarea fratelui/sorei mai mic(i)


De ceva timp în familia noastră a apărut un bebeluș. Unul adevărat! Surorile  mai mari încă se adaptează. Cea mai mare dintre ele este deosebit de grijulie și atentă, chiar mândră de fratele ei. Cea mai mică (3 ani) are atitudini ambivalente, ar vrea sa fie și ea alăptată și cere să fie luată în brațe tocmai când bebelușul e în brațele mele. L-ar înveli și i-ar da jucării câte vrea ea, numai să stea în pătuțul lui ”unde e locul lui bebe” .

Există, cred, puține cazuri de adaptare imediată perfectă și depinde mult și de vârsta la care apare fratele/sora mai mică. Orice vârstă ar avea, e important să acordăm atenție felului cum se simt frații mai mari atunci când apare un bebeluș în familie. Sunt câteva lucruri pe care le puteți încerca pentru a ușura tranziția și a-l pregăti pe copilul mai mare pentru venirea celui mic ÎNAINTE de a se naște. La noi au funcționat bine și le recomand cu încredere (vorbim despre diferențe de 2-3 ani între frați)!

1. Citirea unor cărți despre ce se întâmplă când vine pe lume un frate sau o soră

Cărțile pe care le avem noi conțin scenarii realiste în care copilul mai mare se poate regăsi ușor: bebelușul primește pătuțul celui mai mare, fratele mai mare devine furios când bebelușul stă numai în brațele mamei, dar apoi învață să se calmeze, sora mai mare își dorește o surioară, dar primește un frățior etc. Pe noi ne-au ajutat mult acest gen de cărți!

2. Discuții pe înțelesul copiilor despre cum arată și ce poate simți bebelușul în burtică.
Arătați copilului înregistrarea 3D de la ecografia morfofetală a bebelușului. Dacă aveți posibilitatea, oferiti-i șansă sa asculte bătăile inimii bebelușului sau arătați pe Youtube aspecte din viața intrauterină. Copiii mai mărișori vor aprecia că abordați aspectul acesta serios și ”științific”, ei sunt încântați când li se explică serios astfel de procese.
IMPORTANT: nu insistați prea mult dacă copilul nu este interesat și cereți-i permisiunea înainte de a-i arăta orice cu privire la bebeluș. În felul acesta, vă veți asigura de deplina lui  motivație și atenție de a urmări materialele pe care le-ați pregătit.

3. Pictură pe burtica mamei
Am  cumpărat culori care pot fi folosite pe piele și le-am testat înainte pentru a nu avea vreo surpriză, apoi le-am lăsat pe fete să mă deseneze pe burtică și am făcut poze. S-au distrat de minune și am reușit să avem o seara frumoasă în familie!

 4. Povestiți despre momentele în care se afla copilul mai mare în burtică, arătați-i poze, poate înregistrarea de la propria ecografie sau filmulețe din primele zile de viață. Important este să îi transmiteți mesajul că a fost și este un copil iubit, dorit și așteptat.

5. Tricouri personalizate sau insigne de soră/frate mai mare
Să îi oferi copilului un simbol al noului său statut îl va face mândru și (poate) îl va face să se simtă special. Eu am cumpărat un tip de hârtie pe care se poate imprima pe tricouri și am creat un logo cu numele lor și noul lor statut pentru ambele fetițe. Sunt foarte încântate să îl poarte și mai ales să spună tuturor că sunt surorile mai mari !

Hârtia specială pentru imprimat pe textile este de la Avery și o puteți găsi pe Amazon, aici, de exemplu. Se lucrează foarte ușor cu ea. Mai întâi printezi designul dorit având grijă se selectezi opțiunea Mirror la setările printerului. Cu fierul de călcat aplicat pe dosul colii se transferă imaginea pe tricou/alt material textil. IMPORTANT: vă sfătuiesc să folosiți o rolă de scame pentru a pregăti suprafața textilă înainte de a aplica designul, altfel vor rămâne urme inestetice pe tricou. Eu am cumpărat 6 coli de imprimat cu 6 euro și am plătit 2,5 euro pe  un tricou de bumbac bunicel, deci costul per tricou a fost de 3,5 euro, mult mai ieftin decât dacă plăteam să imprim tricoul undeva.



6. Pregătirea unui cadou pentru cel mic: un body simplu decorat de copilul mai mare,  un piaptăn sau o jucărie pentru cel mic. Noi am mers la un DM de unde Ema a ales prima cărticică  textilă a bebelușului iar Elisa o jucărie de plus care cântă suav când tragi de o sforicică cu inel. Am împachetat cele două cadouri și le-am așezat pe masa de înfășat a bebelușului. Când l-am adus acasă pe bebeluș, au venit și i-au oferit câte un cadou


La capitolul CE SĂ NU FACI pot să includ:

- inocularea fricii că i-ar putea face rău și interzicerea accesului în camera bebelușului (dacă nu există motive medicale);

- transferarea tuturor jucăriilor, hăinuțelor celui mai mic fără să discuți cu copilul mai mare despre asta.

- folosirea excesivă a lui ”tu ești acum mare, nu mai ai nevoie” sau ”tu esti acum mare, ar trebui să înțelegi”. Motivul pentru care ar trebui să eviți aceste fraze este acela că îl pune mereu în opoziție cu copilul mai mic și scopul nostru ar trebui să fie, mai degrabă acela de a căuta lucrurile comune între frați/surori.

- etichetarea copilului mai mare ca fiind ”gelos”. De cele mai multe ori, copilul nici nu este gelos, doar te cere pe tine, ca mamă, la fel de mult ca înainte să are nevoie de timp pentru a-și ajusta așteptările. Permite-i să facă asta treptat!

- forțarea copilului mai mare să renunțe la pampers sau la suzetă sau anumite jucării pe motiv că acum el nu mai e bebeluș concomitent cu perioada în care noul bebeluș acaparează toată atenția. Dimpotrivă, ne putem aștepta la un eventual regres pe care, dacă îl gestionăm calm, îl vom depăși curând.

Iată  și alte lucruri pe care încerc eu să le fac și care observ că sunt de ajutor:

Le ofer fetelor timpul meu, dar le spun frumos care sunt limitele mele, fără să încerc să le stârnesc mila, ci natural și ferm.  Dacă am o durere și nu mai pot să mă joc sau să stau într-o anume poziție, le comunic asta. Cel mai mult au suferit că nu le mai pot ridica în brațe. Le spun de fiecare dată că mi-ar plăcea tare mult să fac un anume lucru pentru /cu ele dar, din păcate, până mă vindec am durere și nu pot. Nu înțeleg de fiecare dată și sunt frustrate uneori de asta, dar face parte din viață să înveți să accepți limitele celuilalt!

Când bebelușul e liniștit sau când îl alăptez le citesc fetelor mai mari. Asta este benefic pentru toți trei!

Rudele și musafirii care au adus cadouri pentru bebeluș au inclus ceva micuț și pentru fetițe. Dacă nu se obișnuiește în familia sau în cercul vostru de prieteni, poate că ar trebui să luați în considerare să le spuneți acest lucru!

În măsura în care doresc, le implic în îngrijirea bebelușului, dar nu insist dacă nu doresc să facă ceva (să aducă un scutec sau să îi ude piciorușele când îi facem băiță). 

-Răspund în nume propriu și în numele bebelușului atunci când ele comunică cu el, totul devine ca un joc de rol și lor le place să primească feedback astfel!

Accept și încurajez apropierea fizica dintre ei, le permit să îl țină în brațe (asezate fiind pe pat, cu o pernuță sub braț sau sprijin de la mine), să îl pupe, să se prefacă că sunt alăptate la fel ca bebele. 

Dar după nașterea bebelușului scenariile sunt infinite! Important este să încercăm pe cât posibil să rămânem conectați și la nevoile copilului mai mare, chiar dacă în casă avem un ajutor  o bunică sau  o bonă în grijă căreia ar trebui să fie și să îl asigurăm pe copilul mai mare  de toată dragostea și grija noastră
Sunt curioasă, la voi ce strategii au funcționat?

vineri, 21 aprilie 2017

Joc de comunicare: ”Zarul cu oameni”


 Am abordat de curând tema familiei într-un articol intitulat Eu și familia mea în care am folosit, printre altele, un zar pentru a ne aminti numele, fețele și întâmplări legate de rudele noastre. 

