vineri, 30 octombrie 2015

Porumbul - joc senzorial şi activitate practică

Porumbul (păpuşoiul, cum îi spuneau buniicii) îmi stârneşte multe amintiri dragi din copilărie când mergeam vara la bunici într-un sat frumos de pe malul Siretului (Marvila). Îmi amintesc dimineţile răcoroase când pleca toată familia la prăşit, sentimentul că sunt de încredere şi pot fi de ajutor dacă prăşesc şi eu un rând, desfăcutul  boabelor de porumb şi rănile din palme, bucuria de a pleca la moară cu căruţa bunicului să vedem cum sunt măcinate boabele, cernutul făinii în fiecare seară şi gustul mămăligii cu brânză servită afară în curte, la o măsută mică şi rotundă în jurul căreia stăteam toţi pe scaune de pitici. Mă simt aşa bogată că am avut parte de verile acelea în care am învăţat nemijlocit şi spontan ritmul vieţii de la ţară, despre animale şi nevoile lor, despre plante şi folosul lor. Tare mult mi-ar plăcea să aibă parte şi fetele mele de o experienţă de felul acesta!

Până atunci însă nu avem la îndemână decât  vreo doi ştiuleţi de porumb care iniţial costaseră 2 euro bucata. Bunica ar întreba dacă nu cumva or fi de aur! Aşa că am făcut cu ei cam tot ce am putut, după cum urmează. Inspiraţi de această idee, am pregătit o activitate de spălat porumbul care a avut mare, mare succes mai ales la fetiţa cea mică. Pentru ea această activitate s-a transformat într-una de spălat pe mâini fiind nemaipomenit de fericită că are un săpun alunecos şi apă la îndemână. Ar trebui să îi pregătesc locşorul ei de spălat pe mâini! Mai în glumă, mai în serios, chiar vă recomand să spălaţi porumbul pe care îl cumpăraţi de la piaţă înainte de a-l folosi împreună cu copiii pentru că mare parte din el stă în hambare alături de şoricei. Practic, pe o tăviţă am aşezat un bol mic cu apă (care lipseşte din prima fotografie) o bucată mică de săpun, un burete de vase (de fapt un sfert din el), o periuţă de dinţi şi o cârpă absorbantă. Se umezeşte buretele, se stoarce (aici sunt implicaţi muşchii degeţelelor, ceea ce îi pregăteşte pentru scris), se aplică săpunul pe burete şi apoi pe porumb. Folosim periuţa de dinţi pentru a spăla boabele (ca pe dinţişori, dacă simţiţi nevoia să daţi vreun sens) şi apoi cârpa absorbanţă pentru a şterge surplusul de apă sau săpun. Este foarte important să îi daţi copilului posibilitatea de a îndrepta singur eventualele erori (aici stropitul) fără să faceţi referire la ele neapărat. Copilul vede cârpa, ştie ce are de făcut cu ea, mai ales dacă aţi mai făcut genul acesta de activităţi în trecut. Îşi duce munca până la capăt singur sau atât ajutor cât are nevoie la stadiul la care se află şi fără frustrarea că a greşit.







Odată spălat, Elisa i-a desfăcut boabele ceea ce a fost destul de dificil fiindcă era încă umed. A încercat să folosească şi penseta, însă a mea nu avea deschizătura suficient de largă, aşa încât şi-a folosit degeţelele pe care le-a pus la treabă bine de tot!



A doua zi , am pregătit o activitate de transfer dintr-un bol în altul cu ajutorul linguriţei. Ema este încântată să facă asta fără vreun motiv anume, dar Elisa are nevoie de o poveste care să învăluie aşa o activitate banală, deci i l-am adus pe gâscanul Martin pe care l-a hrănit pentru a avea putere să-l ducă pe Nils Holgerson până în Laponia! La activităţile de transfer am în vedere ca ele să se desfăşoare de la stânga la dreapta în acelaşi sens în care şi scriem. Şi, la fel cum menţionam mai sus, încurajez copilul să adune ceea ce cade pe lângă bol sau pe jos şi ofer mult ajutor pentru că simt că este nevoie. Boabele fiind mici, e frustrant pentru fetiţele mele să le adune pe toate singure. Dacă facem asta împreună şi lucrăm în echipă e mai multă bucurie. Poate e mai puţină independenţă decât mi-aş dori, dar mai multă apropiere între noi şi pentru mine e bine aşa acum.



O activitate senzorială care le-a făcut mare plăcere a fost aceea de a se juca cu mălai. Pentru că am ales spaţiul chiuvetei ca să se joace (abia aspirasem casa) mi-a venit ideea de a umezi mălaiul. A fost o alegere excelentă pe care o recomand cu tărie! Iniţial, au fost reticente şi tot îmi întindeau mâinile să le şterg sau să le ajut să se apropie de robinet, dar până la final s-au învăţat cu senzaţia şi s-au bucurat să facă cupcakes.



Pentru că am avut puţine boabe de porumb am ales că completez conţinutul unei cutii senzoriale cu mălai şi fulgi de porumb. Pe Elisa am încurajat-o să cearnă conţinutul la fel ca mine şi mătuşile mele când eram la ţară lucru care i-a făcut mare plăcere.


La partea senzorial gustativă m-am gândit să facem nişte floricele de porumb (mămăligă se mănâncă destul de des şi nu ar fi stârnit aşa mare interes). De data asta am ales un capac transparent pentru ca ele să vadă cum se transformă boabele de porumb. Am avut mari, mari emoţii cu Ema care are doar un an şi 8 luni. Deşi mănâncă singură şi mestecă foarte bine (nu a vrut niciodată pasat, numai finger food) popcornul este totuşi un aliment pe care nu prea vrei să îl dai unui copil mic. Aşa că, la noi a fost fără incidente, dar nu vă recomand decât dacă aveţi copii mari! Faceţi mămăligă, şi ea e tot din porumb!


Mi-au lipsit imagini, carduri cu părţi componente şi planta în sine ... dar lăsând regretele la o parte (adică pe lista de realizat în anii care vin) mă bucur că din 2 ştiuleţi de porumb şi-un pumn de mălai am reuşit să aduc aşa multă bucurie fetiţelor mele şi mie personal odată cu rememorarea propriilor mele experienţe de când eram copil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu