joi, 18 aprilie 2019

Cum a fost un an fara Facebook: 3 lucruri pe care le-am pierdut, 3 lucruri pe care le-am castigat si 3 lucruri pe care le-am schimbat

Am un istoric destul de interesant legat de lucrurile la care am renuntat pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp, dar timp de un an nu cred ca am renuntat vreodata la ceva anume.  Principiul dupa care ma ghidez este "toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nimic nu trebuie sa puna stapanire pe mine" si cred ca, din cand in cand, e bine sa observam cum arata viata noastra fara anumite lucruri pe care le facem automat.

In momentul in care, intr-o seara de iarna, am tot dat scroll pe Facebook pana am primit sugestia de a-mi face noi prieteni pentru ca epuizasem update-urile pe ziua aceea, mi-am dat seama ca ajunsesem intr-un punct in care exageram. 

Asa ca, am luat hotararea ca, timp de un an (2018) sa renunt la contul de Facebook. Mi-am propus, in primul rand, sa folosesc timpul pe care il acordam socializarii online pentru a invata limba germana. Mi-am mai propus sa fac un efort in plus si sa iau legatura cu oameni dragi mie pe care ii spionam doar. Am vizitat, in 2018, o parte din familia largita impreuna cu Matei, am mers la Bucuresti de cate ori am simtit ca vreau si,in rest, am pus mana pe telefon si am sunat cand mi-a fost dor de cineva.

3 lucruri pe care le-am pierdut

1. Am pierdut 90% din cititorii de pe blog pentru ca majoritatea veneau aici de pe Facebook si, cum eu nu am mai fost activa pe Facebook, nu am avut cum sa ma ocup de promovarea articolelor. O perioada am gestionat pagina de Facebook a blogului de pe un cont pe care nu adaugasem niciun prieten, dar, la un moment dat, am pierdut orice motivatie si am vrut sa ma rup total de Facebook (cam 6 luni). Evident, in anul in care am lipsit, algoritmii s-au schimbat atat de mult iar expunerea este foarte, foarte mica. E nevoie  ori de multi bani pentru promovare ori de o prezenta foarte intensa zilnic pentru a recupera ce am pierdut.

2. Un alt lucru care mi-a lipsit a fost contactul cu cele cateva persoane pe care le-am cunoscut exclusiv online, cativa parinti ai unor copii cu autism pe care ii admir si pe care ii urmaresc, cateva blogarite din generatia veche care m-au inspirat. Sunt oameni pe care mi-ar placea, candva, sa ii cunosc!

3.Am pierdut orice contact cu oameni dragi mie dar carora nu am avut inspiratia sa le cer un numar de telefon macar inainte de a-mi inchide contul. Pe de alta parte, pot sa numar pe degetele de la o mana (si ar fi prea multe) oamenii care m-au contactat pe mine pentru ca si-au dat seama ca nu mai sunt pe Facebook.

3 lucruri pe care le-am castigat 

1.Timp sa invat germana. 
Am inceput sa pun deoparte timp pentru a invata si a-mi imbogati vocabularul in limba germana si asta a functionat foarte bine. Pot sa merg la o sedinta cu parintii si sa urmaresc expunerea invatatoarei, pot sa port o conversatie cu educatoarele la gradinita si sa fac small talk cu vecinii, desi germanii sunt destul de atipici cand vine vorba de small talk. Per ansamblu, simt ca anul trecut e anul in care mi-am dat drumul la vorbit, am refuzat sa mai vorbesc engleza, mi-am dorit sa inteleg mai mult, sa ma exprim in germana. Am ajuns la punctul in care imi aud greselile si ma frustreaza asta. Scopul meu este sa reusesc sa construiesc o fraza complexa fara greseli, lucru care nu mi se intampla acum.

2. Bani
Exact, bani. Nemaifiind pe Facebook, nu am mai simtit nici o presiune de a cumpara ultima aparitie editoriala de la nu stiu ce editura pentru copii, handmade-uri, jocuri si alte obiecte pe care le achizionam de pe grupurile de vanzare-cumparare sau paginile pe care le urmaream. De cand am revenit pe facebook, am incetat sa mai urmaresc multe grupuri si pagini pentru ca mi-am dat seama de influenta pe care o are socializarea online asupra comportamentului meu de cumparare. Pot spune ca acum chiar ma amuza unele lucruri pentru ca inca nu m-au dibuit complet si imi dau reclame care nu mi se potrivesc deloc. Uneori le urmaresc sau le dau like la plezneala pentru ca simt ca asta e mica mea victorie...sa nu las in urma mea atatea urme despre preferintele si stilul meu de viata, incat cineva sa ma targeteze cu precizie.

3.Mai multa prezenta in viata reala
Eram in autobuz cu Matei. El avea un an si 3 luni si langa el, in carucior, era o alta fetita cam de aceeasi varsta. La un moment dat, Matei si fetita au inceput, spontan, sa se joace impreuna....se apropiau unul de altul si cand isi atingeau degetele aratatoare izbucneau amandoi in rasete din acelea frumoase de copii gadilati. Pentru mine a fost un moment magic. La varsta aceea, copiii nu prea cauta sa se joace cu alti copii, dar au gasit ei o modalitate de a folosi acest joc repetitiv, fara niciun ajutor din partea unui adult si s-au bucurat de el din toata inima. Toti oamenii din autobuz erau amuzati de rasetele lor. Toti, inafara de mama fetitei care se uita neperturbata la telefon. In acel moment, m-am vazut pe mine in locul ei si m-am intrebat daca nu cumva si Elisa si Ema au avut astfel de momente magice pe care eu le-am ratat pentru ca eram cu nasul in telefon. Sigur, poate chiar facea ceva extrem de important, poate cauta o adresa, poate scria cuiva care avea nevoie de ajutor, oricum, momentul  a avut unicitatea lui si nu s-a mai repetat. As fi vrut sa o fac atenta la ce  pierde, dar, in loc sa sa o judec pe ea, am ales sa ii multumesc in gand pentru revelatia pe care am primit-o in ceea ce ma priveste si am hotarat sa schimb 3 lucruri in relatia mea cu tehnologia .

3 lucruri pe care vreau sa le schimb


1. Mi-am cumparat ceas
O schimbare banala, poate, dar foloseam telefonul pe post de ceas si asta imi dadea ocazia sa verific notificarile de pe ecran mult mai des decat este nevoie. Simplul fapt ca am un ceas acum si nu mai am nevoie de telefon pentru a ma orienta, ma ajuta sa limitez timpul petrecut cu telefonul.

2. Nu mai folosesc telefonul cand sunt in parc cu copiii
Am, de cele mai multe ori, telefonul pe silentios cand sunt in parc si folosesc timpul acela pentru a ma pune la dispozitia copiilor. Matei inca are nevoie sa il invat sa se joace inainte de a face asta singur, cu fetele am trecut la alt nivel de implicare fiindca ele nu se mai joaca in nisip, decat foarte rar, dar vor sa ne jucam volei, elastic, le invat sa sara coarda. Este destul de plictisitor uneori, locurile de joaca din Germania nu au nici pe departe verva pe care o au cele din Romania. Mai ales de cand ne-am mutat si am inceput sa mergem in alte parcuri decat cele in care ne facuseram prieteni ma simt uneori singura. Imi place foarte mult aceasta campanie care ilustreaza bine problema pe care o avem multi dintre noi, parintii:


(sursa foto )

3. Loc fix pentru telefonul mobil in casa si fara telefon in dormitor
Pentru sanatatea mea fizica si mentala, acestea sunt urmatoarele doua lucuri pe care mi le-am propus dar pe care inca nu le-am implementat (inca lucrez intens la punctul 2). Alte avantaje ar fi ca as avea telefonul mereu incarcat si as sti unde sa il gasesc atunci cand am nevoie (da, sunt genul care isi rataceste telefonul in casa de vreo 3 ori pe zi). Nefiind mereu conectata online, as vrea sa castig mai multa conectare cu cei din familie si suficient timp pentru ca mintea mea sa framante idei si proiecte pe care as dori sa le implementez. Primesc inspiratie si idei din interactiunea online cu alte persoane, citind bloguri, cautand pe Pinterest si nu as renunta complet la acestea, dar simt ca e nevoie si de un spatiu de singuratate pentru ca lucrurile sa se limpezeasza si sa se cristalizeze.

In final, sunt inapoi pe Facebook, nu stiu pana cand, insa stiu ca vreau ca prezenta mea online sa fie mai controlata si mai constienta si ca as vrea, daca pot, sa ii inspir si pe altii sa isi puna cateva intrebari esentiale legate de viata lor online vs offline. O alta concluzie la care am ajuns este aceea ca nu Facebook in sine este o problema, daca nu e Facebook, poate e Youtube sau Instagram, ci felul nostru de a ne raporta la viata online si de a crede ca daca ceva nu apare online inseamna ca nu exista sau ca nu are valoare. Sau ca are valoare doar daca este apreciat de ceilalti online.

Stiti despre mine ca nu pun poze cu copiii pe niciun mediu de socializare si ca, in general, nu pun poze din vacantele noastre de familie, e felul meu de a pastra pentru noi anumite momente speciale.
O intreb uneori pe Elisa ce parere are despre faptul ca scriu pe jurnaldeprintese despre ei si, pana acum, pare ca e de acord. Uneori, cand mai pregatesc cate o activitate care ii place, chiar ea imi zice: Mami, despre asta poti sa scrii pe jurnaldeprintese ca sa faca si alti parinti cu copiii lor asta!
Dar  ma astept oricand ca ei sa imi spuna, mama, destul, nu mai scrie despre noi. De aceea, inca de pe acum incep sa fac tranzitia si, cu ocazia asta lansez un mare disclaimer: NU TOATE IDEILE de aici sunt lucruri pe care le fac pentru copiii mei pentru ca Facebook, Instagram si blogul acesta nu au cum sa reflecte 100% cine suntem si ce facem noi in viata reala.

Eu voi lua cateva zile de vacanta asa ca ne vom reintalni aici si pe pagina noastra de Facebook dupa Sarbatoarea de Paste!












luni, 8 aprilie 2019

Activitati pentru copii cu iz de lavanda

Iubesc mirosul si culoarea lavandei atat de tare incat am ales-o drept tema pentru nunta noastra, acum aproape 8 ani. Am levantica in dulapuri, de fiecare data cand am ocazia, cumpar buchete de levantica si, in general, cedez la orice maruntis care imi aduce aminte de iubirea mea pentru aceasta floare. 

Zilele acestea a inflorit magnolia din fata balconului de la camera copiilor asa ca am petrecut in balcon destul de mult timp. Fetelor le place sa citeasca, sa deseneze pe balcon si mie imi place sa imi beau cafeaua acolo. Asa ca, de data asta, am asezat tavitele pe balcon, mai ales ca am facut si plastilina de casa cu levantica si e mai sigur sa se joace cu ea pe balcon.



Asadar, mai intai am pregatit un buchet de levantica mai mare pe care il vom imparti in buchetele mai mici si le vom raspandi prin casa, asezate in vaze mici.


M-am gandit ca se va scutura multa lavanda, asa ca am pus la dispozitie o pensula si o lingura mai plata si vom incerca sa recuperam cat putem levantica scuturata.


Lucrul cu mojar si pistil a fost un mare hit la noi iarna asta, de data asta vom macina lavanda si o vom amesteca cu ulei de masline, poate reusim sa obtinem o pasta de peeling pentru mama si momentele ei de rasfat! Mai folosim mojarul la maruntit coji de oua si la zdrobit usturoi. De curand le-am invatat pe fete si sinonimele lor populare, piua si pisalog, si am vorbit despre ce inseamna a bate apa in piua si a pisalogi pe cineva.


Vom mai exersa si umplutul saculetilor cu levantica si legatul lor cu o panglica mov.
Am pus la dispozitie, de la stanga la dreapta, o scafa foarte mica, din bambus, bol cu levantica, saculet si panglica. Ar fi fost, poate, folositor sa adaug si o palnie, dar nu am una atat de mica. 
Incercati sa pastrati aceasta ordine pe tavitele de lucru pentru a forma obiceiul de a lucra in acelasi sens in care copilul urmeaza sa scrie: de la stanga la dreapta.


Plastilina de casa nu a prea iesit de data asta, dar cred ca acum stiu si de ce asa ca data viitoare voi adauga uleiul la final de tot!
Reteta mea de plastilina de casa este:
1 cana de faina
1 cana apa foarte fierbinte
1/2 cana de sara fina
1 lg bicarbonat de sodiu
1 lg otet (pentru stins bicarbonatul)
2 lg ulei Optional, putem adauga cateva picaturi de ulei esential de levantica. Mirosul de lavanda si activitatea de modelat sunt experiente senzoriale cu puternice valente de calmare.
Le amestec pe toate si, la sfarsit, adaug uleiul. Uneori mai pun o lingura, doua de faina, alteori putin ulei, dar de obicei, consistenta este una buna!
Nu imi place sa ofer prea multe ustensile atunci cand le ofer copiilor plastilina sau aluat sa se joaca pentru ca as vrea ca ei sa isi foloseasca cat mai mult degetele pentru a framanta, alungi, aplatiza aluatul. Lucrul cu plastilina este excelent pentru intarirea muschilor mici ai mainii si pregatirea pentru scris.

Sper ca v-au placut ideile noastre de joaca!


joi, 4 aprilie 2019

Jocuri de cuvinte si expresii populare pentru copii


Bine v-am regasit!
Am fost de curand la medicul pediatru pentru un control de rutina cu fetita noastra de 5 ani si, in urma concluziilor pe care le-am tras impreuna, am capatat un elan proaspat de a-i expune pe copiii nostri la cat mai multe contexte in care sa isi imbogateasca vocabularul. Deocamdata, Ema mai are un an de gradinita inafara de acesta si educatoarele ei desfasoara o evaluare mai complexa pentru a cauta solutii pentru copiii bilingvi. Incerc sa nu ma impacientez si sa fac ceea ce mi-a recomandat toata lumea: sa vorbesc limba romana cu ea, sa ii cant, sa ii citesc, sa caut contexte in care sa vorbeasca cu alti copii si alti adulti. Stiu sigur ca limba germana se va imbogati cu atat mai mult cu cat limba materna va fi stapanita mai bine. Dar trebuie sa marturisesc ca am temeri si indoieli, ca oricare alta mama care isi creste copiii astfel (expusi constant la 3 limbi). 

Ideea pe care am gasit-o mai jos mi-a venit pentru ca e bunica in vizita la noi si, pe langa bagajul cu bunatati pe care il aduce cu ea de fiecare data, aduce si un bagaj lingvistic tare bogat, viu, divers. Asa se face ca, dupa fiecare vizita a bunicilor, copiii nostri mai invata cate ceva. Partea care ii pune insa in dificultate este aceea de proverbe si expresii populare romanesti. 
De aceea am creat aceasta activitate in care ne distram si demonstram cateva actiuni care au stat la radacina expresiilor romanesti cel mai des folosite de cei din familia noastra.


  A calca pe bec nu e de dorit!


Sa cauti acul in carul cu fan este inutil!


Mai batem si noi apa in piua cateodata!

Dar de taiat frunza la caini, nu prea taiem!

Voi ce faceti pentru a imbogati si a duce expresivitate in  vocabularul copiilor ?

luni, 1 aprilie 2019

10 lucruri care m-au surprins in Germania (placut sau neplacut)


S-au implinit de curand 4 ani de cand locuim la Berlin si cumva simt ca am trecut de primul ciclu, cel al adaptarii culturale, si ca pot sa privesc in urma cu un oarecare sentiment ca acum inteleg si chiar pot sa accept unele aspecte ale culturii germane, asa cum am intalnit-o noi la Berlin.
Asadar, daca ar fi sa intocmesc o lista a lucrurilor pe care consider ca acum le inteleg mai bine, acestea ar fi, intr-o ordine pur aleatoare, urmatoarele:

1.  Duminica si in toate zilele de sarbatori reglementate legal, TOATE magazinele sunt inchise.

Am ramas fara mancare de vreo cateva ori in zilele de duminica pentru ca, pur si simplu eram obisnuiti ca sambata sa facem curatenie si sa iesim undeva apoi, iar duminica sa fie ziua in  care ne aprovizionam pentru saptamana urmatoare. Nu si in Germania! Oamenii care lucreaza in magazine sunt foarte respectati si duminica chiar devine o zi de liniste si relaxare daca nu ai cumparaturi de facut! Singurele locuri unde poti sa cumperi lucruri duminica sunt benzinariile iar in zilele de sarbatori religioase, magazinele turcesti unde se  vand saorma si kebap. Am inteles ca exista totusi la Berlin Sudkreuz un loc unde pot sa faci cumparaturi, dar pentru noi este departe si nu cred ca l-am folosit decat o singura data in 4 ani.

2. Verifica posta ZILNIC

Exact! In Romania nici nu stiu pe unde ne era cheia de la cutia postala, efectiv nu aveam nevoie de ea, decat pentru anumite facturi pentru care oricum optaseram sa le primim in varianta electronica, asa ca, de cele mai multe ori, dupa ce ma chinuiam sa scot plicul din cutia postala, nici nu il deschideam. Nu si in Germania! Daca este o institutie care  functioneaza excelent aici si in care oamenii au mare incredere, aceasta este Posta si, da, trebuie sa o verific cel putin o data la doua zile, daca nu chiar zilnic, pentru ca acolo vin toate informatiile de la banci, institutiile statului, locul de munca, etc.

3. Oamenii nu ma lasa sa intru prima in autobuz, desi am carucior de copii.

La inceput am fost foarte revoltata de aspectul acesta, dar am ajuns sa il inteleg in cele din urma. In Bucuresti, desi poate va suprinde, oamenii chiar se dadeau la o parte si se ofereau sa ma ajute sa urc sau sa cobor caruciorul in/din autobuz. Problema era ca, de foarte multe ori, erau oameni care nu voiau sa se dea la o parte odata ce eram urcata in autobuz. In Berlin in schimb, oamenii stiu ca eu am oricum locul meu asigurat  (sunt 3 locuri marcate special pentru carucior sau scaune cu rotile) asa ca ei urca in fata mea pentru a ocupa locurile lor, nu pe ale mele. Daca se intampla sa fie asezati in zona de carucioare, se ridica automat cand vad ca intru cu caruciorul in autobuz sau eu zic simplu: Ma scuzati, imi dati voie sa pun carucior pe locul destinat lui? Si cum, in general, daca exista o regula,  nemtii o respecta, mi se ofera locul cuvenit. Fac mereu o exceptie pentru betivul cartierului pe care nu il deranjez pentru ca nu am chef sa intru in polemici cu oameni beti!

4. Si in Berlin sunt statii de metrou fara lift!

In tara lui Schindler si Krupp exista inca statii de tren si de metrou unde nu este lift! Din fericire, ca peste tot, sunt oameni cu inima mare si ma ajuta sa urc caruciorul pe scari, dar am invatat ca, inainte de ma deplasa undeva, sa verific traseul si sa caut variante mai "babystroller friendly"!

5.  Invitatia la "Kaffe und Kuchen"  

Daca esti invitat la ora 4 la cineva acasa si nu face el vreo mentiunea speciala,  nu te astepta sa ramai la cina, ci sa fii servit cu prajitura si cafea sau ceai, sa stai de vorba  cam o ora si jumatate si apoi sa iti iei la revedere politicos. Ar fi frumos sa aduci un buchet/ghiveci de flori sau o cutie de ceai cand vii in vizita!

6. Cultul painii bune

Trebuie sa spun ca nu stiam cat de mult isi iubesc germanii painea. Stiam de francezi, credeam ca romanii sunt mari iubitori de paine, dar nu, nemtii sunt la alt nivel! Diversitatea formelor si ingredientelor din painea pe care o cumperi la brutarii intrece asteptarile mele! De altfel, si pretul painii m-a dat pe spate si m-a tinut la distanta multa vreme!

7. Abendbrot

Ca sa intaresc cele spuse mai jos, mentionez ca in limba germana cina este "Abendbrot" sau painea de seara. Practic, se mananca un fel de mic dejun cu paine felii, chifle cu tot felul de seminte sau chiar covrigi cu branzeturi, paste tartinabile, mezeluri si carnati in toate formele. Evident, berea alaturi. Am incercat sa adoptam si noi acest fel de servi masa la cina si functioneaza foarte bine vinerea seara, cand simt nevoia sa mancam ce a mai ramas prin frigider din timpul saptamanii, inainte de face cumparaturile de sambata.  Andrei a ramas putin perplex la propunerea mea, dar copiilor le place foarte mult ideea de Abendbrot o data pe saptamana!

8. Dimensiunea magazinelor

Eu eram obisnuita cu magazine gen Auchan si Cora  si, cand mi-am dat seama ca am de ales intre un Lidl (care era de dimensiunea a 1/3 din cel mai apropiat Lidl  din Bucuresti) si un Rewe (care era la fel de mic, dar ceva mai scump), am ramas dezamagita. Exista, desigur, Kaufland, dar nu e nici pe departe atat de mare cum sunt Auchan si Cora in Romania si e destul de departe de mine.  Asa ca, la inceput faceam doua, chiar trei sesiuni de cumparaturi la diverse magazine ca sa iau tot ce era pe lista mea (Lidl pentru produse de baza, la piata pentru fructe si carne, la DM  sau Rossmann pentru produse de igiena si de curatenie si Rewe pentru produse mai speciale gen faina de malai).

9. Numarul limitat de locuri la gradinita

Personal nu ne-am confruntat cu aceasta problema fiindca noi am gasit mai intai o biserica si apoi am primit loc la gradinita administrata de aceasta biserica, dar asta e o problema care am observat ca ii afecteaza pe majoritatea prietenilor nostri! Inarmati-va cu rabdare si incercati, daca va mutati in Berlin, sa evitati zonele centrale, unde este foarte dificil sa gasiti loc la gradinita!

10. Dificultatea gasirii unei locuinte

Andrei a primit ajutor din partea unei secretare de la locul de munca pe care l-a primit la Berlin, fara ajutorul ei, nu am fi reusit sa gasim ceva atat de repede (6 saptamani, cred).  Preturile la chirii au crescut foarte mult in ultima vreme, exista mult mai multa cerere decat oferta si daca nu vreti sa va bateti capul si aveti posibilitatea financiara, apelati mai bine la o firma specializata.

Mentiuni speciale

Si, bonus, unul din lucruri tare frumoase pe care ma bucur ca le-am regasit in Germania si cartierul unde locuim noi este acela ca oamenii au mare grija de balcoanele si gradinile lor. Totul este colorat si ingrijit, florile confera o nota de vitalitate  si o atmosfera  tare, tare faina!
Iar al doilea lucru care-mi bucura sufletul este acela ca am (re)invatat sa fac urari si sa multumesc! Este ceva ce  cred ca noi, generatia crescuta in anii 90, am cam pierdut pentru ca ni se pare invechit sa facem urari de Craciun, de Paste, de ziua de nastere, de fiecare data cand ne reintalnim sau ne despartim. Am adoptat cultura americana in care "Take care" si "Have fun" sunt expresiile cel mai des intalnite. Poate ca in alte paturi ale societatii, la care eu nu am avut acces in Romania, lucrurile stau altfel, cert este ca, la nivel personal, am simtit ca asta e o zona la care trebuie sa ma educ si sa cresc invatand sa fac urari de bine oamenilor din jur. Am observat ca oamenii raspund la vibratia unei urari facute din suflet si incerc si eu sa nu primesc rece urarile care imi sunt facute de cei din jur! Numai faptul ca isi fac timp sa imi ureze de bine, este de apreciat!

Ati trait si voi aceleasi stari atunci cand v-ati mutat din Romania? Care sunt acele lucruri v-au surprins, placut sau neplacut, atunci cand v-ati mutat din tara? Mi-ar placea sa le impartasiti aici!