joi, 27 august 2015

"Ai grijă să nu o forțezi!" - Cum recunosc dacă am așteptări prea mari de la copilul meu?

Sunt pasionată de educația copiilor! Cea mai mare bucurie a mea este să fiu de ajutor unui copil să descopere ceva nou și să fiu martora bucuriei cunoașterii din ochii lui! Iar ca părinte mi se pare că inconvenientele pe care le au educatorii dispar:nu trebuie sa te ingropi in tone de maculatură, proiecte, planificări, rapoarte, nu ai de-a face cu părinți necooperanți sau șefi inflexibili, nu ai inspecții și alte asemenea. Mi s-a întâmplat însă să încerc prea mult sau prea devreme, să suprasolicit sau să nu motivez indeajuns! Așa că, oricât de enervant este să auzi din partea "binevoitorilor" care sunt șocați de câte lucrezi tu cu copilul acasă câte un "o să se plictisească la școală", " dar tu ai calificare?", "vai, săracul de el, nu-l mai chinui că are timp!" este bine din când în când să te oprești și să îți reamintești care sunt scopurile tale și să îți pui câteva intrebări esențiale.


1. Este tema/cerința aceasta în aria de interese a copilului meu? Oricât de pasionat ai fi tu de planete, mașini, animale polare...dacă pe copilul tău nu îl interesează ceea ce dorești să îl inveți, nu o va face. Sau nu va operaționaliza cunoștințele, adică ceea ce a învățat nu ii va folosi la nimic! Ceea ce poți incerca este să asociezi ceva extrem de motivant pentru el cu o tema de mai puțin interes,  așa incât, dacă tu dorești să recunoască cifrele le vei lipi pe spatele unor imagini din cărțile lui preferate și astfel veți juca împreuună un treasure hunt!
Așadar, cunoaște-ți copilul! Fă o listă cu lucrurile de care este interesat, pasionat si folosește-le de ele pentru a atinge scopurile pe care ți le-ai propus! Va fi nespus mai distractiv si pentru copil și pentru tine!

2. Este ceea ce doresc să îl învăț o particularitate a vârstei lui? Ar fi de dorit să citești puțin mai mult decât câteva articole sau bloguri de pe internet înainte de a încerca o metodă sau alta. Eu am crescut cu Piaget si M. Debesse, am trecut apoi la Skinner și înapoi 180° la M. Montessori. Cred că așa am reușit să am un stil propriu și, mai ales, să nu mă las dusă de val când întâlnesc o idee sau o metodă nouă. Dacă se mulează pe stilul meu de a preda, pe valorile mele si pe personalitatea copilului merita să încerc, altfel, nu am timp fizic să îmi risipesc energia!
Ce am învățat eu este că, ori de câte ori exagerez, copilul mă avertizează prin refuz și aici ajungem la întrebarea numărul trei.

3. Când copilul refuză o activitate propusă e pentru că nu vrea deloc, deși poate, nu vrea acum, nu e pregătit sau nu e interesat?Iată marea întrebare! Eu am învățat să nu forțez pe moment, să incerc să raspund acestei întrebări si să ofer propunerea altadată. Altădată înseamnă a doua zi sau peste două luni. Ni s-a întâmplat în ceea ce privește coloratul! De la refuz vehement, la ignorare totală și apoi bucuria descoperirii din senin, din plictiseală, alături de tatăl ei. Am știut însă de la primele refuzuri că nu e pregătită si nu am insistat.

 Iată  și câteva lecții pe care le-am adunat pentru sufletul meu de-a lungul acestui drum:

1. Simte-te liber să iei o pauză! Poți să reiei mai târziu când ești mai odihnit, când poate ai schimbat aborbarea sau jocul sau poți să nu mai reiei deloc  dacă acel lucru nu e important pentru copil!

2. Joacă-te pur și simplu! Îmi amintesc cum, cu ani în urmă, îmi povestea o prietenă care asistase la un workshop susținut de un terapeut ocupațional cum părinții au fost rugați în cadrul workshopului să ia o pauză și să se joace pur și simplu cu copiii lor. Se auzeau pe fundal voci afectate si nenaturale: Aceasta e culoarea roșie! Nu-mi venea să cred că acești părinți nu reușeau să se relaxeze și să se distreze cu copiii lor! Din păcate am ajuns și eu acolo...orice joc mi se pare o excelentă oportunitate de a le învăța ceva pe fete! Lor nu li pare așa extraordinar și mă lasă să mă joc singură dacă tot mi se pare așa grozav!

