vineri, 19 februarie 2016

Ce aş fi vrut să ştiu despre transferurile Montessori

Astăzi aş vrea să vă împărtăşesc succint câteva lucruri pe care le-am învăţat în ultimii ani despre rostul transferurilor specifice pedagogiei montessoriene şi modalităţi de prezentare a acestora într-o formă atractivă.  Ţin să fac această precizare pentru că includ în aproape fiecare temă pe care opregătesc pentru fetiţele mele una sau mai multe propuneri de transferuri şi bănuiesc că unora dintre cititori li se poate părea inutil. Pentru că la mine înţelegerea acestui tip de activitate a durat un pic şi am urmat oarecum traseul invers, astăzi as vrea să scriu cam ce aş fi vrut să ştiu eu de la început.

Care este scopul activităţilor de transfer?
 Vă este probabil familiară această imagine în care sunt desenate poziţiile naturale în care copiii ţin instrumentul de scris la diferite vârste (sursa ei, aici ). Ei bine, scopul principal al activităţilor de transfer este acela de a-l ajuta pe copil să realizeze pensa tridigitală de care are nevoie pentru a ţine corect stiloul/creionul, oferindu-i ocazia de a ţine în aceleaşi 3 degete linguriţe, pensete şi alte instrumente. Alte scopuri secundare ar fi: obişnuirea muşchilor mâinii cu efortul specific în poziţia tridigitală, întipărirea traseului de deplasarea a mâinii de la stânga la dreapta (exact aşa cum scriem), concentrarea atenţiei , sesizarea propriilor greşeli şi corectarea lor natural şi fără presiuni.

Dar pentru a ajunge aici, copilul trece în mod natural prin mai multe etape. În jurul vârstei de un an el poate să realizeze transferuri folosind toate degetele şi apucând obiectele cu mâna în poziţie de gheară, ca în fotografia de mai jos.

Apoi, copilul poate să apuce mânere mai groase cu toate degetele (ca în imaginea pentru "cylindrical grasp") şi să transfere obiectele dintr-un recipient în altul.
 

La un moment dat, în jurul vârstei de 20 de luni, am sesizat trecerea naturală şi preferinţa către pensa cu trei degete, astfel că am pregătit activităţi de transfer fără instrument pentru  o perioadă (mai jos, transfer de bile  sticlă sub supraveghere şi stoarcerea biluţelor pufoase).


Odată ce aţi ajuns la acest stadiu, nu vă rămâne decât să planificaţi CE, CU CE  şi CUM?
La capitolul "ce să transferăm", cerul e limita, cum spunea cineva. Pentru că abordarea mea este centrată pe interesele lor, oricând pregătesc una din temele lor de interes, adaug şi o activitate de transfer (am vorbit despre ou, am transferat ouă de prepeliţă, despre floarea soarelui- seminţe de floarea soarelui, despre zăpadă- biluţe pufoase care seamănă cu bulgării, etc).
Dacă vă gândiţi cu ce anume să fie realizat transferul nu vă duceţi direct în magazine să cheltuiţi bani, faceţi  mai întâi o curătenie prin sertarele de bucătărie atât în propria casă, cât şi la bunici şi veţi găsi o mulţime de obiecte casnice foarte folositoare: linguriţe, scafe, polonice(eu am unele foarte mici de la mama, nu le folosea la nimic şi s-a bucurat să mi le trimită) cleşti de friptură şi cleşti de cuburi de gheaţă pentru obiecte mai mici, pipete de la siropuri  şi seringi. Mi-aş mai dori nişte pipete mai bune şi nişte pensete  mari, dar încă nu am găsit.

 Şi dacă tot am ajuns la dezvăluirea conţinutului sertarelor de bucătărie, iată şi alte obiecte care pot fi de folos pentru întărirea muşchilor mici ai mâinii şi pe care puteţi să le încorporaţi în activităţi de viaţă practică: bureţi de vase pe care să îi stoarcă cu toate degetele (taiați , storcătorul de portocale, zdrobitorul de usturoi (copiii pot face spaghete de plastilină), suportul de ou pentru a-l încuraja să decojească, un tel micut cu care să bată ouă şi seringi (fără ac, evident!). Perspectiva noastră ar trebui să fie mai largă şi să vizeze dezvoltarea armonioasă a întregului corp  prin implicarea în activităţi care să ofere oferirea de stimulare senzorială adecvată tuturor muşchilor şi astfel copilul va ajunge să aibă răbdarea să stea la masă şi să transfere monoton 53 de boabe de fasole cu penseta, de exemplu! Dacă însă copilulului îi lipseşte stimularea de care are nevoie la nivelul întregului corp, asta se va observa când se împiedică fără motiv, loveşte prea tare pe cei din jur, scapă lucrurile din mâini, se leagănă cu scaunul etc.  Dar despre asta mai pe larg în alt post!


  Am ajuns la întrebarea CUM?  Cum îi prezentăm copilului o activitate de transfer? Mai întâi, urmăm nişte reguli simple:

1. Avem nevoie de o tavă cu mânere de o greutate potrivită. Dacă e mai grea, corpul copilului o va percepe mai bine şi, implicit, copilul va învăţa să îşi coordoneze miscările în concordanţă.
2. Aşezăm pe tavă la stânga un bol plin, la dreapta pe cel gol (chiar dacă e stângaci copilul, el tot de la stânga la dreapta scrie), un instrument de transfer şi, după caz, o cârpă absorbantă sau un şerveţel pentru ca să poată usca tava când scapă picături de apă, de exemplu (controlul erorii e foarte important).
3. Îi vei explica copilului simplu ce se aşteaptă de la el şi îi vei demonstra asta, având grijă să prezinţi şi modalitatea de control al erorii în mod cât mai natural cu putinţă.
4. Când activitatea a luat sfârşit, copilul va aşeza tava la locul ei.

Mai jos, am adunat câteva idei de transferuri pe care le-am propus de-a lungul timpului fetitelor mele.









Un lucru important pe care l-am înţeles destul de târziu este diferenţa între explorare senzorială şi transfer. În toate exemplele de mai jos am inclus atât un instrument de transfer, cât şi un recipient, dar nu i-am oferit copilului posibilitatea de a se corecta pentru că tot conţinutul care nu este turnat corect în recipient se amestecă cu restul de orez sau seminţe.  Oricum, aşa cum sunt prezentate aceste activităţi, ele invită mai mult la explorare cu mâinile, decât la concentrare şi autocontrol. Un alt aspect important, este să oferim copilului o cantitate de bilute, paste, orez pe care el ar putea-o strânge singur. După cum observaţi mai jos, am cam muncit serios după fiecare explorare a fetiţelor mele! Iată trei exemple:




Cam asta am dorit să împărtăşesc cu voi, chiar dacă şi eu mai am multe lucruri de învăţat încă, sper că v-am dat măcar o imagine de ansamblu! Mult succes!

Ne găsiți pe Facebook cu noi idei în fiecare săptămână: AICI!























2 comentarii:

  1. Buna ziua, este foarte util articolul si va multumesc pentru faptul ca impartasiti lucruri practice si atat de utile. Am observat ideea de stimulare la nivelul intregului corp si faptul ca lipsa acesteia poate avea efecte secundare in timp, ati scris cumva articolul pentru acest subiect? Ma puteti ajuta sa dau de el? Este un subiect amplu, vrednic de discutat ��. Va multumesc inca o data, Lidia Predescu. lidiapredescu@yahoo.com

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna ziua, nu, din pacate, a ramas doar la stadiul de intentie sa scriu despre cât de de important sa angajam întregul corp pentru a raspunde nevoilor senzoriale ale copiilor!dar, va recomand cu incredere cartea ”Copilul desincronizat senzorial” aparuta la editura Frontiera!

      Ștergere