Pentru că a fost o idee tare bine primită, am decis că merită un post separat pentru o expunere mai bună și pentru a explora și alte piste de utilizare pentru acest joculeț cu zarul.

Aveți nevoie de de un cub de lemn/plastic,  mai măricel, de fețele căruia veți lipi 6 poze cu fețele celor din familie, ale prietenilor, vecinilor sau colegilor.

Cum se joacă?

Zarul este un excelent facilitator pentru jocuri de comunicare. Puteți să îl jucați atât unu-la unu, copil și adult, cât și în grupuri mici de joacă sau dezvoltare personală.

1. Jocul aprecierilor
În această variantă, recomand jucarea lui în grupuri mici de colegi sau frați și verișori. Un copil dă cu zarul și toți vor spune lucruri frumoase despre persoana a cărei poza este indicată  de zar.

2. Ghici despre cine este vorba?
În această variantă, recomand jocul pentru copii mai mari împărțiți în două echipe. O copil dă cu zarul și povestește sau mimează despre persoana de pe zar astfel încât cei din echipa lui să-și dea seama despre cine este vorba.

3. Aș vrea să îți spun că...
Acest joculeț funcționează foarte bine dacă îl folosiți lipind poze ale unor persoane care se află la distanță față de copil (distanță fizică sau emoțională). Copilul va fi încurajat să formuleze mesaje despre nevoile, dorințele pe care să le adreseze în mod asertiv celui de pe zar. Copilul poate să transmită astfel ce simte față ce acea persoană sau cum îl face să se simtă comportamentul acelei persoane și ce ar vrea să se schimbe în această privință. Aș merge puțin mai departe și aș recomanda joculețul ca mijloc de încurajare pentru copiii care au parte de bullying la școală. Cu un astfel de joc copilul poate să exprime ce simte față de cel care îl hărțuiește și poate să exerseze cu un consilier sau un părinte ce anume poate să facă pentru a se apăra de cel de care se teme. 

4. Povestește-mi o amintire cu...
La noi a funcționat foarte bine acest joculeț pentru că suntem plecați din țară și e important să ne păstrăm vii amintirile cu cei din familia extinsă pe care îi vedem foarte rar. Am dat cu zarul și apoi povestit întâmplări sau amintiri despre și cu persoana de pe zar.

Voi ce alte utilizări i-ati mai da unui astfel de zar?

”Jurnal de printese” este și pe Facebook! Dacă vreți să fiți la curent cu ideile noastre de joacă, ne puteți urmări AICI !

marți, 18 aprilie 2017

DIY Joc de memorie auditivă cu ouă Kinder

Hristos a înviat!
Sărbătoarea a trecut pentru aproape toți dintre noi și sunt sigură că mulți dintre copilași au primit printre cadourile de Paste și ouă Kinder. Dacă încă nu ați aruncat ouăle de plastic din interior, iată o idee de joc pe care îl puteți improviza acasă: UN JOC DE MEMORIE AUDITIVĂ!


Recomand acest joc copiilor de la 3 ani în sus.

Aveți nevoie de un număr par de ouă de plastic Kinder, pistol de lipit pentru a securiza conținutul și diverse ”umpluturi” care să sune distinct. Eu am folosit o linguriță de sare, o linguriță de orez, un bănuț de 1 cent, boabe de fasole, semințe de floarea soarelui și câteva paste.  încercați să nu umpleți prea mult un ou pentru a păstra cât mai clar sunetul distinct al fiecărui ou.

Am avut grijă să pun cantități egale așa încât să sune identic două câte două. 

Oferiți copilului ouăle de plastic într-un coș sau pe o tăviță specială pentru ouă și alegeți un ou pe care să îl scuturați în dreptul urechii de două-trei ori. Căutați apoi perechea lui printre cele rămase în coș. Jocul se termină atunci când ați potrivit toate perechile.


VARIANTA: dacă copilul nu dorește să se joace singur (asta e faza la care suntem noi acum) împărțiti ouăle așa încât copilul să aibă jumătate din ouă și adultul/fratele cealaltă jumătate. Un partener se întoarce cu spatele iar celălalt scutură un ou. Cel care a stat cu spatele indică între ouăle sale pe acela a cărui pereche a auzit-o. Dacă nimerește corect, poate să păstreze ambele ouă (ca la Țară, țară, vrem ostaș!).

BONUS: puteți folosi ouăle pentru a forma o mică orchestră și a ține ritmul cântecelor pe care le cântați cu copiii!

Dacă aveți copii mai mari, vă recomand să asamblați jocul împreună. Dacă aveți o colecție numeroasă de astfel de ouă de plastic, puteți să vă jucați după modelul jocurilor clasice de memorie în care verificați câte două piese și dacă nu nimeriți pereche, oferiți ocazia partenerului de joc să încerce. 

Sper că v-a plăcut ideea aceasta de joc de memorie!

Pentru alte idei de jocuri și activități pentru copiii mici, urrmăriți-ne pe pagina noastră de Facebook

joi, 13 aprilie 2017

Easter Egg Hunt DIY


 Anul trecut de Paște fetițele noastre au participat la prima lor vânătoare de ouă (Easter Egg Hunt) alături de copiii unui cuplu germano-american. Le-a plăcut atât de mult încât am hotărât să organizez așa ceva și anul acesta. Am nevoie de: ouă fierte și vopsite, ouă de ciocolată și ouă de plastic. Le voi ascunde pe toate în curtea din spate, fetele și verișoara lor vor primi câte un coșuleț și le vor căuta până le vor găsi pe toate!

Cu ouăle de plastic am însă în plan să relatez povestea adevărată a Paștelui. Există în magazinele online un set original de foarte bună calitate care se numește Resurrection Eggs dar costă destul de mult transportul așa că am improvizat o variantă DIY cu ajutorul a 6 ouă de plastic care se deschid. Puteți folosi și ouăle de plastic de la Kinder, dar va fi mai dificil să găsiți obiecte așa mici pentru a le umple. Iată ce am pus eu în cele 6 ouă și elementele din relatarea biblică pe care le voi evoca cu ajutorul lor:


 1. În primul ou am așezat o frunză dintr-un mic palmier de plastic pe care îl am de la seturile cu animale din savană.
Voi relata, pe scurt, felul cum l-au întâmpinat oamenii atunci când Isus a întrat în Ierusalim, în duminica Floriilor. Frunza de palmier poate fi înlocuită cu un măgăruș mic sau chiar cu o hăinuță care să încapă în ou pentru că și aceste elemente apar în relatarea biblică și sunt un bun pretext pentru a evoca evenimentul.
 2. În al doilea ou am așezat 3 monede argintii a câte 10 bani fiecare. Ele sunt pretextul sub care voi povesti despre felul cum Iuda l-a trădat pe Domnul Isus în schimbul a 30 de arginți.
 3. În al treilea ou am așezat o mică ulcică de lut și o bucată de azimă uscată pentru a ne aduce aminte de ultima cină a Domnului Isus alături de ucenicii Săi. Puteți să înlocuiți ulcica cu un pahar micut sau ceva ce aduce a pocal pentru a fi mai sugestiv. |De asemenea, pentru copiii mai mari, puteți adăuga o bucățică dintr-un prosopel și un vas care să semene a lighean pentru a relata felul cum Domnul Isus le-a spălat picioarele ucenicilor Săi.
 4. Al patrulea ou are înăuntru două șuruburi pe care le voi numi piroane sau cuie și o cruce. Tot la fel de bine aș fi putut pune o coroană mică de spini. Dacă aveți mai multe ouă la dispoziție și doriți să insistați pe acest moment, puteți pune o mică bucată de piele pentru a reprezenta biciul cu care a fost bătut Mântuitorul, un burete mic pentru evocarea momentului în care I s-a făcut sete și i-au dat apă cu oțet să bea, un zar pentru a povesti despre felul cum au tras la sorți soldații pentru haina Lui sau chiar o scobitoare pentru a le împărtăși despre soldatul care a vrut să se asigure că Domnul Isus chiar a murit, împungându-L sub coastă.
 5. Al cincilea ou conține o mică bucată de material care simbolizează giulgiul în care a fost învelit Mântuitorul și o piatră despre care vom spune că a închis mormântul.
6. Al șaselea ou este GOL pentru că Domnul Isus a înviat și mormântul Lui este gol!











