luni, 22 februarie 2016

DIY Memo tactil cu texturi şi cifre


Săptămâna trecută am fost la cumpărături într-unul din magazinele cu jocuri, jucării şi articole de hobby din care nu aş mai fi plecat! Şi, pentru că de fiecare dată când merg sunt tentată să depăşesc bugetul, am hotărât de data asta să mă apuc de treabă şi să fac eu acele jocuri la care trebuie să renunţ. De data asta am renunţat la un joc GOKI de memorie tactilă care costa 20 de euro. Pentru că sunt sigură că va fi un joc pe care ambele fete îl vor juca cu plăcere, am făcut două variante: una cu texturi, pentru Ema (2 ani) şi una cu cifre de spumă care ies în relief, pentru Elisa (4ani).

Am ales varianta de Memo tactil cu texturi am folosit:

-6 perechi de cuboizi (paralelipiped dreptunghic) cu înălţimea de 1 cm, de culoarea lemnului, bine finasate şi şlefuite(le-am împrumutat de la un joc de construcţii pe care îl aveam deja);
-pistol de lipit pentru a fixa texturile de cuburile de lemn;
-pentru texturi am ales hârtie gumată, mătase, material de faţă de masă de plastic cu model care iese în relief, partea abrazivă şi partea moale a unui burete de sase şi un carton cu valuri dintr-un set de hârtie de felicitări pe care îl aveam deja.
-un carton gros colorat şi buline de velcro(arici, scai) mici şi mari pe care eu le iau din Lidl atunci când sunt în ofertă ca să îmi ajungă tot anul.

Am făcut un şablon după care am tăiat toate  pătratele de care aveam nevoie, le-am fixat cu pistolul de lipit şi apoi am mai tăiat marginile care ieseau înafară.



Pentru prezentare şi ales să le fixez cu buline de velcro pe un carton. Din experienţă, am observat că merge mai bine ca partea moale să fie mai mare decât partea abrazivă (sau invers, important e să nu fie la fel de mari, mai ales dacă le lipiţi pe folie laminată unde mie mi s-au dezlipit cu totul).


În final, am aşezat totul pe o tăviţă, sper eu atractivă. Jumătate din piese sunt deja fixate pe carton, iar cealaltă jumătate sunt într-un săculeţ din care vom scoate una câte una piesele, le vom pipăi şi le vom aşeza sub perechile potrivite. La cum o ştiu eu pe Ema, nu va rezista să nu se uite la ele, aşa că le va potrivi după aspectul vizual, dar am speranţe că pe măsură ce va creşte, va reuşi să aibă mai mult autocontrol. Elisei ştiu sigur că îi va plăcea să le potrivească fără să le vadă!


 Tot pentru Elisa am realizat şi varianta cu cifre. Am ales să merg doar până la 8 pentru că 6 şi 9 ar putea fi uşor încurcate când sunt pipăite cu ochii închişi şi nu am vrut să adaug niciun semn distinctiv (gen o bulină deasupra) care ar fi un element senzorial nerelevant pentru memotia tactilă a cifrelor în cazul acesta. Pentru această variantă mi-au rămas nişte cuburi de lemn din acelaşi joc de construcţii şi am folosit cifre de spumă autoadezive.


Sper că v-a plăcut ideea mea şi vă va da curaj să încercaţi Memo tactil pentru micuţii voştri!

vineri, 19 februarie 2016

Ce aş fi vrut să ştiu despre transferurile Montessori

Astăzi aş vrea să vă împărtăşesc succint câteva lucruri pe care le-am învăţat în ultimii ani despre rostul transferurilor specifice pedagogiei montessoriene şi modalităţi de prezentare a acestora într-o formă atractivă.  Ţin să fac această precizare pentru că includ în aproape fiecare temă pe care opregătesc pentru fetiţele mele una sau mai multe propuneri de transferuri şi bănuiesc că unora dintre cititori li se poate părea inutil. Pentru că la mine înţelegerea acestui tip de activitate a durat un pic şi am urmat oarecum traseul invers, astăzi as vrea să scriu cam ce aş fi vrut să ştiu eu de la început.

Care este scopul activităţilor de transfer?
 Vă este probabil familiară această imagine în care sunt desenate poziţiile naturale în care copiii ţin instrumentul de scris la diferite vârste (sursa ei, aici ). Ei bine, scopul principal al activităţilor de transfer este acela de a-l ajuta pe copil să realizeze pensa tridigitală de care are nevoie pentru a ţine corect stiloul/creionul, oferindu-i ocazia de a ţine în aceleaşi 3 degete linguriţe, pensete şi alte instrumente. Alte scopuri secundare ar fi: obişnuirea muşchilor mâinii cu efortul specific în poziţia tridigitală, întipărirea traseului de deplasarea a mâinii de la stânga la dreapta (exact aşa cum scriem), concentrarea atenţiei , sesizarea propriilor greşeli şi corectarea lor natural şi fără presiuni.

Dar pentru a ajunge aici, copilul trece în mod natural prin mai multe etape. În jurul vârstei de un an el poate să realizeze transferuri folosind toate degetele şi apucând obiectele cu mâna în poziţie de gheară, ca în fotografia de mai jos.

Apoi, copilul poate să apuce mânere mai groase cu toate degetele (ca în imaginea pentru "cylindrical grasp") şi să transfere obiectele dintr-un recipient în altul.
 

La un moment dat, în jurul vârstei de 20 de luni, am sesizat trecerea naturală şi preferinţa către pensa cu trei degete, astfel că am pregătit activităţi de transfer fără instrument pentru  o perioadă (mai jos, transfer de bile  sticlă sub supraveghere şi stoarcerea biluţelor pufoase).


Odată ce aţi ajuns la acest stadiu, nu vă rămâne decât să planificaţi CE, CU CE  şi CUM?
La capitolul "ce să transferăm", cerul e limita, cum spunea cineva. Pentru că abordarea mea este centrată pe interesele lor, oricând pregătesc una din temele lor de interes, adaug şi o activitate de transfer (am vorbit despre ou, am transferat ouă de prepeliţă, despre floarea soarelui- seminţe de floarea soarelui, despre zăpadă- biluţe pufoase care seamănă cu bulgării, etc).
Dacă vă gândiţi cu ce anume să fie realizat transferul nu vă duceţi direct în magazine să cheltuiţi bani, faceţi  mai întâi o curătenie prin sertarele de bucătărie atât în propria casă, cât şi la bunici şi veţi găsi o mulţime de obiecte casnice foarte folositoare: linguriţe, scafe, polonice(eu am unele foarte mici de la mama, nu le folosea la nimic şi s-a bucurat să mi le trimită) cleşti de friptură şi cleşti de cuburi de gheaţă pentru obiecte mai mici, pipete de la siropuri  şi seringi. Mi-aş mai dori nişte pipete mai bune şi nişte pensete  mari, dar încă nu am găsit.

 Şi dacă tot am ajuns la dezvăluirea conţinutului sertarelor de bucătărie, iată şi alte obiecte care pot fi de folos pentru întărirea muşchilor mici ai mâinii şi pe care puteţi să le încorporaţi în activităţi de viaţă practică: bureţi de vase pe care să îi stoarcă cu toate degetele (taiați , storcătorul de portocale, zdrobitorul de usturoi (copiii pot face spaghete de plastilină), suportul de ou pentru a-l încuraja să decojească, un tel micut cu care să bată ouă şi seringi (fără ac, evident!). Perspectiva noastră ar trebui să fie mai largă şi să vizeze dezvoltarea armonioasă a întregului corp  prin implicarea în activităţi care să ofere oferirea de stimulare senzorială adecvată tuturor muşchilor şi astfel copilul va ajunge să aibă răbdarea să stea la masă şi să transfere monoton 53 de boabe de fasole cu penseta, de exemplu! Dacă însă copilulului îi lipseşte stimularea de care are nevoie la nivelul întregului corp, asta se va observa când se împiedică fără motiv, loveşte prea tare pe cei din jur, scapă lucrurile din mâini, se leagănă cu scaunul etc.  Dar despre asta mai pe larg în alt post!


  Am ajuns la întrebarea CUM?  Cum îi prezentăm copilului o activitate de transfer? Mai întâi, urmăm nişte reguli simple:

1. Avem nevoie de o tavă cu mânere de o greutate potrivită. Dacă e mai grea, corpul copilului o va percepe mai bine şi, implicit, copilul va învăţa să îşi coordoneze miscările în concordanţă.
2. Aşezăm pe tavă la stânga un bol plin, la dreapta pe cel gol (chiar dacă e stângaci copilul, el tot de la stânga la dreapta scrie), un instrument de transfer şi, după caz, o cârpă absorbantă sau un şerveţel pentru ca să poată usca tava când scapă picături de apă, de exemplu (controlul erorii e foarte important).
3. Îi vei explica copilului simplu ce se aşteaptă de la el şi îi vei demonstra asta, având grijă să prezinţi şi modalitatea de control al erorii în mod cât mai natural cu putinţă.
4. Când activitatea a luat sfârşit, copilul va aşeza tava la locul ei.

Mai jos, am adunat câteva idei de transferuri pe care le-am propus de-a lungul timpului fetitelor mele.









Un lucru important pe care l-am înţeles destul de târziu este diferenţa între explorare senzorială şi transfer. În toate exemplele de mai jos am inclus atât un instrument de transfer, cât şi un recipient, dar nu i-am oferit copilului posibilitatea de a se corecta pentru că tot conţinutul care nu este turnat corect în recipient se amestecă cu restul de orez sau seminţe.  Oricum, aşa cum sunt prezentate aceste activităţi, ele invită mai mult la explorare cu mâinile, decât la concentrare şi autocontrol. Un alt aspect important, este să oferim copilului o cantitate de bilute, paste, orez pe care el ar putea-o strânge singur. După cum observaţi mai jos, am cam muncit serios după fiecare explorare a fetiţelor mele! Iată trei exemple:




Cam asta am dorit să împărtăşesc cu voi, chiar dacă şi eu mai am multe lucruri de învăţat încă, sper că v-am dat măcar o imagine de ansamblu! Mult succes!

Ne găsiți pe Facebook cu noi idei în fiecare săptămână: AICI!























joi, 18 februarie 2016

Viaţa colorată: asocierea şi numirea culorilor

Astăzi ne regăsim cu câteva idei pe care le-am folosit pentru a-i oferi ocazia fetiţei noastre mai mici să numească şi să asocieze culorile. Ea are acum 2 ani şi reuşeste să  asocieze şi să potrivească corect diverse obiecte mici de aceeaşi culoare, dar numeşte doar câteva culori în limba română (roşu şi verde, pe care le ştie de la semafor) şi câteva în limba germană (lila şi rosa). Mare atenţie ce fel de obiecte mici puneţi la dispoziţia copiilor. Oferiţi întotdeauna o supraveghere adecvată  copilului şi, dacă are tendinţa de a testa cu gura suprafeţele obiectelor, mai bine regândiţi activitatea! Noi am depăşit, din fericire, această fază nu de multă vreme şi încă mai explorează cu faţa şi buzele tot ce este moale la atingere, de aceea avem pluşuri, păturici şi cărticele cu texturi la îndemână.

1. Sticle şi elastice colorate
Am păstrat această idee de la sora cea mare şi am adaptat-o cu ce aveam la îndemână. Când i-am prezentat activitatea, am numit şi am aşezat alternativ elasticele pe gâtul sticlelor şi am fost surprinsă că a prins ritmul şi chiar s-a străduit să tragă elasticele cât mai jos. O idee foarte bună pentru coordonarea mânuţelor una cu cealaltă!


2. Nasturi şi beţişoare colorate
Am găsit la un magazin ieftin, "cu de toate" nasturi şi beţişoare colorate şi m-am gândit să le pun la dispoziţie Elisei (4 ani) pentru potrivi şi a exersa mişcări de fineţe. Beţişorul se prinde între cele 3 degete pe care le foloseşte la scris, deci o activitate numai bună pentru pregătit mânuşa ei pentru efortul de a scrie. Ema a copiat-o pe sora ei şi a reuşit să introducă şi ea câte un beţişor într-una din cele 4 orificii ale nasturelui.


3. Asortarea omului de zăpadă
O tăviţă care a rămas din decembrie pe rafturile noastre este aceea cu omul de zăpadă căruia îi punem pălării colorate şi îi aşezăm apoi nasturi de aceeaşi culoare, numărându-i.


4. Turnuri Lego  Duplo colorate
Într-o tăviţă compartimentată excelent am aşezat un suport de bază pentru contrucţii cu Lego Duplo şi am fixat "parterul" fiecărui turn. Ema a aşezat deasupra piese de aceeaşi culoare.


5. Sortare de pioni
I-am luat tatălui nişte piese colorate dintr-un joc pe care l-a achizionat de curând şi le-am amestecat în mijlocului unei tăvi. În compartimentele de pe margine am aşezat dreptunghiuri colorate şi am exersat sortarea pionilor, fiecare pleacă la căsuţa lui.


6. Înşiruire pe sârmuliţe pufoase
Pipe cleaners sau sârmuliţe pufoase cum le numesc eu, nu-mi lipsesc niciodată din casă, sunt foarte versatile şi se pot refolosi la nesfârşit, chiar dacă nu mai au forma perfectă de la început. Pot să fie antenuţe, picioruşe sau părul diverselor personaje din plastilină, pot fi îndoite pentru a forma litere şi forme sau pot fi folosite pentru a înşirui piese colorate de lemn, aşa cum am făcut noi. Am ales nişte piese mai groase, dar cu gaura suficient de încăpătoare pentru a nu o frustra pe Ema care nu are răbdare să înşiruiască prea mult oricum.



7. Transfer de biluţe pufoase
Găsiţi în magazinele de hobby sau chiar în Auchan pungulite cu fel de fel de biluţe de genul acesta care, la fel ca sârmuliţele, pot fi refolosite din nou  şi din nou la tot felul de activităţi: sortare (aşa cum vedeţi mai jos), transfer prin stoarcere cu degeţelele, pensete sau cleşti, bază pentru cutii senzoriale sau chiar felicitări şi colaje.


8. BALOANE!
La noi acasă sunt un succes de fiecare dată! Şi de data asta ne-am jucat lovindu-le în aer ca să nu cadă pe jos, le-am dat din mână în mână, am sărit pe ele (sunt groase şi nu s-au spart) şi la final le-am desenat cu carioci colorate. Dă-mi, te rog, un balon verde, hai să sărim pe balonul roşu nici măcar nu a trebuit să conduc eu activitatea că fetiţa cea mare a venit cu destule idei!


9. Cărţi despre culori
Folosim două cărţi în limba germană, una cu un singur obiect pe pagină şi alta cu mai multe obiecte reale, dar aşezate  pe un fond alb. Eu deschid cartea mai mică la o pagină şi apoi căutăm în cartea mare pagina cu aceeaşi culoare. Numim obiectele şi creez scurte propoziţii descriptive despre obiecte: "Der Regenschirm ist rot. Hast du ein rot Regenschirm? Nein, dein Regenschirm ist gelb. Wo ist dein Regenschirm?". Şi ea merge să aducă umbreluţa galbenă. Alteori ne prefacem că mirosim floarea sau bem din cească, mama "cafa" şi Ema apă. Vă încurajez dacă folosiţi şi voi aceste tipuri de cărţi care-şi propun să îmbogătească vocabularul copilului într-o limbă străină, să o folosiţi cât mai creativ, interacţionând cu cartea şi făcând analogii cu obiectele reale. Asta îl va atrage mai mult pe copil, decât să stea să arate cu degetul toate obiectele de pe pagină. Nivel meu de germană este unul de începător, dar îi dau tot ce ştiu fetiţei mele atunci când conversez cu ea şi până acum merge bine. 


Alte idei pe care le-am folosit pentru Elisa acum vreo 2 ani, găsiţi în acest post din 2014 . Ne regăsim curând şi cu alte idei de explorare senzorială a culorilor!


luni, 1 februarie 2016

O mică lecţie despre elefanţi



Ema are acum aproape 2 ani, iar timp de câteva luni bune, elefanţii au fost preferaţii ei. Aşa că am hotărât să îi amenajez un mic colţ tematic, să citim nişte cărţi, să facem puzzle şi să ne jucăm puţin implicând-o şi pe sora mai mare.
1. Caută elefanţii din savană.
Am ascuns printre fâşii de iarbă sintetică nişte elefanţi din lemn pe care îi aveam pe acasă, împreună cu litera E, pe care Ema o cunoaşte deja dintr-un joc de puzzle cu litere.

2. Joc de rol şi cântecele folosind păpuşile de mână.
Emei îi place tare mult cântecelul cu elefantul Cici pe care l-a învăţat de la sora mai mare. Aşa că am cântat împreună despre elefantul Cici şi am plimbat păpuşa cu noi la Zoo, acolo unde am stat 20 de Minute să urmărim elefanţii care primeau de mâncare.


3. Citim despre elefanţi
Am ales două materiale despre elefanţi care descriu caracteristicile reale ale acestora, lucru pe care vă sfătuiesc să îl faceţi atunci când prezentaţi copiilor animale. În limba engleză am citit The Elephant's trunk de Brian şi Jillian Cutting, o carte cu ilustraţii realiste şi propoziţii scurte. Am introdus-o pe lista noastră de cărţi în engleză şi le-am citit-o zilnic, timp de o săptămână, pentru a le oferi ocazia de a îşi însuşi cuvintele noi ( it can, smell, breathe, eat, drink).


O surpriză foarte plăcută a fost revista care însoţeşte cd-ul de la ErcPress. Cu Ema ne-am uitat la poze, le-am descris pentru ea, am indicat părţile corpului, ea a încercat să le numească şi să imite sunetul pe care îl scoate elefantul. Cu Elisa am citit câteva paragrafe din fiecare pagină, revista fiind bogată în informaţii, potrivită pentru şcolarii mici. Însă fotografiile sunt  atât de sugestive şi bine alese încât a fost uşor pentru ea să reţină câteva idei despre animalele cu piele groasă (pachiderme), felul cum "îşi vorbesc" elefanţii folosing trompa, faptul că sunt mamifere şi puii se hrănesc cu lapte, aici ne-am amintit că ne-am oprit la Zoo să vedem o sesiune de alăptat a unui elefănţel).



Pentru Elisa am mai citit şi această carte de la Girasol despre un elefant care îi ajută pe toţi cei care au nevoie şi care, la final, este salvat din mâinile braconierilor de către celelalte animale. Imaginile mari, care nu sunt încadrate în vreun contur şi coloritul realist sunt deosebit de atrăgătoare pentru copii, Emei îi place foarte mult să răsfoiască această carte!



4. Potrivire de culori şi numărat
Am folosit patru perechi de elefanţi de lemn dintr-un joc de strategie cumpărat recent de tati pentru a exersa potrivirea după culori şi număratul până la doi.

5. Figurine din aluat sărat
Lucrăm des cu aluat sărat şi de data asta am folosit o formă de elefănţel pentru a obţine aceste figurine. Amestec o cană de făină cu o cană de sare pe care încerc să o dizolv, atât cât pot, într-o jumătate de cană de apă fierbinte. Uneori mai adaug foarte puţină apă, cred că depinde şi de textura sării pe care o folosesc. Puteţi lăsa figurinele să se usuce la temperatura camerei, dar durează câteva zile pentru a se întări sau puteţi să le coaceţi în cuptor la temperatura cea mai mică până se întăresc (la grosimea de 4/5 mm, elefanţii s-au întărit în vreo 50 de minute). NU uitaţi să găuriţi figurinele cu un pai de băut înainte de a le pune la cuptor! Eu am ales să scriu cifrele pe elefănţei şi să pun la dispoziţie un şiret pe care să poată fi înşiraţi. Ne-am mai jucat legănând elefanţii pe ritmul cântecelului "Un elefant se legăna".

6. Transfer de apă cu seringa-elefant
Nu avem multe jucării de plastic dar, din nu ştiu ce motiv, am tot păstrat elefănţelul acesta tip seringă pe care l-am folosit acum ca să transferăm apă şi să ne jucăm "de-a cum le face elefantul duş animalelor din savană". Ne e tocmai uşor de manevrat aşa că a fost o muncă bună pentru muşchii mici ai mâinii pe care îi pregătim pentru scris.

7. Amprenta mâinii transformată în elefănţel
Fetelor mele le place să se picteze pe degete şi pe palem aşa că a fost un succes să le propun să facem elefănţei din amprenta palmelor.

Sper că v-a plăcut mica noastră lecţie despre elefanţi!
Ema- 1 an şi 10 luni
Elisa- 3 ani şi 10 luni