3. Fă cu bucurie și activitățile banale care solicită, aparent doar, numai corpul! Am citit cu vreme în urmă o listă de criterii în baza cărora părinții și educatorii decideau dacă un copil este sau nu pregătit să înceapă să scrie și să citească. Cu uimire am constatat că unul din criterii era acela de recunoaștere a unui semn grafic desenat cu degetul pe spatele copilului. Ciudat, nu? Încă o dovadă că mintea integrează experiențele senzoriale și le folosește pentru achiziția de noi cunoștințe! Să stea pe la bucătărie turnând apă în pahare îl va ajuta mai târziu sa facă măsurători și să aproximeze. Să mute făină din  cu lingura din punga în bolul de mixer îl va ajuta să scrie mai ușor pentru că lingura se ține cu aceleași trei degete pe care le folosește la scris! Așa că, pentru mine, o zi bună e una în care ele sunt sănătoase, reușesc să ies in parc și să am cel puțin o jumătate de oră de citit! Atât! O fi prea puțin? Poate...dar asta mă ajută și pe mine și pe ele să ne bucurăm când reușesc să pregătesc o activitate sau o temă mai deosebită!

4. Investește mai mult in caracterul copilului decât în cunoștințele lui!

Pentru noi e important ca Elisa să fie sensibilă la plânsul unui copil, la rugămintea unui coleg și credem că a o învăța să răspundă cu bunătate este felul nostru de a o pregăti pentru viața. Nu sunt de acord cu stilul de creștere a copilului ca să fie cu tupeu că lumea e rea! Cred ca rostul meu este să educ un cetațean al lumii întregi si un copil al lui Dumnezeu care să îi poată moșteni Împărăția Lui! Nu știu cum e la voi, dar mie îmi e mai ușor să o invăț adunari și scăderi, alfabetul sau limbi străine decât să spună Buna ziua sau Iartă-mă! Uneori nu vrea și pace! E o muncă neîntreruptă și foarte grea să fii mereu atent la emoțiile lui, la felul cum și le manifestă și să-l inveți să și le exprime adecvat! Să-l înveți pe copil mulțumirea, compasiunea, perseverența, disponibilitatea de a oferi ajutor, iertare, să-l înveți să spună NU sau să fie solidar cu cei defavorizati...iată o muncă de o viață pentru tine, cu lecții care îi vor folosi toată viața lui!

 Așa că, data viitoare când primiți vreo remarcă usturătoare, folosiți-o ca pe un prilej de a face o evaluare scurtă! Nu sunteti datori nimănui, dar e bine să sinceri cu noi înșine și cu copiii noștri!







joi, 6 august 2015

Cum ne jucam cand calatorim cu avionul? Partea a doua

 Gentutele copiilor sunt pregatite, nu mai ramane decat sa le ascund ca sa ma asigur ca in ele ramane tot ce am pus!

 Am uitat sa va arat o imagine cu sistemul de inchidere pe care il au gentutele, un sistem pe care Elisa (fetita cea mare) nu l-a mai intalnit pana acum. Dar e o buna ocazie sa invete sa interactioneze cu el!
 Si pentru ca azi va prezint gentuta de calatorie a Emei (1 an si 6 luni) incepem cu o carticica moale, numai buna pentru degetelele ei mereu in cautare de noi texturi! Ema este foarte atrasa de tot ce e moale si pufos, paturici, plusuri, hainute de fleece si cred ca aceasta carticica va fi apreciata de ea!
 Cu noi vor calatori Pisicuta, Azorica si Ursuletul, personajele din cantecelul de copii pe care tati il cunoaste si pe care il va canta pentru si impreuna cu Ema! Unde este Ema, este ritm!
 Aceste piese de lemn fac parte dintr-un joc " cu viata lunga" la noi in familie. De obicei nu scot din casa jocuri ale caror piese se pot pierde. De data asta fac o exceptie fiindca insiruitul pieselor de lemn pe sforicica este de fiecare data un succes  cand vreau sa ii dau de lucru Emei! Sper sa nu le pierdem de aceea am ales (inafara de prima piesa, care e legata de fir) numai piese care nu se pot rostogoli prea bine in caz de cadere.
 Daca sunteti cititori fideli ai blogului nostru, stiti ca una din bucuriile mele cele mai mari este sa improvizez activitati si jucarii necostisitoare. Aici am folosit o cutie de Tantum Verde pe care am lasat-o neacoperita. Pe marginile inguste am lipit duct tape  si intr-o parte am crestat cutia pentru ca Ema sa introduca cei 6 nasturi mari de lemn. Ei vor fi scosi deschizand cutia in lateral. It's a classic!
 Stikeez de la Lidl sunt alti preferati ai Emei care de curand a renuntat sa mai indroduca chiar tot in gura! Ii face placere sunetul pe care Stikeez il face cand il desprinzi de pe suprafata de care e lipit si desprinderea in sine este un bun exercitiu pentru intarirea muschilor degetelelor!
 La fel ca in gentuta Elisei, am adaugat abtibilduri, creioane si foi!

 Nu puteau sa lipseasca Ata si Ata, cartile preferate ale Emei:)
Ati observat, probabil, ca Ema are mai putine propuneri de activitati, asta fiindca mizez pe faptul ca va dori sa fie alaptata minute bune si asta va conduce la 2 somnuri pe zi, dupa cum o cunosc eu pe domnisoara mica!

In rest, logistic vorbind, calatoriile noastre sunt destul de solicitante si poate ar fi mai usor sa le dam cate un ipad sau o tableta, dar vacanta este ca noi sa petrecem timp impreuna, sa radem, sa cantam, sa obosim, sa ne mai plictisim. In felul acesta, reusesc sa imi simt copiii, sa stiu cand au obosit fizic, cand au obosit mental si stiu daca e nevoie de un somn sau doar luat in brate, mangaiat si soptit alinturi la ureche! Dar despre ecrane, cu alta ocazie! Sper ca va sunt de folos ideile mele!

miercuri, 5 august 2015

Cum ne jucam cand calatorim cu avionul? partea I

Bine v-am regasit!   Desi noi ne pregatim de plecat in vacanta, vestea buna e ca revenim pe blog(fara diacritice, pentru o vreme) si vrem sa impartasim ce am pregatit in gentuta de calatorie pentru Elisa, fetita noastra de 3 ani si jumatate. Drumul va fi destul de lung, vom calatori cu trenul, apoi cu avionul si,la final, cu masina. Sper din toata inima sa strecuram si somnul de pranz undeva!






 Iata cum arata gentuta cu propunerile mele pentru Elisa! E o cutie din carton care sper sa nu ma dezamageasca! Este insa preferata Elisei si nu putea sa lipseasca din vacanta noastra! Dimensiunile mici m-au limitat putin, neputand sa pun si cartea cu labirinturi sau cartea cu activitati de printese, dar sunt multumita de continut si am incredere ca o va tine ocupata si preocupata destul timp!
 Mai intai va prezint un "hit" al verii care le tine de obicei ocupate pe fete minute in sir! Este vorba despre insiruitul de margele de lemn. De data asta am ales sarmulite pufoase fiindca sunt mai atractive si nu lasa margelele sa alunece jos! Cutia rotunda este inca protejata de o folie transparenta de plastic, dar margelele nefolosite le vom pune in pungulita de plastic cu sistem de inchidere.

 Mai sus este setul de ghicitori de la Editura Gama pe care noi il indragim foarte mult! Elisa stie pe de rost unele dintre acestea si ne intrebam reciproc ceea ce ii face mare placere! Setul contine ghicitori despre animale, obiecte comune si plante. Imaginile sunt reale, clare, plasate pe un fond alb, perfect incadrate ca marime pe dimensiunea  cartii de joc!

 In caz ca nu stiati, si noi suntem fani Pixi asa ca el vine peste tot cu noi in vacante! Carticelele sunt scrise intr-un mod atractiv, fiecare aventura a lui Pixi si a prietenilor lui tinand-o pe Elisa cu sufletul la gura! Sunt amuzante, dinamice, deosebit de frumos ilustrate si, important pentru mine, mici! Atat de mici incat le gasesc in mai toate gentile si posetele mele! Nu se stie niciodata cand am nevoie de Pixi ca sa linistesc un copil obosit si agitat!
 Mai sus am fotografiat o mai noua descoperire a noastra, sistemul Luk, foarte popular in  Germania! Eu sunt deosebit de multumita fiindca rezolvarea fiselor nu presupune folosirea cariocilor! Pentru mine e un stres carioca de orice fel si ma bucur de cate ori o pot evita (scartaitul,capacul care vesnic se pierde, patatul huselor de scaune, al hainelor).

 Functioneaza simplu cu un sistem de clapete in partea dreapta (nu e optimizata si pentru stangaci) care ii dau copilului doua optiuni, aici rosu sau verde. Nu m-am prins insa de ce simbolurile sunt totusi de forme diferite si daca asta are vreo semnificatie pentru joc. In imaginea de mai sus, copilul trebuie sa gaseasca ce imagine se ascunde in spatele patratelului 1 si apoi sa mute clapeta pe rosu sau verde in functie de locul in care se afla imaginea cautata(ori pe prima linie orizontala, cea verde, ori pe cea de-a doua, cea rosie).

 In pungulita am pus cam un pumn de plastilina facuta in casa care, din pacate nu mi-a iesit perfect, in sensul ca e mai sfaramicioasa, dar fiind putina, va fi mai usor de adunat, sper eu. In dreapta e propunerea mea sunt foi A5 laminate cu forme pe care le puteti descarca de aici






Una din activitatile preferate a Elisei este crearea de povesti. Aici am papusele de deget pe care le va folosi impreuna cu tati, partenerul ei preferat la inventat povesti!







Bandolo, Bandolino si Mini Bandolino sunt foarte populare in Germania si Austria! Si nu e de mirare! Sunt excelent gandite! Mai sus e un Mini Bandolino pentru copii de la 3 ani in sus care se axeaza pe sarcini de matematica cu 10 fise.

 Practic, copilul foloseste siretul pentru a gasi corespondentele dintre imaginile din sirul de sus si imaginile din sirul de jos. El marcheaza corespondenta "agatand" siretul de fanta din treptul imaginii gasite. Nu e chiar usor de folosit pentru copiii mici sau cei cu dexteritate deficitara! Copilul tine cu stanga manunchiul de fise cu care nu lucreaza, trebuie sa aprecieze continuu cat sa apropie fisa de mana care tine siretul, trebuie sa roteasca siretul circular spre inapoi, spre sine pentru a marca bine corespondentele, fiind atent sa nu  foloseasca prea mult din siret, sa nu fie prea larg, altfel siretul nu ii va ajunge pana la final! Dar, odata dobandita abilitatea de a-l folosi rapid, devine extrem de iubit de copii! Noi il lucram alternativ, o fisa eu, o fisa Elisa, inca nu il lucreaza independent, dar va veni simvremea aceea!

 La final copilul se poate verifica. In Romania, puteti comanda aceste sisteme cu incredere de pe siteul Juliei. Chiar second hand fiind, ele sunt foarte rezistente si pot fi folosite inca mult timp, cartonul fiind de calitate superioara!
 Mai sus sunt niste stampile cu litere si o tusiera micuta de care sper ca Elisa sa fie interesata! Si, bineinteles, nicio calatorie fara abtibilduri! Sunt excelente pentru drumuri lungi, inventat de povesti, lipit compulsiv in acelasi loc sau pe nasul tatului, barbia mamei si alte locuri neconventionale in caz de oboseala extrema! Cert e ca abtibildurile nu te lasa niciodata la greu deci sunt, din punctul meu de vedere "un must" la orice drum lung!


Ne regasim curand cu partea a doua si prezentarea gentutei de calatorie a Emei, fetita noastra de 1 an si 6luni! M-as bucura sa imi dati voi idei pentru drumul de intoarcere! Ce merge si ce nu merge la drum lung cu copiii vostri? Pe curand!