Sper că v-a plăcut ideea mea și că o veți încerca împreună cu copiii! Dacă nu aveți încă ouă, atunci e un bun pretext să cumpărați o duzină de Kinder !

miercuri, 12 aprilie 2017

Un alt fel de joc al liniștii



Cred că nu este adult din generația mea care să nu fi ”jucat”, măcar o dată, la școală sau la grădiniță nemilosul ”joc al liniștii”. Îmi amintesc și acum furnicăturile din mușchi pe care le aveam când eram obligați să stăm pe scăunel cu mâinile pe genunchi! Uitându-mă în urmă, îi pot vedea beneficiile, dar metoda mi se pare odioasă pentru că ajunge să fie folosită în exces, ori ca pedeapsă, ori ca mijloc de control atunci când educatorul sau învățătorul are alte treburi.

Mamă fiind, văd cât e de important să îmi învăț copiii să stea liniștiți în anumite contexte și cred că acest aspect se poate educa, ținând seama de particularitățile de vârstă ale copiilor și de nevoile lor specifice de mișcare. Cred că jocul linișrii poate fi jucat și fără îngrădirea completă a mișcării care este total împotriva nevoie fizice ale copiilor mici și care nu le aduce beneficii pe partea de concentrare. Dimpotrivă, tocmai pentru a se concentra, unii copii au nevoie de mișcare, vă poate spune asta orice terapeut ocupațional!

Totuși, de ce este important să practicăm jocuri de liniște în cadrul familiei? Iată doar câteva motive:
- îi învață pe copii respectul pentru ceilalți prin faptul că recunoaștem momentele de odihnă sau concentrare;
- îi învață pe copii respectul  și grija față de obiecte;
- le oferă încrederea că pot să reușească în ritmul lor;
- le oferă cadrul de a se concentra pentru a duce la bun sfârșit o sarcină, știind că au ocazia de a se corecta la nevoie, fără a primi reproșuri;
- îi învață pe copii obiceiul de a se retrage pentru a reflecta, a se autocalma, a se gândi sau a visa cu ochii deschiși! Câtă nevoie avem de toate acestea pentru a fi oameni echilibrați și fericiți!

Așa că, jucăm și noi ”jocul liniștii”, dar nu pe scăunel cu mâinile pe genunchi, ci sub alte forme, mai pline de sens pentru viața de zi cu zi:

1. Urcatul scărilor în liniște
Este important pentru cultura în care trăim să fim atenți și plini de considerație față de vecinii noștri, așa încât  urcatul scărilor cu pași de ”fulg de nea” , ”păpădie” sau de ”balerină”este un exercițiu important. Le dă voie copiilor să păstreze liniștea fără a-și restricționa corpul de le a face mișcare și, auzindu-se, se pot corecta atunci când pășesc mai vitejește.

2. Închisul ușilor și al sertarelor  cu minim de zgomot
Nu numai că astfel învață să aibă grijă de lucruri, dar senzația că au reușit să ducă la îndeplinire aceste sarcini le dă o satisfacție deosebită! Când ne pleacă cineva din casă, fetițele mele închid cu plăcere ușa în urma lor.

Cum am introdus această cerință?

- le-am spus că urmează să le arăt cum se închide ușa fără zgomot;
- am închis ușa fără a face zgomot, cu mișcări largi și lente (apăsat clanța, închis ușa, securizat cu palma pe ușă și toc fiindcă ușa noastră are nevoie de o mișcare în plus pentru a rămâne închisă);
- nu am vorbit deloc în timpul demonstrației;
- le-am oferit ocazia să încerce;

Când se întâmplă în contexte normale să facem zgomot atunci când închidem o ușă sau un sertar, ne spunem una alteia: ”Mai încearcă o dată!”. Dar acum, de cele mai multe ori, nu au nevoie să audă acest prompt fiindcă redeschid și închid ușa până sunt ele mulțumite de cât de grijuliu au făcut-o.

3. Mutatul unui scaun pe distanță scurtă
Avem două scaune mici de la masa lor de lucru de care este deseori nevoie în alte zone din casă (în fața oglinzii pentru pieptănat sau la bucătărie când îmi dau ajutor). Am folosit aceiași pași ca mai sus pentru a face demonstrația și cred că secretul este să rămâi consecvent cu așteptările pe care le ai de la copil, oferind, în același timp, un exemplu pozitiv în privința asta.

4. Așezatul cănii, paharului, farfuriei pe o masă, în liniște și cu grijă.
Avem în fiecare zi ocazia de a lucra la acest aspect pentru că fetițele mă ajută să pun și să adun masa la fiecare cină.

5. Momentul meu de liniște
Această idee am preluat-o de la grădiniță și am încorporat folosirea unei clepsidre de un minut. Un minut încă este mult pentru fetița noastră de trei ani să stea liniștită, dar e un exercițiu de care avem nevoie. În preajma Crăciunului, am folosit și o lumânare pentru a crea o atmosferă plăcută, neîncărcată de prea mulți stimuli. Până de curând am folosit un album cu picturile lui Monet pe care le foloseam ca pretext de observat în acel minut de liniște.

6. Rugăciune 
Avem, pe parcursul zilei, momente de rugăciune cu voce tare în care aș dori să le învăț să rămână cu ochii închiși și liniștite în timp ce se roagă o altă persoană, dar e foarte greu încă. Înainte de masă, de exemplu, folosesc melodia de la Frere Jacques pentru a cânta din ce în ce mai încet un cântecel ce ne aduce în atmosfera de rugăciune: ”We are praying, we are praying, Close your eyes, close your eyes. Put your hands together, put your hands together, Let us pray, let us pray. ”

Sper că nu v-am trezit amintiri prea neplăcute despre jocul liniștii și că veți lua în considerare să exersați jocurile liniștii cu copiii voștri dar într-o manieră plăcută și plină de sens pentru viața de zi cu zi!



miercuri, 15 martie 2017

3 jocuri creative pentru dezvoltarea motricității si concentrării atenției

Ultimele luni au avut pentru noi un ritm mai domol și cu puține ”activități organizate”, dar asta nu a făcut decât să dea fetițelor noastre de 5 și 3 ani libertatea de a crea și de a se concentra exact pe lucrurile care le fac plăcere. O sa vă povestesc în altă postarea despre ce anume am descoperit în interesele lor cele noi. Ce vă pot spune este că mi-am oferit libertatea de a pune limite și de nu mă face disponibilă mereu când m-au cerut în preajma lor pentru a mă juca sau a le media conflictele sau a le ajuta. La începutul lui aprilie (sau mai devreme ) se va naște al treilea bebeluș așa că, din punct de vedere fizic, nu mai pot răspunde la fel ca înainte.  Și despre libertatea de a pune limite ca mamă intenționez să mai scriu aici pe blog pentru că tare folositor mi-ar fi fost să conștientizez ce nevoie avem nevoie de ele, atât eu, cât și fetele.

În acest timp, au (re)descoperit și niște jocuri care le-au ținut ocupate destul de mult timp și vreau să vi le prezint ca recomandare pentru copii de la 3, 4 ani în sus. Sunt jocuri creative, cu final deschis, jocuri care se pot face împreună sau pe care copilul le joacă singur. În plus, fiecare joc solicită mușchii mici ai mâinii și atenția concentrată a copilului, deci reprezintă ocazia excelentă de a exersa aceste abilități!

1. Colțul cu oglindă

Am primit un voucher de 5 euro în decembrie de la un magazin online și pentru că deja cumpărasem cadouri și nu aveam un buget prea mare, am optat pentru această minunată jucărie care costă vreo 10 euro. Se poate face și acasă, am văzut la mai multe mămici oglinzile acestea nu trebuie neapărat să o cumpărați. Ce regret eu este că nu am filmat prima reacție la prezentarea oglinzii, atunci când copilul observă reflectarea imaginii și compunerea simetrică! Cele două fiice ale mele, dar și verișoara lor care merge la școală au fost fascinate!  Am folosit-o cu diverse materiale: fâșii albe de hârtie pentru a compune fulgi de zăpadă perfect simetrici, mici cubulețe de lemn natur pentru a construi piramide, forme geometrice colorate și  biluțe colorate din sticlă plată.  Vă garantez minute în șir de joacă cu ea!



2. Joc de construit cu ciocan și piuneze

Fetele au acest joc și la grădiniță, le face mare plăcere să construiască cu ele, dar și numai să bată piunezele este un exercițiu bun pentru coordonare și atenție . Piunezele sunt reale, deci sunt mici, înțeapă, e nevoie de atenție în timpul folosirii jocului și la strânsul lui pentru că nu îți dorești să intre o piuneză în talpa cuiva. Noi nu am avut accidente până acum si fetele au învățat să ofere o grijă aparte acestui joc. Oferiți acest joc numai sub stricta voastră supraveghere, însoțind-o de o doză de încredere pe care să o simtă copilul pentru a lucra relaxat cu jocul.

3. Joc creativ de construcții cu piuneze de plastic (Hama Maxi Sticks)

Sunt mai multe variante ale acestui joc, unele sunt recomandate de la 1 an și jumătate- 2ani , cum e Quercetti, de exemplu. Hama Maxi Sticks e recomandat de la 3 ani și mi se pare că nu este neapărată nevoie de un astfel de joc și mai devreme. Jocul se achiziționează alături de o tablă din plastic, cu găuri în care copilul înfige piunezele. Atât piunezele, cât și tabla sunt realizate dintr-un plastic bine finisat: capetele sunt rotunjite, marginile nu zgârie, există o ușoară flexibilitate în plasticul acesta care nu îi permite să  se crape și nici să rămână blocat în tabla de lucru. Fetița mea de 5 ani s-a jucat săptămâni la rând cu el, cel mai  mult îi place să facă șiruri logice cu el. La ce este folositor? Iată câteva idei: consolidarea pensei cu 3 degete pentru pregătirea mâinii în vederea scrisului, realizarea de șiruri logice, realizarea de forme mai mult sau mai puțin abstracte(case, flori, fețe, triunghiuri, cercuri etc), gruparea pe culori și realizarea de șiruri mai  lungi sau mai scurte sau  de multțimi cu  mai multe, tot atâtea sau mai puține elemente și numărat.

Până data viitoare, vă urez: spor la joacă creativă!

duminică, 12 martie 2017

Ce fac dacă mă rătăcesc de mami?

Zilele trecute am fost la cumpărături cu fetele și mi-am dat seama ce ușor aș putea să le pierd într-un loc aglomerat în situația în care nu mă simt deosebit de mobilă, însărcinată fiind în luna a 9-a. Am hotărât că e momentul să avem discuția ”cea mare” despre ce anume trebuie să facă dacă se rătăcesc de mami sau tati. Am scos din bibliotecă două povestiri despre un iepuraș, respectiv un ursuleț panda care se rătăcesc de mamelor lor, dar mi-am dat seama că nu acelea sunt scenariile pe care vreau să construiesc discuția mea (în ambele cărți, personajele pleacă singure în căutarea mamei punându-se într-un pericol mai mare)! După ce am citit pe acest subiect, am organizat puțin totul și cam asta pot împărtăși cu voi!



Dacă copilul tău nu e destul de mare să aveți o astfel de discuție, sunt totuși câteva lucruri pe care poți să le faci pentru a pregăti acest moment și anume:

1. Învață-l de mic numele lui întreg precum și numele întregi ale părinților. Am o amintire amuzantă cu Elisa de când avea 1 an și 8 luni și mă striga din camera ei, după somnul de prânz, ca și când ar fi fost cel mai natural lucru din lume: ”Maiana Dinuuuu!” .  Acum ambele fetițe (5, respectiv 3 ani) pot să numească cu nume și prenume pe aproape toți membri familiei.

2. Învață-l de mic să recunoască oamenii în uniformă și asociază-i cu ceva pozitiv. Nu permite nimănui să îl sperie pe copil folosindu-se de imaginea lu' nenea polițistu' sau nenea jandarmu' care vine și îl ceartă dacă face ceva nepotrivit pe stradă sau în parc! Vorbește-le despre polițiștii comunitari și jandarmi ca despre oamenii curajoși care au grijă de noi toți, oamenii care ne păzesc și pot să ne apere pentru a-i învăța să aibă încredere și să le solicite ajutorul la nevoie!

3. Învață-l de mic numele străzii pe care locuiește și adaugă, pe măsură ce copilul crește, toate datele adresei voastre de domiciliu.  Poți să faci asta cu o atitudine lejeră, povestind cu copilul când vă întoarceți din parc acasă, ”Uite, ce repede am ajuns pe strada X” sau ” Privește câte mașini sunt parcate azi pe strada X” . Dacă blocul și scara voastră nu au încă marcate numerele, puteți să lucrați la un proiect  și să le realizați împreună.  Elisa, care are acum 5 ani, știe să numească orașul, cartierul, strada, cea mai apropiată stație de tren și metrou și  numerele celor 3 autobuze care opresc la noi.  Pe toate le-a învățat natural, mereu explicându-le simplu de ce mă urc într-un autobuz și nu în altul, de exemplu. Alteori, le fac atente și le cer să apese pe buton când urmează stația noastră.

4. Învață-l pe copil numărul tău de telefon. Noi încă nu suntem la faza această, deocamdată consolidăm învățarea numărului de la casă și numărului de urgență 112. Dar dacă aveți copii de vârstă școlară, cred că este absolut necesar să vă știe numărul de telefon. O variantă ar fi să le cumpărăm brățări cu mărgeluțe cu numere sau să le scriem numărul de telefon în pantof.

Acestea fiind zise, în momentul marii discuții am punctat 3 pași importanți:

STAI!
Asigură-l pe copil că tu  ești cea care îl va căuta și că îl vei găsi întotdeauna, dar el trebuie să rămână unde este.

STRIGĂ!
 Spune-i copilului că tu îl vei găsi mai repede dacă el te va striga cât poate de tare, pe nume: Marianaaa Dinuuuu!!! Încurajează-l să facă asta de multe ori și plin de curaj știind că tu îl vei găsi mai ușor dacă el va striga mai tare. Chiar dacă nu e politicos pentru oamenii din jur, copilul va atrage atenția asupra lui și asta îl va face vizibil, o situație cu care un om cu intenții rele nu își dorește să aibă de-a face. În general, astfel de oameni profită de timiditatea copiilor și de lipsa lor de reacție pentru a-i îndepărta din locul unde sunt, deci încurajați-l pe copil să vă strige!

CERE AJUTOR!
La categoria ”ce să nu îl înveți pe copil de mic” este și ideea de a nu vorbi cu ”străinii”. oamenii pe care nu îi cunoaște. Asta e o cerință atât de generală și care îi poate crea mari probleme (statistic vorbind, copiii sunt mai des abuzați de oameni pe care îi cunosc și în care au încredere, dar intervine și factorul că unii oameni cu intenții rele pot să se fie foarte prietenoși cu copiii și să le câștige încrederea ușor). Poți, în schimb, să îl înveți să îți ceară permisiunea înainte de se juca sau a pleca  cu ORICINE, fie cunoscut, fie necunoscut! 
Așadar, dacă se află în situația de se fi rătăcit de tine, copilul trebuie să aibă încredere să abordeze un POLIȚIST, un JANDARM sau  altă MAMĂ CU COPII MICI.  Statisticile spun că cel mai sigur este să abordeze o altă mamă cu copii mici căreia să îi spună că s-a pierdut și că o caută pe mama lui (aici intervine cunoașterea numelui și a numărului de telefon). Unii copii pot confunda uniformele cu îmbrăcămintea de culoarea neagră a civililor, deci dacă nu sunteți siguri că poate să recunoască un polițist sau un jandarm, insistați pe scenariul cu mama cu copii mici, cu precizarea că  trebuie să rămână unde este pentru ca tu să îl poți găsi.
Unii specialiști sugerează jocul de rol sau chiar testarea reală cu ajutorul unui adult complice. Eu nu îmi permit să merg atât de departe pentru că am genul de copii care trăiesc intens astfel de momente și le-aș provoca angoase inutile. Aleg, în schimb, să consolidez în mod natural ceea ce au nevoie să știe pentru a se descurca în momente de criză și să le asigur că mama le va găsi INTOTDEAUNA!

În speranța că nu vom avea vreodată nevoie de niciuna din aceste sugestii, vă doresc tuturor să stați aproape unii de alții!

Dacă vrei să fii la curent cu noutățile de pe blog, urmărește pagina noastră de Facebook,
JURNAL DE PRINȚESE !