miercuri, 21 octombrie 2015

Ariciul- un prieten mult iubit

Ariciul este un personaj tare îndrăgit de copilaşi şi observ în ultima vreme că îşi face apariţia în tot mai multe cărţi pentru copii. De altfel, atunci când ne jucăm, aricii nostri sunt neapărat personaje cu care Elisa este deja familiară (ceea e şi bine, şi mai puţin bine): ariciul Sebastian din Bach şi orga fermecată de Cristina Andone este preferatul ei la mare concurenţă cu mai proaspăta sa cunoştinţă din minunatele cărţi despre prietenie ale lui Paul Stewart (Dorinţa iepuraşului şi Cadou de ziua ta). La vremea ei, Povestea puiului de arici a Luciei Muntean a fost citită şi răscitită, până a fost memorată. Acum e în mâinile mai micuţe şi stângace ale Emei (1 an si 8 luni) care e deosebit de încântată de sunetele pe care le scot prietenii ariciului. Micul arici salvator din colecţia Maxi Pixi este preferatul meu,  recunosc! Ilustraţiile sunt de o candoare şi frumuseţe care sunt tare îmbietoare! Der kleine Igel rettet seine Freunde însă mai aşteaptă la rând!


Şi cum avem atâtea pretexte minunate, am adunat într-o cutie ce am găsit în plimbările noastre prin parc (frunze, castane, conuri, mere) şi am încropit un culcuş pentru arici cu promisiunea de a reciti mai sus menţionatele noastre cărţi.


Ariciul de pe uşa de la intrare face parte din decorul nostru de toamnă.


 Ne-am jucat de-a aricii pe una din saltelele noastre de rezervă, exersând gemuitul şi rostogolitul. Le-a făcut o mare, mare plăcere! Planul este să păstrăm salteaua din pătuţul de bebeluş pentru astfel de jocuri atunci când cea mare va fi aşezată pe vreun pat!

Seara noastră morocănoasă (în sensul că vremea morocănoasă ne-a ţinut în casă) a fost încheiată cu o joacă cu plastilină de casă cu arome de portocală în care, din păcate nu am pus nici sare de lămâie, nici bicarbonat de sodiu, ambele lipsindu-ne din casă. La o cană de făină, o cească de sare, o cească de apă fierbinte şi o lingură de ulei, am adăugat coaja rasă de la portocală pentru un iz mai proaspăt. Am intenţionat să folosesc şi frunzele, dar odată mărunţite şi-au pierdut din miros şi am renunţat de teamă să nu strice textura plastilinei. Un sfat important: topiţi sarea în apa fierbinte şi abia apoi amestecaţi totul pe foc mic numai cât să de omogenizeze puţin, apoi trageţi de pe foc şi frământaţi cu mâinile, dacă este suportabil pentru voi.

Fetele au primit fiecare o astfel de farfuriuţă pe care am pregătit ochişori mobili şi scobitori. La un moment dat, am renunţat la scobitori pentru Ema fiindcă se tot înţepa şi i-am pus la dispoziţie alte unelte. Elisa şi-a modelat ariciul şi i-a potrivit ţepii apoi a trecut la făcut spaghete.



Ideea de a folosi zdrobitorul de ustoroi pentru a lucra cu plastilină am observat-o la grădiniţa Elisei şi mi s-a părut genială! copiilor le place la nebunie şi rezultatul e chiar frumos! Aşa încât am pus aricii să îl aştepte pe tati de la serviciu şi am încheiat cu bine-meritată o joacă de voie!



Am folosit apoi un joc despre animale care îşi tot aştepta rândul pe raft. Edestul de simplu, copilul găseşte animalul şi potriveşte în cerc ce anume mănâncă animalul respectiv. în cazul acesta:fructe, viermi şi melci şi insecte. Citind din enciclopedia animalelor am aflat ca ariciul mănâncă şi ouă de pasăre şi chiar păsări moarte, atunci când le găseşte.

 Mai jos e un joc pe care l-am tot făcut în diverse forme (despre pinguin am povestit aici, iar despre veveriţă aici. Copilul dă cu zarul şi îi dă de mâncare atâţia păianjeni câţi îi indică cifra de pe zar. în acest joc păianjenii sunt reprezentaţi pe nişte jetoane de lemn.


Tot referitor la hrana ariciului am realizat o activitate de înşiruire logică. Pretextul a fost plimbarea pe care ne-am imaginat că a făcut-o ariciul. Mai întâi, ariciul găseşte o castană, apoi un strugure şi aşezăm bolurile în ordinea în care le-a umplut ariciul.Mai multe despre activităţile de patterning sau şiruri logice, găsiţi aici.


Şi, la final, vă propun un joc de rol cu un arici care s-a rătăcit prin tufişuri şi nu mai ştie să ajungă la culcuşul lui. Tati tocmai vine de la serviciu şi poate intra în rolul vulpoiului înfometat. Ce distracţie pe cinste! Păpuşa-arici e obţinută dintr-un pluş cu care fetele nu se mai jucau. Am povestit cum se poate realiza de zilele trecute, aici.


Sper că v-au plăcut ideile noastre!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu