joi, 26 februarie 2015

Pinguinul înfometat şi ursul polar solidar- poveşti de iarnă târzii

Chiar dacă e un pic cam târziu şi nouă tuturor ni s-a cam luat de iarnă şi  fremătăm nasurile pe geam pentru a adulmeca niţel aer primăvăratic, am rămas datoare cu o scurtă poveste despre pinguini şi urşi polari aşa că voi face o trecere în revistă oferindu-vă câteva idei pentru anul viitor (sunt sigură că v-aţi apucat deja de mărţişoare!)
Iarna asta Elisa l-a descoperit pe Olaf, nu omul de zăpadă(slavă Domnului, noi am scăpat ieftin din  isteria mondială cu Olaf, Elsa şi Ana!), ci ursul de la Polul Nord, care tânjeşte după mai multă căldură. Povestea îl poartă pe Olaf până la unchiul său, un urs brun rănit care are nevoie e ajutor. Iarna neobişnuit de caldă şi primăvara din ţinuturile ursului brun, îl conving pe Olaf să accepte că el e făcut să locuiască la Polul Nord alături de familia sa.  O poveste minunată despre solidaritate cu ilustraţii în nuanţe  vii, frumoase, care surprind emoţiile personajelor, cu mici detalii pe care Elisa le-a savurat cu plăcere. 

O carte pe care i-am cumpărat-o de curând tocmai pentru că nu aveam aproape nimic pe acasă despre Polul Nord sau Polul Sud  este  "Prima mea carte despre animale". Conţine fotografii reale ale animalelor şi ale habitatelor lor. Descrierile sunt succinte şi pertinente, într-un limbaj acccesibil copiilor foarte mici. Prin faptul că îl invită pe copil să răspundă la întrebări simple, îl implică în actul lecturii fără să aibă senzaţia că este chestionat, verificat. Este preferata noastra! (cum altfel, dacă e şi singura;)





Cum cortul nostru din Ikea a fost reinstalat după luni bune de stat ascuns pe după un dulap, şi-a reintrat deplin în drepturi cu un look nou de igloo (l-am acoperit cu cearşafuri albe), ne-am jucat vreo 2 săptămâni de-a inuiţii. De regulă, evit să folosesc clipuri de pe tabletă sau laptop, dar de data asta, fiindcă la momentul acela îmi lipseau materialele necesare, am apelat acest documentar vechi despre viaţa inuiţilor. Apoi am decupat, colorat şi lipit un inuit şi un pinguin pe unul la Polul Nord şi pe altul la Polul Sud. Ideea aceasta plus altele asemenea  şi o mulţime de fişe de o calitate excelentă le găsiţi aici.



Am improvizat apoi un igloo din cartoane, hârtie adezivă şi vată. Eu am "ridicat" pereţi din hârtie adezivă, Elisa a lipit pe ei cărămizile şi, la final, l-am acoperit cu zăpadă.


Un adevărat hit a fost  ideea de a îngheţa animalele în congelator şi de a i le prezenta într-un gheţar. Am repetat-o în mai multe zile cu diverse animale polare pe care le-am avut noi prin casă. A fost un bun prilej să învăţăm că sarea şi apa caldă topesc gheaţa. I-a  plăcut ideea de a salva animalele polare! Totodată, e o activitate care exersează răbdarea fiindcă durează ceva până reuşeşte să salveze animăluţul! Dar activitatea e atât de motivantă încât eu cred că majoritatea nu se vor lăsa până nu vor reuşi!

Aici am improvizat un pinguin dintr-o cutie mare de pantofi pe care am pictat-o împreună cu Elisa.Ideea am găsit-o iniţial aici iar capacele ne-au servit drept peşti. E un bun exerciţiu de coordonarea braţelor pentru aruncat la ţintă dar şi de construire a încrederii. de fiecare dată când Elisa se poziţiona prea aproape de cutie am încurajat-o să se depărteze şi ne-am bucurat de reuşită, dar mai mult de rateuri căci ce e mai distractiv pentru un copil de 3 ani decât să facă să sară capace peste tot prin sufragerie?
O altă idee care ne-a inspirat am găsit-o aici , dar noi am adaptat-o puţin în sensul că am folosit  o cutie pe care am lipit un pinguin. I-am tăiat gura atât cât să încapă peştii pe care i-am laminat. Am folosit un zar pentru a afla câţi peşti doreşte pinguinul la cină. L-am hrănit introducând atâţia peşti în gura pinguinului, câţi indica cifra de pe zar. Faptul că am dramatizat scena pinguinului înfometat şi că i-am dat replici amuzante pe mai multe tonuri, au atras-o să interacţioneze cu pinguinul şi să îi facă pe plac, hrănindu-l până nu mai puteau nici unui nici altul!


Acum că am terminat oficial cu activităţile de iarnă, ne dăm cojoacele jos şi aşteptăm primăvara!

luni, 23 februarie 2015

3 pilde la 3 ani: Pilda celor 10 fecioare

Din multele pilde pe care le-a spus Domnul Isus, am  ales să citim zilele acestea pilda celor 10 fecioare pentru a introduce simplu tema revenirii Domnului Isus. Chiar azi am  avut o "interpelare" din parte unei rude apropiate despre ce aleg să o învăţ pe Elisa din Biblie, aşa că o să fac şi aici o precizare: poziţia mea este că un copil trebuie să fie familiarizat , potrivit măsurii înţelegerii lui, cu toată învăţătura biblică, fără a fi omise adevăruri esenţiale pentru sufletul său! Ştie despre naştere,moarte şi înviere, ştie că Domnului Isus este în cer unde ne pregăteşte un loc dar nu i-am spus niciodată că Domnul Isus va reveni şi noi îl aşteptăm. Adevărul e că, dacă am trăi ca şi când chiar L-am aştepta de la o clipă la alta, nu ar mai fi fost nevoie să fac o lecţie specifică pentru a o învăţa asta.

Pentru a avea câteva reprezentări vizuale care să o facă curioasă, am îmbrăcat nişte piese de contruit în straie noi, 5 de o culoare, 5 de altă culoare şi ne-am jucat puţin numărându-le.

Am pregătit apoi o tăviţă în care am pus un borcan mic căruia i-a găurit capacul, ulei şi vată hidrofilă. Elisa a turnat uleiul în borcan, i-a pus capacul, eu am realizat fitilul din vată şi  l-am introdus în gaura capacului. Si iată că avem o candelă ca cea a fecioarelor înţelepte. Până când Domnul Isus va reveni, să nu uităm să fim buni unii cu alţii!




Aceasta e o lecţie şi pentru mine! Poate în primul rând pentru mine....

Prea multe creioane colorate!

De două săptămâni am început să eliberăm casa de tot ce ne e de prisos şi sentimentul de eliberare pe care îl trăiesc este unul măreţ! Cu fiecare sac sau cutie care iese de la noi din casă mă simt, contrar aşteptărilor, mai mulţumită cu ceea ce îmi rămâne! Am constatat că avem mult mai mult decât avem nevoie! Iniţial am făcut singură sortarea jucăriilor şi a jocurilor pe care le dăm/le păstrăm, dar la sugestia soţului meu mi-am făcut curaj să o implic pe Elisa în procesul de decizie...aşa că am răsturnat toate lucrurile în sufragerie,le-am luat pe rând şi am întrebat-o dacă jucăria rămâne la noi sau poate pleca la alţi copii. Deşi am avut unele îndoieli, Elisa a ales gândindu-se serios: şi-a păstrat jucăriile care au avut o poveste de spus sau care i-am amintit de cineva....cam lungă introducere pentru a ajunge aici! Eram pe punctul de a crea seturi de creioane colorate pentru a fi date mai departe. Avem mult prea multe pentru un copil de 3ani care colorează maxim 3 minute la câteva zile! Noi am cumparat doar două seturi unul de lemn şi unul de ceară, ambele cu bază triunghiulară, potrivite pentru prinderea cu 3 degete în timpul folosirii. În rest, toate au fost primite, nici nu mai ştiu de la cine şi cum. Înainte să le dau mai departe, am hotărât să le mai dau o şansă şi să le folosesc pentru ordonarea nuanţelor, de la deschis la închis, o idee de origine montessoriană. Chiar dacă e o improvizaţie, la noi a funcţionat! 


vineri, 20 februarie 2015

3 pilde la 3 ani: Pilda oiţei rătăcite- partea a doua



Pilda oiţei rătăcite este preferata Elisei! Astăzi am ales să facem o recapitulare, aşa că de dimineaţă am realizat oiţe din carton şi cocoloaşe de vată hidrofilă care sunt interesante ca textură. Ca să fie mai uşor de adunat vata, vă sugerez să aveţi la îndemână un castronel cu apă în care să lăsaţi copilul să-şi înmoaie degetele. Va avea mult mai mult spor!

Elisei i-a plăcut mai mult să dea cu lipici  pe carton decât să adune cocoloaşe pentru blăniţa oiţei, dar important e că a avut răbdare să lucreze oiţa ei şi m-a aşteptat şi pe mine să-mi adun turma. Iniţial, am vrut ca picioarele să fie cârlige de rufe, dar nu erau stabile, aşa că am tăiat cartoane de la hârtie igienică (pe care le tot păstrez că nu se ştie ce idee îmi mai vine:), le-am crestat şi am proptit fiecare oiţă pe un astfel de stativ.
După somnul de prânz, când surioara mai mică încă dormea, am construit o stână căreia i-am făcut ţarc...adică "parc". Am mânat apoi turma cu un beţisor spre ţarc fiecare oiţă la locul ei. (am potrivit cifrele, de fapt).


Evident, una din oiţe lipseşte din ţarc şi pornim în căutarea ei prin toată sufrageria. Iar când o găseşte nu mai poate de bucurie! Tot aşa cum Dumnezeu se bucură de orice om care îl găseşte! Am repetat de câteva ori căutarea, dar cu mine şi Elisa pe rând oiţă şi păstor. 
Am folosit această ocazie pentru a-i povesti  "ceva de când era mami mică" şi anume, cum îl ajutam pe unchiul Vasile, care e cioban, dând oile în strungă. În ultimele două luni Elisa cere insistent tuturor din familie să îi povestească cum era când eram fiecare mici...are o colecţie tare frumoasă de amintiri din familie! Totul a pornit de la mama mea căreia Elisa i-a cerut să îi zică o poveste. Bunica i-a spus că nu ştie poveşti (ca să o pună mai repede la somn) iar Elisa i-a replicat cu tristeţe: "Dar mămica ta nu-ţi spunea poveşti când erai mică?" Ca să o scot din încurcătura am rugat-o pe mama să îi povestească cum era când era ea mică...aşa a pornit această frumoasă idee de care ne bucurăm acum cu toţii!


Am folosit această ocazie să vorbesc şi despre faptul că păstorul paşte oiţele ca să le mulgă şi să facă brânză, dar cum nu am observat nicio reacţie ..am zis să merg până la capăt: am spălat temeinic o mânuşă de latex, am umplut-o cu lapte 3,5 %grăsime, am înţepat degetul din mijloc cu un ac şi ne-am distrat pe cinste! După ce am muls tot laptele, l-am pus la fiert, ca ciobanii:) Nu am mers până la capăt cu procesul tehnologic pentru că aveam deja multă brânză în frigider, dar am încheiat cu o degustare de urdă şi brânză matură de oaie de la sibieni:) Merită încercată ideea cu "mulsul": este un succes garantat (inclusiv stropitul)!




Cu altă ocazie când am abordat această pildă, am încheiat-o pictând cu degeţelele blăniţa oiţei, o activitate care se preatează perfect vârstei de 2-3ani!
Altădată am îmbrăcat oiţa în fire de lână (ca un ghem) după o idee de aici!.  Nu am făcut poze la timp iar activitatea nu am mai reluat-o deşi mi s-a părut excelentă pentru motricitate fină. Elisa nu a dorit să participe aproape deloc ceea ce mi-a arătat că a fost greu pentru ea să se coordoneze să înfăşoare cu mâna dreaptă un fir în jurul unui suport ţinut cu mâna stângă. Încă nu am găsit ceva similar, dar mai accesibil pentru ea. Poate îmi mai daţi voi idei:)
Alte idei pe care le puteţi folosi pentru a împărtăşi copiilor această pildă găsiţi, din belşug,aici

Ne reîntâlnim curând! Urmează pilda celor 10 fecioare!

miercuri, 18 februarie 2015

3 pilde la 3 ani: Cine este aproapele meu?

Săptămâna aceasta voi prezenta felul cum am abordat pildele Domnului Isus cu feţita mea de 3 ani. Acest post este primul din seria celor trei! Fiţi pe fază!

Totdeauna mi s-a părut dificil să explici pildele Domnului Isus unor copii şi nu mi-am închipuit că voi face asta cu un copil atât de mic. Dar mă bucur că m-am încumetat şi nu regret că am ascultat de sfatul unui alt învătător de Şcoala Duminicală! Aşadar, iată cum am abordat simplu de tot, ca pentru 3 ani, pilda Samariteanului Milos!

Cine este aproapele meu? Oricine este aproape de mine şi are nevoie de ajutor! Pilda samariteanului milos este una uşor de înţeles de către copilaşii mici, precum Elisa (3 ani). Pentru a o face cât mai atractivă, i-am prezentat un cosuleţ cu un bebeluş care "era rănit" si avea nevoie de ajutor. Pentru ea e o încântare să se joace cu cremele mele aşa că faptul că a găsit un recipient pe care a avut voie să il deschidă si să îl folosească a fost o tare atractiv! Ne-am folosit de acest cosuleţ pentru a face joc de rol, pentru a-l pansa pe bebeluşul rănit prin mişcări circulare şi pentru a deschide şi închide capacul unui recipient. 


Un alt lucru care îi face plăcere Elisei este să sa se uite la pozele noastre de familie. Aşa că le-am privit, am numit persoanele din fotografii, am povestit despre cine sunt şi ce legătură au cu noi, despre unde a fost făcută poza şi ce se petrecea atunci...aşa ca-ntre fete. Si am remarcat că de fiecare dată era cineva "aproape de altcineva" .Cine era aproapele Anastasiei? Cine era aproapele lui tati? Cum a ajutat-o Anastasia pe mami? Cum l-a ajutat bunicul pe tati? Am folosit situaţii reale, poveşti de familie semnificative pentru noi pentru a face trecerea către transpunerea ei în rolul celei care oferă ajutorul. Motivul pentru care scriu tocmai azi despre activitatea noastră este că am reuşit să mă bucur cât de cât de roade! Zilele acestea, după săptămâni bune de la această lectie,  când m-am aşezat lângă ea la masă să luam micul dejun împreună mi-a spus: "Mami, tu eşti aproapele meu, îţi dau să mănânci..." şi m-a hrănit din pâinica ei. Mi-a umplut sufletul de bucurie! Fac aici o paranteză luungă dar utilă, sper eu! Căutati, pe cât posibil, să arătaţi copiilor imagini reale, dacă nu puteţi să îi învăţaţi ceva in vivo!  Adică: arătaţi-le copiilor poze cu vaci, peşti, pelicani, trenuri si elicoptere adevărate! Vouă vi s-a întâmplat să vă uitaţi de 2-3 ori la vreun animal de pluş sau vreun desen înainte să decideţi dacă e pisică, iepure sau urs? Sigur, capacitatea lor de abstractizare si generalizare  creste cu timpul si vor face conexiunea între ursul desenat de voi, cel din desene animate, cel de la grădina zoologică şi cel din carte. Dacă vreti să îi învăţaţi despre ursul brun care trăieşte în pădure oferiţi informaţii adevărate despre modul  lui de hrănire, adăpostul, perioada de hibernare împreună cu poze reale despre aceste aspecte. Apoi, dacă doriţi să povestiţi despre ursul care se sperie de albine şi vorbeşte cu vulpea, cântă prin junglă(!?) sau dansează cu bursucii...folosiţi alte reprezentări ale ursului. Imaginile reale îi ajută pe copii să se raporteze la concretul lumii lor mai adecvat, să surprindă relatiile din lumea noastră aşa cum sunt ele si să le răspundă corespunzător.

Apoi am folosit o idee pe care am preluat-o de aici şi care i-a facut mare plăcere Elisei! Am lipit plasturi mici peste rănile omului din pilda samariteanului milos.

În final, am repetat cântecul cu pe care l-am învăţat mai demult, odată cu minunea ţnmulţirii pâinilor. Redau aici versurile care se potrivesc acestei pilde:

Odată pe un drum trecea un om şi-a fost bătut,
Un preot şi un cărturar pe acolo au trecut.
Dar un samaritean milos s-a apropiat de el,
Si rănile i le-a legat cu mir si untdelemn.

Refren:
De poţi să fii de vreun folos cuiva în  viaţa ta,
S-ajuţi căci pe Isus Hristos atunci vei ajuta.
De poti să fii de vreun folos cuiva în viata ta,
S-ajuţi mereu căci Dumnezeu răsplată îţi va da!

Data viitoare voi prezenta Pilda oii rătăcite. Staţi pe-aproape!

joi, 12 februarie 2015

Cine se ascunde sub zăpadă?

Astăzi vreau să împărtăşesc cu voi o idee pe care noi o punem în aplicare de fiecare dată când Elisa nu prea are cu cine să se joace în parc sau vremea este nepotrivită pentru stat afară prea mult: iesim în grădina din faţa blocului "la săpat". Dezavantajul e că veţi avea de curăţat noroiul de pe încălţăminte, dar beneficiile sunt nepreţuite! Este de dorit să profităm de fiecare colţişor de natură pentru a-i încuraja pe copii să interacţioneze cu ea şi să o preţuiască. Cred că  în felul acesta îi vom educa să respecte natura şi să îndrăgească animalele: prin a le stârni curiozitatea, prin a ne minuna alături de ei de micile lor descoperiri şi prin a le arăta că preţuim şi noi plantele şi vietăţile care ne înconjoară.
Noi folosim unelte "adevărate" luate din Auchan cu vreo 4-5 lei setul, însă puteţi la fel de bine să folosiţi lopăţica şi grebla de la setul de joacă în nisip! Azi am găsit melci, râme, limax, un miriapod şi  gândăcei blânzi şi ghinde rămase de astă toamna pe sub frunze. Destul de bine pentru o zi de februarie! Ieri am găsit şi două buburuze care se adăposteau de frig pe sub frunzele acoperite de zăpadă iar încântarea a fost maximă! A fost o bună ocazie să vorbim despre căldură şi frig, umezeală şi uscăciune, amorţire şi dezmorţire. Dacă aveţi băieţi, cu siguranţă nu veţi da greş cu această idee!





duminică, 8 februarie 2015

Câștigătorii concursului Aventuri în lumea Bibliei!

Vă mulțumesc mult pentru participarea la primul nostru concurs! L-am urmărit cu mari emoții și am avut unele lucruri de învățat! Pentru prima experiență de acest gen, eu sunt mulțumită și tare bucuroasă să împărtășesc cu voi o așa comoară ! Sper să le placă și copiilor voștri tot atât cât ne place și nouă!

Mai întâi, am făcut o listă în care am acordat fiecărei persoane înscrise un număr. Am ales să mai scriu numele voastre aici încă o dată pentru a vă regăsi numărul asociat, număr dat de ordinea în care au fost publicate comentariile voastre.

1. Roxana Rusu
2. Gabriela Mărășescu
3. Sabina Nicolae
4. Cristina Oprea
5. Asan Nicoleta
6. Adina Bogdan
7. Raluca Manea
8. Camelia Vida Ratiu
9. Cornelia Buica
10. Ramona Raruta
11.Diana Borcea
12. Roxana Găină
13. Oana Moșteanu
14. Alina Dumitrache
15.Roxana Popa
16. Diana Povară- Dragoș
17. Raluca Iulia Mirăuță
18.Lavinia Zirbo
19. Daniel Găină
20.Andrea Prodea
21. Nicoleta Pătrăuceanu
22.Nicoleta Dascăl
23.Daniela Paiu
24. Beatrice Mihăilă
25. Ligia Pleșa
26. Denisa Andrada Podea
27.Cristina Budean
28 Oana Robu
29. Delia Gherghel
30.Cristina Bianca Inceu
31. Luiza Trenchea
32.Oana Georgiu
33. Geanina Porojan
34. Rebeca Farnas
35. Nicoleta Dorina Tofan
36.Eliza Năstăsoiu
37. Alina Dincă
38. Cristina Birle
39. Raluca, Sarah și Ema Watt
40. Andreea Cristea
41. Manda Roșianu
42. Valerica Enache
43. Irina Claudia Radu
44. Adina Holban
45.Estera Andreika
46. Esty și Amy Ene
47. Mirela Topliceanu
48. Simona Iertea
49. Mihaela Badea
50. Tabita Ștefan
51.Laura Toader
52. Ionela Olcean
53. Daniela Meisaros

Iar marii câștigători sunt:

Numărul 23: Daniela Paiu

Numărul 25: Ligia Pleșa


 Numărul 17: Raluca Iulia Mirăuță


Numărul 46: Esty și Amy Ene
 
 Numărul 13: Oana Moșteanu
 Numărul 40: Andrea Cristea
 Numărul 45: Estera Andreika
 Numărul 50: Tabita Ștefan
 Numărul 26 : Denisa Andrada Podea
Și, numărul 28: Oana Robu

Felicitări! Așteptăm să ne împărtășiți cum vor fi primiți Sara, Dan și Parakletos în casele voastre! Pentru expedierea CD-urilor, vă rog să luați legătura cu mine prin email (marianna.dinu@yahoo.com)până miercuri, 11 februarie. Mulțumim frumos pentru participare!