vineri, 30 octombrie 2015

Porumbul - joc senzorial şi activitate practică

Porumbul (păpuşoiul, cum îi spuneau buniicii) îmi stârneşte multe amintiri dragi din copilărie când mergeam vara la bunici într-un sat frumos de pe malul Siretului (Marvila). Îmi amintesc dimineţile răcoroase când pleca toată familia la prăşit, sentimentul că sunt de încredere şi pot fi de ajutor dacă prăşesc şi eu un rând, desfăcutul  boabelor de porumb şi rănile din palme, bucuria de a pleca la moară cu căruţa bunicului să vedem cum sunt măcinate boabele, cernutul făinii în fiecare seară şi gustul mămăligii cu brânză servită afară în curte, la o măsută mică şi rotundă în jurul căreia stăteam toţi pe scaune de pitici. Mă simt aşa bogată că am avut parte de verile acelea în care am învăţat nemijlocit şi spontan ritmul vieţii de la ţară, despre animale şi nevoile lor, despre plante şi folosul lor. Tare mult mi-ar plăcea să aibă parte şi fetele mele de o experienţă de felul acesta!

Până atunci însă nu avem la îndemână decât  vreo doi ştiuleţi de porumb care iniţial costaseră 2 euro bucata. Bunica ar întreba dacă nu cumva or fi de aur! Aşa că am făcut cu ei cam tot ce am putut, după cum urmează. Inspiraţi de această idee, am pregătit o activitate de spălat porumbul care a avut mare, mare succes mai ales la fetiţa cea mică. Pentru ea această activitate s-a transformat într-una de spălat pe mâini fiind nemaipomenit de fericită că are un săpun alunecos şi apă la îndemână. Ar trebui să îi pregătesc locşorul ei de spălat pe mâini! Mai în glumă, mai în serios, chiar vă recomand să spălaţi porumbul pe care îl cumpăraţi de la piaţă înainte de a-l folosi împreună cu copiii pentru că mare parte din el stă în hambare alături de şoricei. Practic, pe o tăviţă am aşezat un bol mic cu apă (care lipseşte din prima fotografie) o bucată mică de săpun, un burete de vase (de fapt un sfert din el), o periuţă de dinţi şi o cârpă absorbantă. Se umezeşte buretele, se stoarce (aici sunt implicaţi muşchii degeţelelor, ceea ce îi pregăteşte pentru scris), se aplică săpunul pe burete şi apoi pe porumb. Folosim periuţa de dinţi pentru a spăla boabele (ca pe dinţişori, dacă simţiţi nevoia să daţi vreun sens) şi apoi cârpa absorbanţă pentru a şterge surplusul de apă sau săpun. Este foarte important să îi daţi copilului posibilitatea de a îndrepta singur eventualele erori (aici stropitul) fără să faceţi referire la ele neapărat. Copilul vede cârpa, ştie ce are de făcut cu ea, mai ales dacă aţi mai făcut genul acesta de activităţi în trecut. Îşi duce munca până la capăt singur sau atât ajutor cât are nevoie la stadiul la care se află şi fără frustrarea că a greşit.







Odată spălat, Elisa i-a desfăcut boabele ceea ce a fost destul de dificil fiindcă era încă umed. A încercat să folosească şi penseta, însă a mea nu avea deschizătura suficient de largă, aşa încât şi-a folosit degeţelele pe care le-a pus la treabă bine de tot!



A doua zi , am pregătit o activitate de transfer dintr-un bol în altul cu ajutorul linguriţei. Ema este încântată să facă asta fără vreun motiv anume, dar Elisa are nevoie de o poveste care să învăluie aşa o activitate banală, deci i l-am adus pe gâscanul Martin pe care l-a hrănit pentru a avea putere să-l ducă pe Nils Holgerson până în Laponia! La activităţile de transfer am în vedere ca ele să se desfăşoare de la stânga la dreapta în acelaşi sens în care şi scriem. Şi, la fel cum menţionam mai sus, încurajez copilul să adune ceea ce cade pe lângă bol sau pe jos şi ofer mult ajutor pentru că simt că este nevoie. Boabele fiind mici, e frustrant pentru fetiţele mele să le adune pe toate singure. Dacă facem asta împreună şi lucrăm în echipă e mai multă bucurie. Poate e mai puţină independenţă decât mi-aş dori, dar mai multă apropiere între noi şi pentru mine e bine aşa acum.



O activitate senzorială care le-a făcut mare plăcere a fost aceea de a se juca cu mălai. Pentru că am ales spaţiul chiuvetei ca să se joace (abia aspirasem casa) mi-a venit ideea de a umezi mălaiul. A fost o alegere excelentă pe care o recomand cu tărie! Iniţial, au fost reticente şi tot îmi întindeau mâinile să le şterg sau să le ajut să se apropie de robinet, dar până la final s-au învăţat cu senzaţia şi s-au bucurat să facă cupcakes.



Pentru că am avut puţine boabe de porumb am ales că completez conţinutul unei cutii senzoriale cu mălai şi fulgi de porumb. Pe Elisa am încurajat-o să cearnă conţinutul la fel ca mine şi mătuşile mele când eram la ţară lucru care i-a făcut mare plăcere.


La partea senzorial gustativă m-am gândit să facem nişte floricele de porumb (mămăligă se mănâncă destul de des şi nu ar fi stârnit aşa mare interes). De data asta am ales un capac transparent pentru ca ele să vadă cum se transformă boabele de porumb. Am avut mari, mari emoţii cu Ema care are doar un an şi 8 luni. Deşi mănâncă singură şi mestecă foarte bine (nu a vrut niciodată pasat, numai finger food) popcornul este totuşi un aliment pe care nu prea vrei să îl dai unui copil mic. Aşa că, la noi a fost fără incidente, dar nu vă recomand decât dacă aveţi copii mari! Faceţi mămăligă, şi ea e tot din porumb!


Mi-au lipsit imagini, carduri cu părţi componente şi planta în sine ... dar lăsând regretele la o parte (adică pe lista de realizat în anii care vin) mă bucur că din 2 ştiuleţi de porumb şi-un pumn de mălai am reuşit să aduc aşa multă bucurie fetiţelor mele şi mie personal odată cu rememorarea propriilor mele experienţe de când eram copil.

joi, 29 octombrie 2015

Învăţarea limbilor străine-opţiunile noastre

 Mi-am pus problema învăţării unei limbi străine pentru prima oară atunci când Elisa avea cam 18 luni...am considerat atunci (în mod greşit, aş spune acum) că ar fi ceva dificil de implementat, că aş greşi bulversând-o sau întârziind învăţarea corectă a limbii române. De fapt, teama mea venea din lipsa de idei practice de a ajuta un copil să îşi însuşească o altă limbă decât cea maternă. Când am descoperit blogul Adinei, am avut pur şi simplu o revelaţie! Pregăteam mutarea noastră în Germania şi căutam să ne lămurim cum vom face cu învăţarea limbii germane  şi pregătirea pentru grădiniţă şi şcoală. Am primit atunci câteva idei şi sfaturi de la Adina care mi-au fost tare folositoare şi pe care le-am implementat imediat. Au funcţionat, aşa că, îi mulţumesc!

În prezent, Elisa (3 ani şi 8 luni) continuă să vorbească româneşte acasă, germană la grădiniţă şi engleză la biserică şi când ne întâlnim cu prieteni vorbitori de engleză. Citim zilnic în engleză în ultimele 2 luni iar progresele sunt foarte bune: reţine cântecele, mă întreabă ce înseamnă anumite cuvinte pe care le aude în jur, reproduce corect şi foloseşte contextual anumite propoziţii din cărţile pe care le citim.

 În privinţa Emei (1 an si 8luni) am constatat că deja face distincţia între limbi şi vorbeşte şi răspunde în germană când se adresează vecinilor sau copiilor din parc Ja, Nein, Guten Tag, Tchuss! Astfel că, am hotărât că aplicăm metoda contextuală în sensul că folosesc timpul în care suntem în parc pentru a-i vorbi în germană, atât cât ştiu şi eu şi timpul de acasă pentru a vorbi în limba română. În general, în parc fac observaţii: "Guck mal, der Hubschrauber. Der Hubschrauber kann fliegen. Kannst du fliegen, Ema?",inventez cântecele "Ema und mama schaukeln zusammen" sau numesc ce observăm în jur.

În principiu, planul nostru a fost acesta:

1.Prima şi cea mai importantă decizie pe care am luat-o a fost aceea de a continua să vorbim limba română acasă, într-un mod frumos. Continuăm să citim  şi să recitim cărţi "bogate" în limba română şi să savurăm cu plăcere Poveşti din pădurea muzicală de Cristina Andone, Isprăvile lui Guguţă de Spiridon Vangheli, Nils Holgerson citită pe capitole în fiecare seară, Colecţia Pixi şi cărţile în versuri ale Luciei Muntean. În vederea introducerii celei de-a doua limbi, luaserăm în calcul mai multe variante: ori să vorbesc eu limba română şi soţul meu  limba germană, ori eu limba engleză şi el limba română...fiecare variantă la momentul propunerii ei a căzut. Vreau să o alint, să îi cânt şi să o învăţ să se roage în limba română. Ţine de interiorul meu, de felul de a simţi şi a-mi exprima sentimentele şi punând în balanţă totul, nu merită să sacrific toate astea pentru o limbă străină pe care tot o va învăţa cândva.

2. Am hotărât că orice propoziţie care începe în limba română, se va termina în limba română! Şi la fel pentru celelalte limbi! Mă străduiesc foarte mult să vorbesc "curat", fără să amestec cuvinte din limbi diferite. Nu îmi este uşor, fiind şi eu în proces de a învăţa germană, dar ştiu că este important ca în creierul copilului fiecare limbă străină să aibă zona ei! 

3.Următorul pas a fost achiziţionarea de cărţi  potrivite. Mă refer aici la cărţi cu propoziţii scurte, texte repetitive, care rimează şi care conţin cuvinte de bază ale limbii. Învăţasem de pe blogul Adinei o metodă de îmbogăţire a vocabularului care FUNCŢIONEAZĂ şi anume citirea aceloraşi 5 cărţi timp de 5 zile pe săptămână. Nu am respectat cu stricteţe regula, dar am avut grijă să recitesc măcar 3 zile la rând aceeaşi carte înainte de introduce o alta. Pentru limba germană, am cumpărat cărţi care conţin imagini reale pe fond alb şi cuvinte cu articolul aferent din diferite categorii,precum şi cărţi pentru copiii foarte mici cu propoziţii scurte.În general, cumpărăm cărţi la preţ foarte bun, la mâna a doua, din târgurile unde vin copii şi părinţi să îşi vândă hainele, jucăriile şi cărţile.

Pentru limba engleză am optat pentru cărţi de la editura Usborne care sunt foarte bine gândite atât pentru copiii care învaţă să citească în limba engleză, cât şi pentru copii cărora li se citeşte în vederea însuşirii limbii engleze.  
(sursa aici)

Avem setul Usborne Phonics Reader pe care l-am comandat de la Anca Bolos(pe care o găsiţi aici) şi care conţine 12 cărţi  (Fat cat on a mat, Fox on a box şi altele) cu imagini sugestive, propoziţii scurte, care rimează şi care se repetă aşa încât copilul reţine uşor şi poate să intervină şi să completeze atunci când adultul face pauză şi îl invită să facă asta. Cel puţin, noi aşa le folosim şi funcţionează. Ieri Elisa a avut două momente în care a folosit limba engleză spontan şi asta m-a bucurat tare mult: " I not like this!" şi "Elena, you are not lazy" au fost intervenţiile ei şi observ că prinde tot mai mult curaj.

4. Pe măsură ce am observat că  "prinde din zbor" şi începe să ceară "Spielpatz" sau "Eis"-primele ei cuvinte în germană- am încurajat-o să folosească  tot ce învaţă  fie ca să abordeze un copil în parc, fie să răspundă vecinilor nostri. Din fericire, copiii mici nu au teama de eşec pe care o experimentăm noi, adulţii, uneori. Lor nu le e ruşine să înceapă o propoziţie verbal şi să o continue prin semne! Spune: Ich mochte...şi apoi indică cu degetul ce anume vrea, iar cei din jur o completează în germană. Este fantastic să o urmăresc!

5.Tot la recomandarea Adinei, am folosit o perioadă canalul de Youtube al Andrei Thionville care are clipuri scurte, animate pueril cu cântecele sau jocuri în germană. Suntem foarte stricţi în ceea ce priveşte accesul copiilor noştri la tehnologie, aşa că pentru noi 15 minute într-o zi (nu în fiecare zi din săptămână)din aceste clipuri a fost de ajuns. Tot din acest motiv nu am luat în considerare aplicaţiile pe tabletă  care le sunt foarte folositoare unora. Din fericire, odată ajunşi în Germania, nu mai suntem ciudaţi că nu avem televizor sau că permitem desene animate cu porţia copiilor, dar despre asta în alt articol.

Din când în când voi mai reveni  pe blog pentru a face un update la cele de mai sus şi sper ca mulţi din voi să fiţi inspiraţi de curajul nostru şi să începeţi, cu paşi mici, învăţarea unei limbi străine la vârste fragede! Cu cât mai devreme, cu atât mai bine! Şi dacă nu v-am convins încă, vă las cu o prezentare foarte bună a ceea ce înseamnă multilingvismul! Succes!

luni, 26 octombrie 2015

Toamna colorată - invitaţie la explorat

Bine v-am găsit din nou! 
Noi ne bucurăm nespus de culorile frunzelor de toamnă care ne încălzesc şi ne răsfaţă vizual! Am alergat printre ele, le-am răscolit cu picioarele, am observat cum sunt luate de vânt şi le-am cules pentru a ne continua joaca acasă. Anul trecut împărtăşeam câteva din ideile noastre de joacă de toamnă cu frunze( le puteţi revedea aici), anul acesta am repetat câteva dintre ele dar am realizat şi câteva activităţi noi. 
Cea mai iubită dintre ele a fost realizarea unui "decor pentru locul de la masă", după cum s-a exprimat Elisa. Cum a stat acasă o săptămână, fiind bolnăvioară, ne-am concentrat plimbările pe la soare, prin natură, mai puţin între copii. Am adunat într-o plăsuţă tot ce ni s-a părut frumos din plimbarea noastră şi în timp ce ele dormeau eu am încercat să le aranjez cât mai atractiv pe o tăviţă. Ema a explorat din scaunul ei de masă câteva obiecte, dar s-a plictisit repede. Elisa însă şi-a decorat locul ei de la masă cu mare încântare! Încă mai este acolo!

O parte din frunzele culese de noi au fost laminate (lucru pe care îl face cu mare plăcere alături de mine) şi  apoi decupate. Am încercat să le punem în ordinea în care se produce transformarea frunzelor. 



Am refolosit frunzele mici, laminate anul trecut şi care au rezistat foarte frumos, fără să îşi schimbe nuanţele pentru a număra şi a le grupa împreună.

Cred că mai jos este prima noastră încercare timidă de a realiza adunări. Aceasta este o tăviţă cu sertar acoperit cu plexiglas. Am căutat idei care să o facă folositoare şi m-am gândit să aşez în sertar obiecte care sunt în ton cu tema noastră (frunze de fetru, ciupercuţe, dovleci de lemn colorat) şi să observăm ce se întâmplă când mai scoatem din cutiuţa cu comori încă una din fiecare. 


Un alt decor pentru camera lor care rezistă frumos de vreo săptămână este borcanul de toamnă "gelatinoasă".


Până vom comanda sau vom găsi nişte pensete mai mici, Elisa foloseşte pensa acesta din sertarul de la bucătărie. Încă este motivată să o folosească pentru că i se pare interesant să lucreze cu ea pur şi simplu.



Cu seringa am transferat apa călduţă în care am dizolvat gelatina, conform instrucţiunilor de pe pachet, din bol în borcan.


Am acoperit capacele cu niste arici de fetru.


Et, voila!


Cu alte  resturi de comori adunate în plimbările noastre am realizat varianta mai mare şi mai  ademenitoare pentru degeţele gata să exploreze! 



Sper că v-au plăcut ideile noastre!

miercuri, 21 octombrie 2015

Ariciul- un prieten mult iubit

Ariciul este un personaj tare îndrăgit de copilaşi şi observ în ultima vreme că îşi face apariţia în tot mai multe cărţi pentru copii. De altfel, atunci când ne jucăm, aricii nostri sunt neapărat personaje cu care Elisa este deja familiară (ceea e şi bine, şi mai puţin bine): ariciul Sebastian din Bach şi orga fermecată de Cristina Andone este preferatul ei la mare concurenţă cu mai proaspăta sa cunoştinţă din minunatele cărţi despre prietenie ale lui Paul Stewart (Dorinţa iepuraşului şi Cadou de ziua ta). La vremea ei, Povestea puiului de arici a Luciei Muntean a fost citită şi răscitită, până a fost memorată. Acum e în mâinile mai micuţe şi stângace ale Emei (1 an si 8 luni) care e deosebit de încântată de sunetele pe care le scot prietenii ariciului. Micul arici salvator din colecţia Maxi Pixi este preferatul meu,  recunosc! Ilustraţiile sunt de o candoare şi frumuseţe care sunt tare îmbietoare! Der kleine Igel rettet seine Freunde însă mai aşteaptă la rând!


Şi cum avem atâtea pretexte minunate, am adunat într-o cutie ce am găsit în plimbările noastre prin parc (frunze, castane, conuri, mere) şi am încropit un culcuş pentru arici cu promisiunea de a reciti mai sus menţionatele noastre cărţi.


Ariciul de pe uşa de la intrare face parte din decorul nostru de toamnă.


 Ne-am jucat de-a aricii pe una din saltelele noastre de rezervă, exersând gemuitul şi rostogolitul. Le-a făcut o mare, mare plăcere! Planul este să păstrăm salteaua din pătuţul de bebeluş pentru astfel de jocuri atunci când cea mare va fi aşezată pe vreun pat!

Seara noastră morocănoasă (în sensul că vremea morocănoasă ne-a ţinut în casă) a fost încheiată cu o joacă cu plastilină de casă cu arome de portocală în care, din păcate nu am pus nici sare de lămâie, nici bicarbonat de sodiu, ambele lipsindu-ne din casă. La o cană de făină, o cească de sare, o cească de apă fierbinte şi o lingură de ulei, am adăugat coaja rasă de la portocală pentru un iz mai proaspăt. Am intenţionat să folosesc şi frunzele, dar odată mărunţite şi-au pierdut din miros şi am renunţat de teamă să nu strice textura plastilinei. Un sfat important: topiţi sarea în apa fierbinte şi abia apoi amestecaţi totul pe foc mic numai cât să de omogenizeze puţin, apoi trageţi de pe foc şi frământaţi cu mâinile, dacă este suportabil pentru voi.

Fetele au primit fiecare o astfel de farfuriuţă pe care am pregătit ochişori mobili şi scobitori. La un moment dat, am renunţat la scobitori pentru Ema fiindcă se tot înţepa şi i-am pus la dispoziţie alte unelte. Elisa şi-a modelat ariciul şi i-a potrivit ţepii apoi a trecut la făcut spaghete.



Ideea de a folosi zdrobitorul de ustoroi pentru a lucra cu plastilină am observat-o la grădiniţa Elisei şi mi s-a părut genială! copiilor le place la nebunie şi rezultatul e chiar frumos! Aşa încât am pus aricii să îl aştepte pe tati de la serviciu şi am încheiat cu bine-meritată o joacă de voie!



Am folosit apoi un joc despre animale care îşi tot aştepta rândul pe raft. Edestul de simplu, copilul găseşte animalul şi potriveşte în cerc ce anume mănâncă animalul respectiv. în cazul acesta:fructe, viermi şi melci şi insecte. Citind din enciclopedia animalelor am aflat ca ariciul mănâncă şi ouă de pasăre şi chiar păsări moarte, atunci când le găseşte.

 Mai jos e un joc pe care l-am tot făcut în diverse forme (despre pinguin am povestit aici, iar despre veveriţă aici. Copilul dă cu zarul şi îi dă de mâncare atâţia păianjeni câţi îi indică cifra de pe zar. în acest joc păianjenii sunt reprezentaţi pe nişte jetoane de lemn.


Tot referitor la hrana ariciului am realizat o activitate de înşiruire logică. Pretextul a fost plimbarea pe care ne-am imaginat că a făcut-o ariciul. Mai întâi, ariciul găseşte o castană, apoi un strugure şi aşezăm bolurile în ordinea în care le-a umplut ariciul.Mai multe despre activităţile de patterning sau şiruri logice, găsiţi aici.


Şi, la final, vă propun un joc de rol cu un arici care s-a rătăcit prin tufişuri şi nu mai ştie să ajungă la culcuşul lui. Tati tocmai vine de la serviciu şi poate intra în rolul vulpoiului înfometat. Ce distracţie pe cinste! Păpuşa-arici e obţinută dintr-un pluş cu care fetele nu se mai jucau. Am povestit cum se poate realiza de zilele trecute, aici.


Sper că v-au plăcut ideile noastre!

marți, 20 octombrie 2015

Cum să faci o păpuşă de mână dintr-o jucărie de pluş

Ştiu la ce te gândeşti: "cum de nu mi-a trecut asta prin minte până acum?", nu-i aşa?
Aşa simţit şi eu într-o zi când m-am dus la un magazin second hand la care vânzătorul îmi punea deoparte păpuşi şi marionete fiindcă ştia că lucrez cu copiii. Acolo, în grămăjoara de păpuşele care mă aştepta era şi un ursuleţ de pluş transformat în păpuşă. De acolo am reţinut ideea!

Părerile sunt împărţite...eu am fost încântată de pluşuri în adolescenţă (recunosc!) fiindcă mi-au lipsit în copilărie, dar ca adult şi părinte nu am făcut decât să le primesc pasiv şi să spun oridecâte ori am avut ocazia..."copiii mei sunt mici şi nu se joacă cu pluşuri, deci dacă vreţi să le luaţi un cadou, mai bine luaţi-le altceva".  Până când am observat că Ema, fetiţa noastră de un an şi 8 luni le iubeşte pur şi simplu! La alăptatul de seară îşi aminteşte de Bebe şi Ham, preferaţii ei, se dă jos de la piept, se duce să îi caute şi se întoarce cu ei în braţe ca să adoarmă! Grija şi delicateţea ei faţă de jucăriile de pluş şi bebeluşi m-a dezarmat!  Aşa că mai păstrăm câţiva prin casă, iar restul "hibernează" într-o cutie.

Şi totuşi, iată o listă de idei care să vă ajute să vă faceţi curaj "să sacrificaţi" pluşurile pentru scopuri mai mari şi înalte:
1. Ocupă mai puţin spaţiu
2. Se spală mai uşor
3. Se transportă mai uşor
4. Prind viaţă în mâinile copiilor (credeţi-mă pe cuvânt!)
5. Stimulează creativitatea întregii familii
6. Sunt mijloace ideale pentru jocuri cu final deschis
7. Pot fi folosite pentru a încuraja cooperarea între copii
8. Puteţi să le faceţi cadou unei familii sărace sau unei grădiniţe.

Şi dacă v-am convins (fie pe voi, fie pe copiii mai mari care nu vor să renunţe la ele) iată cum se procedează. Vă promit că o păpuşă este gata în maxim 5 minute!




 Eu am ales să fac doar tiv, fără să pun şi căptuşeală, materialul din interior fiind moale şi plăcut la atingere. dacă însă copilul care o va folosi este sensibil la texturi aspre, adăugaţi o căptuşeală.

Nu-i aşa că sunt mai drăguţ?

Şiruri logice: cum îi învăţăm pe copiii mici să le rezolve?

Cu toţii de amintim de primele exerciţii din testele noastre la matematică:
"Continuaţi şirul: 2,4,16,156,?"dar ştiaţi că ele se regăsesc şi în caietele speciale de la grădiniţe? Iar abundenţa lor dă peste cap orice părinte care are copil în şcoala primară! Ştiu din experienţă cât de puţini copii reuşesc să deducă regula singuri şi să aibă răbdarea să ducă până la capăt şirul. Cei care o fac intuitiv sunt destul de puţini.
Ce este de făcut atunci? Ce poate face un părinte sau un educator pentru a-l ajuta pe copil să se pregătească pentru astfel de sarcini?
Inspirată de fetiţa mea de 3 ani şi jumătate, m-am tot frământat cum să o ajut fără să îi "citesc eu regula" să continue şiruri de tipul: "măr, pară, măr" şi la care trebuia fie să încercuiască, fie să ştampileze, fie să deseneze continuarea şirului.  Pur şi simplu am făcut un test simplu, rugând-o să se joace cu mine "Într-un castel de ciocolată, trăia o fată minunată....", jocul acela cu palmele pe care îl jucam când eram copii. Şi mi-am dat seama că ea nu poate nici fizic să urmeze un şir logic al acţiunilor (bătaie din palme, bătaie pe palmele celuilalt). Aşa că, o perioadă am abandonat sarcinile care se rezolvă numai creion-hârtie şi ne-am întors la materiale reale, lucrând foarte mult activităţi de tipul "hands on".

Şi am conturat în mintea mea un plan de atac cu următorii paşi:

1. Sesizarea succesiunii evenimentelor şi crearea de rutine
Am implementat o rutină de seară şi o rutină de dimineaţă, cu materialele vizuale aferente care să o ajute să se ghideze singură pas cu pas. Înafară de faptul că pregătirile merg mult mai uşor şi fără văicăreli, ea îşi fizează secvenţele logice a ceea ce se aşteaptă de la ea, fără să apeleze la mine pentru "şi acum ce urmează, mami?" Acelaşi principiu încerc să îl respect cu fetiţa cea mică de un an şi jumătate: trezit, joacă, masă, parc, masă, somn ş.a.m.d.

2. Implicarea  întregului corp în jocuri care solicită mişcări repetitive
Aşa ne facem noi înviorarea sau ne jucăm de-a circul sau de-a gimnastica. Mă folosesc de orice pretext pentru a o ajuta să repete miscări în doi, trei sau patru timpi: "culegem mere, le punem în coş, culegem mere, le punem în coş" sau "salutăm cocorii, salutăm furnicile, salutăm cocorii, salutăm furnicile". Mai nou, ea este profesoara, inventează mişcările şi eu trebuie să fac cum face ea. Aceste jocuri stimulează simţul proprioceptiv, acela care ne ajută să simţim poziţia propriul corp şi să ne mişcăm armonios şi coordonat.  Şi ce sunt şirurile, dacă nu nişte mişcări armonioase şi coordonate?

3. Exerciţii de ritm: auditive, tactile
Muzica este o cale minunată de a simţi altfel aceste secvenţe logice...fiecare măsură este o secvenţă logică! Capacitatea de a bate ritmul este, de fapt, capacitatea de a surprinde regula şi a reda un şir de mişcări care se succed la fel, logic! Folosiţi muzica şi dansul pentru a susţine dezvoltarea acestei achiziţii! Chiar dacă numele de "secvenţă logică" sau "pattern"sugerează că e o abilitate logico matematică, nimic nu ne împiedică să folosim cât mai multe simţuri! Dimpotrivă, ştim că tot ceea ce învăţăm prin mai multe simţuri este mult mai bine însuşit! Ne jucăm de-a balerinele şi repetând secvenţe de miscări, folosim xilofonul şi trianglul pentru sunetele plăcute, distincte pe care le scot. Cu tati bate din palme sau cu degeţelele în masă ritmul cântecelelor de copii. Cu mine a revenit la jocuri clasice cu bătăi din palme: "O, poni, ponim poni, macaroni, roni, roni, cichitae, tae, tae, papagae, gae, gae" şi altele, tot la fel de haioase şi fără sens pe care le jucam în copilărie.

4. Activităţi cu manipulative
Am să vă dau trei exemple din cele mai recente:


O activitate simplă, de sezon: înşiruim castane şi nuci în diverse secvenţe logice. Acestea sunt cele la care lucrăm noi acum.

Nu ştiu cu certitudine care e scopul iniţial al acestui joc de lemn. Eu l-am găsit într-un magazin la mâna a doua şi mi-am dat seama din primul moment la ce vreau să îl folosesc. Eu încep şirurile, Elisa le continuă.




Mai sus este povestea unui arici care pleacă la plimbare să adune de mâncare. Sarcina este aceea de a ordona bolurile în ordinea în care ariciul a găsit fructele: mai întâi a găsit o castană, apoi a adăugat o boabă de strugure şi tot aşa. M-am inspirat dintr-o fişă de Bandolino, joc despre care vă voi povesti în curând pe blog.

O altă idee este aceea de a prinde cârlige colorate de resturi de panglici, cum puteţi vedea mai jos.


Aceasta este încă faza pe care o tatonăm noi, vom trece mai târziu la  fişe şi caiete speciale. Până atunci nu e nicio grabă!
 Voi cum i-aţi ajutat pe copiii voştri să înţeleagă şi să rezolve  şiruri logice?

joi, 15 octombrie 2015

Ieri, azi şi mâine- cum învăţăm zilele săptămânii

În ultima vreme, mai precis, de când merge la grădiniţă, Elisa a început să îşi dorească să ştie ce zi este ASTĂZI. Şi cum mâine vom numi o altă zi astăzi, totul e o mare confuzie şi sursa de tristeţe: "Astăzi nu e marţi, astăzi e mâine!" auzim frecvent.

Pentru mine este important să reuşesc să îi predau lucruri de care chiar e interesată şi când surprind momentul, profit de ocazie. Nicicând un copil nu învaţă mai bine, decât atunci când un lucru îl interesează. Aşa că am creat acest ajutor vizual care să o ajute puţin să se orienteze în timp. 


 Pentru acest proiect am folosit: 7 role de hârtie igienică, hârtie colorată, lipici, foarfecă, pistol de lipit, carton pentru bază, etichete cu adeziv, ştampile cu litere. Înainte de toate, retuşaţi rolele de hârtie igienică, dacă sunt desprinse pe interior aşa cum au fost ale mele.



Măsuraţi şi tăiaţi dreptunghiuri pe care le veţi unge cu lipici şi le veţi rula pe cilindrul de carton. Cred că e o opţiune personală să daţi cu lipici pe hârtia colorată, nu pe rolă, mie aşa mi s-a părut mai simplu.


Lipiţi rolele pe o suprafaţă mai "ţeapănă" cu ajutorul unui pistol de lipit (puteţi folosi şi altceva, dar eu m-am gândit şi la sora mai mică care le-a şi testat, cum mă aşteptam) Eu am folosit un carton mai gros, alb cu buline albastre, deşi nu se vede bine în poză. Îl păstrasem de la un ambalaj cu decoraţiuni, aşa cum îmi e obiceiul în ultima vreme.


Am lipit etichete cu zilele săptămânii, sus în limba română, jos în limba germană.


I-am dat o denumire cam stângace( mă gândesc să o înlocuiesc) ajutându-mă de ştampile cu litere.

Am decupat din carton gros trei "T"-uri pe care am scris "ieri", "azi", "mâine" pe o parte şi acelaşi lucru în germană pe cealaltă parte. Rolul lor e aceala de a fi mutate de la o zi la alta pentru a înţelege succesiunea timpului.


  Dacă v-a plăcut ideea noastră şi vi se pare folositoare, împărtăşiţi-o şi altora! O zi frumoasă!