joi, 18 aprilie 2019

Cum a fost un an fara Facebook: 3 lucruri pe care le-am pierdut, 3 lucruri pe care le-am castigat si 3 lucruri pe care le-am schimbat

Am un istoric destul de interesant legat de lucrurile la care am renuntat pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp, dar timp de un an nu cred ca am renuntat vreodata la ceva anume.  Principiul dupa care ma ghidez este "toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nimic nu trebuie sa puna stapanire pe mine" si cred ca, din cand in cand, e bine sa observam cum arata viata noastra fara anumite lucruri pe care le facem automat.

In momentul in care, intr-o seara de iarna, am tot dat scroll pe Facebook pana am primit sugestia de a-mi face noi prieteni pentru ca epuizasem update-urile pe ziua aceea, mi-am dat seama ca ajunsesem intr-un punct in care exageram. 

Asa ca, am luat hotararea ca, timp de un an (2018) sa renunt la contul de Facebook. Mi-am propus, in primul rand, sa folosesc timpul pe care il acordam socializarii online pentru a invata limba germana. Mi-am mai propus sa fac un efort in plus si sa iau legatura cu oameni dragi mie pe care ii spionam doar. Am vizitat, in 2018, o parte din familia largita impreuna cu Matei, am mers la Bucuresti de cate ori am simtit ca vreau si,in rest, am pus mana pe telefon si am sunat cand mi-a fost dor de cineva.

3 lucruri pe care le-am pierdut

1. Am pierdut 90% din cititorii de pe blog pentru ca majoritatea veneau aici de pe Facebook si, cum eu nu am mai fost activa pe Facebook, nu am avut cum sa ma ocup de promovarea articolelor. O perioada am gestionat pagina de Facebook a blogului de pe un cont pe care nu adaugasem niciun prieten, dar, la un moment dat, am pierdut orice motivatie si am vrut sa ma rup total de Facebook (cam 6 luni). Evident, in anul in care am lipsit, algoritmii s-au schimbat atat de mult iar expunerea este foarte, foarte mica. E nevoie  ori de multi bani pentru promovare ori de o prezenta foarte intensa zilnic pentru a recupera ce am pierdut.

2. Un alt lucru care mi-a lipsit a fost contactul cu cele cateva persoane pe care le-am cunoscut exclusiv online, cativa parinti ai unor copii cu autism pe care ii admir si pe care ii urmaresc, cateva blogarite din generatia veche care m-au inspirat. Sunt oameni pe care mi-ar placea, candva, sa ii cunosc!

3.Am pierdut orice contact cu oameni dragi mie dar carora nu am avut inspiratia sa le cer un numar de telefon macar inainte de a-mi inchide contul. Pe de alta parte, pot sa numar pe degetele de la o mana (si ar fi prea multe) oamenii care m-au contactat pe mine pentru ca si-au dat seama ca nu mai sunt pe Facebook.

3 lucruri pe care le-am castigat 

1.Timp sa invat germana. 
Am inceput sa pun deoparte timp pentru a invata si a-mi imbogati vocabularul in limba germana si asta a functionat foarte bine. Pot sa merg la o sedinta cu parintii si sa urmaresc expunerea invatatoarei, pot sa port o conversatie cu educatoarele la gradinita si sa fac small talk cu vecinii, desi germanii sunt destul de atipici cand vine vorba de small talk. Per ansamblu, simt ca anul trecut e anul in care mi-am dat drumul la vorbit, am refuzat sa mai vorbesc engleza, mi-am dorit sa inteleg mai mult, sa ma exprim in germana. Am ajuns la punctul in care imi aud greselile si ma frustreaza asta. Scopul meu este sa reusesc sa construiesc o fraza complexa fara greseli, lucru care nu mi se intampla acum.

2. Bani
Exact, bani. Nemaifiind pe Facebook, nu am mai simtit nici o presiune de a cumpara ultima aparitie editoriala de la nu stiu ce editura pentru copii, handmade-uri, jocuri si alte obiecte pe care le achizionam de pe grupurile de vanzare-cumparare sau paginile pe care le urmaream. De cand am revenit pe facebook, am incetat sa mai urmaresc multe grupuri si pagini pentru ca mi-am dat seama de influenta pe care o are socializarea online asupra comportamentului meu de cumparare. Pot spune ca acum chiar ma amuza unele lucruri pentru ca inca nu m-au dibuit complet si imi dau reclame care nu mi se potrivesc deloc. Uneori le urmaresc sau le dau like la plezneala pentru ca simt ca asta e mica mea victorie...sa nu las in urma mea atatea urme despre preferintele si stilul meu de viata, incat cineva sa ma targeteze cu precizie.

3.Mai multa prezenta in viata reala
Eram in autobuz cu Matei. El avea un an si 3 luni si langa el, in carucior, era o alta fetita cam de aceeasi varsta. La un moment dat, Matei si fetita au inceput, spontan, sa se joace impreuna....se apropiau unul de altul si cand isi atingeau degetele aratatoare izbucneau amandoi in rasete din acelea frumoase de copii gadilati. Pentru mine a fost un moment magic. La varsta aceea, copiii nu prea cauta sa se joace cu alti copii, dar au gasit ei o modalitate de a folosi acest joc repetitiv, fara niciun ajutor din partea unui adult si s-au bucurat de el din toata inima. Toti oamenii din autobuz erau amuzati de rasetele lor. Toti, inafara de mama fetitei care se uita neperturbata la telefon. In acel moment, m-am vazut pe mine in locul ei si m-am intrebat daca nu cumva si Elisa si Ema au avut astfel de momente magice pe care eu le-am ratat pentru ca eram cu nasul in telefon. Sigur, poate chiar facea ceva extrem de important, poate cauta o adresa, poate scria cuiva care avea nevoie de ajutor, oricum, momentul  a avut unicitatea lui si nu s-a mai repetat. As fi vrut sa o fac atenta la ce  pierde, dar, in loc sa sa o judec pe ea, am ales sa ii multumesc in gand pentru revelatia pe care am primit-o in ceea ce ma priveste si am hotarat sa schimb 3 lucruri in relatia mea cu tehnologia .

3 lucruri pe care vreau sa le schimb


1. Mi-am cumparat ceas
O schimbare banala, poate, dar foloseam telefonul pe post de ceas si asta imi dadea ocazia sa verific notificarile de pe ecran mult mai des decat este nevoie. Simplul fapt ca am un ceas acum si nu mai am nevoie de telefon pentru a ma orienta, ma ajuta sa limitez timpul petrecut cu telefonul.

2. Nu mai folosesc telefonul cand sunt in parc cu copiii
Am, de cele mai multe ori, telefonul pe silentios cand sunt in parc si folosesc timpul acela pentru a ma pune la dispozitia copiilor. Matei inca are nevoie sa il invat sa se joace inainte de a face asta singur, cu fetele am trecut la alt nivel de implicare fiindca ele nu se mai joaca in nisip, decat foarte rar, dar vor sa ne jucam volei, elastic, le invat sa sara coarda. Este destul de plictisitor uneori, locurile de joaca din Germania nu au nici pe departe verva pe care o au cele din Romania. Mai ales de cand ne-am mutat si am inceput sa mergem in alte parcuri decat cele in care ne facuseram prieteni ma simt uneori singura. Imi place foarte mult aceasta campanie care ilustreaza bine problema pe care o avem multi dintre noi, parintii:


(sursa foto )

3. Loc fix pentru telefonul mobil in casa si fara telefon in dormitor
Pentru sanatatea mea fizica si mentala, acestea sunt urmatoarele doua lucuri pe care mi le-am propus dar pe care inca nu le-am implementat (inca lucrez intens la punctul 2). Alte avantaje ar fi ca as avea telefonul mereu incarcat si as sti unde sa il gasesc atunci cand am nevoie (da, sunt genul care isi rataceste telefonul in casa de vreo 3 ori pe zi). Nefiind mereu conectata online, as vrea sa castig mai multa conectare cu cei din familie si suficient timp pentru ca mintea mea sa framante idei si proiecte pe care as dori sa le implementez. Primesc inspiratie si idei din interactiunea online cu alte persoane, citind bloguri, cautand pe Pinterest si nu as renunta complet la acestea, dar simt ca e nevoie si de un spatiu de singuratate pentru ca lucrurile sa se limpezeasza si sa se cristalizeze.

In final, sunt inapoi pe Facebook, nu stiu pana cand, insa stiu ca vreau ca prezenta mea online sa fie mai controlata si mai constienta si ca as vrea, daca pot, sa ii inspir si pe altii sa isi puna cateva intrebari esentiale legate de viata lor online vs offline. O alta concluzie la care am ajuns este aceea ca nu Facebook in sine este o problema, daca nu e Facebook, poate e Youtube sau Instagram, ci felul nostru de a ne raporta la viata online si de a crede ca daca ceva nu apare online inseamna ca nu exista sau ca nu are valoare. Sau ca are valoare doar daca este apreciat de ceilalti online.

Stiti despre mine ca nu pun poze cu copiii pe niciun mediu de socializare si ca, in general, nu pun poze din vacantele noastre de familie, e felul meu de a pastra pentru noi anumite momente speciale.
O intreb uneori pe Elisa ce parere are despre faptul ca scriu pe jurnaldeprintese despre ei si, pana acum, pare ca e de acord. Uneori, cand mai pregatesc cate o activitate care ii place, chiar ea imi zice: Mami, despre asta poti sa scrii pe jurnaldeprintese ca sa faca si alti parinti cu copiii lor asta!
Dar  ma astept oricand ca ei sa imi spuna, mama, destul, nu mai scrie despre noi. De aceea, inca de pe acum incep sa fac tranzitia si, cu ocazia asta lansez un mare disclaimer: NU TOATE IDEILE de aici sunt lucruri pe care le fac pentru copiii mei pentru ca Facebook, Instagram si blogul acesta nu au cum sa reflecte 100% cine suntem si ce facem noi in viata reala.

Eu voi lua cateva zile de vacanta asa ca ne vom reintalni aici si pe pagina noastra de Facebook dupa Sarbatoarea de Paste!












luni, 8 aprilie 2019

Activitati pentru copii cu iz de lavanda

Iubesc mirosul si culoarea lavandei atat de tare incat am ales-o drept tema pentru nunta noastra, acum aproape 8 ani. Am levantica in dulapuri, de fiecare data cand am ocazia, cumpar buchete de levantica si, in general, cedez la orice maruntis care imi aduce aminte de iubirea mea pentru aceasta floare. 

Zilele acestea a inflorit magnolia din fata balconului de la camera copiilor asa ca am petrecut in balcon destul de mult timp. Fetelor le place sa citeasca, sa deseneze pe balcon si mie imi place sa imi beau cafeaua acolo. Asa ca, de data asta, am asezat tavitele pe balcon, mai ales ca am facut si plastilina de casa cu levantica si e mai sigur sa se joace cu ea pe balcon.



Asadar, mai intai am pregatit un buchet de levantica mai mare pe care il vom imparti in buchetele mai mici si le vom raspandi prin casa, asezate in vaze mici.


M-am gandit ca se va scutura multa lavanda, asa ca am pus la dispozitie o pensula si o lingura mai plata si vom incerca sa recuperam cat putem levantica scuturata.


Lucrul cu mojar si pistil a fost un mare hit la noi iarna asta, de data asta vom macina lavanda si o vom amesteca cu ulei de masline, poate reusim sa obtinem o pasta de peeling pentru mama si momentele ei de rasfat! Mai folosim mojarul la maruntit coji de oua si la zdrobit usturoi. De curand le-am invatat pe fete si sinonimele lor populare, piua si pisalog, si am vorbit despre ce inseamna a bate apa in piua si a pisalogi pe cineva.


Vom mai exersa si umplutul saculetilor cu levantica si legatul lor cu o panglica mov.
Am pus la dispozitie, de la stanga la dreapta, o scafa foarte mica, din bambus, bol cu levantica, saculet si panglica. Ar fi fost, poate, folositor sa adaug si o palnie, dar nu am una atat de mica. 
Incercati sa pastrati aceasta ordine pe tavitele de lucru pentru a forma obiceiul de a lucra in acelasi sens in care copilul urmeaza sa scrie: de la stanga la dreapta.


Plastilina de casa nu a prea iesit de data asta, dar cred ca acum stiu si de ce asa ca data viitoare voi adauga uleiul la final de tot!
Reteta mea de plastilina de casa este:
1 cana de faina
1 cana apa foarte fierbinte
1/2 cana de sara fina
1 lg bicarbonat de sodiu
1 lg otet (pentru stins bicarbonatul)
2 lg ulei Optional, putem adauga cateva picaturi de ulei esential de levantica. Mirosul de lavanda si activitatea de modelat sunt experiente senzoriale cu puternice valente de calmare.
Le amestec pe toate si, la sfarsit, adaug uleiul. Uneori mai pun o lingura, doua de faina, alteori putin ulei, dar de obicei, consistenta este una buna!
Nu imi place sa ofer prea multe ustensile atunci cand le ofer copiilor plastilina sau aluat sa se joaca pentru ca as vrea ca ei sa isi foloseasca cat mai mult degetele pentru a framanta, alungi, aplatiza aluatul. Lucrul cu plastilina este excelent pentru intarirea muschilor mici ai mainii si pregatirea pentru scris.

Sper ca v-au placut ideile noastre de joaca!


joi, 4 aprilie 2019

Jocuri de cuvinte si expresii populare pentru copii


Bine v-am regasit!
Am fost de curand la medicul pediatru pentru un control de rutina cu fetita noastra de 5 ani si, in urma concluziilor pe care le-am tras impreuna, am capatat un elan proaspat de a-i expune pe copiii nostri la cat mai multe contexte in care sa isi imbogateasca vocabularul. Deocamdata, Ema mai are un an de gradinita inafara de acesta si educatoarele ei desfasoara o evaluare mai complexa pentru a cauta solutii pentru copiii bilingvi. Incerc sa nu ma impacientez si sa fac ceea ce mi-a recomandat toata lumea: sa vorbesc limba romana cu ea, sa ii cant, sa ii citesc, sa caut contexte in care sa vorbeasca cu alti copii si alti adulti. Stiu sigur ca limba germana se va imbogati cu atat mai mult cu cat limba materna va fi stapanita mai bine. Dar trebuie sa marturisesc ca am temeri si indoieli, ca oricare alta mama care isi creste copiii astfel (expusi constant la 3 limbi). 

Ideea pe care am gasit-o mai jos mi-a venit pentru ca e bunica in vizita la noi si, pe langa bagajul cu bunatati pe care il aduce cu ea de fiecare data, aduce si un bagaj lingvistic tare bogat, viu, divers. Asa se face ca, dupa fiecare vizita a bunicilor, copiii nostri mai invata cate ceva. Partea care ii pune insa in dificultate este aceea de proverbe si expresii populare romanesti. 
De aceea am creat aceasta activitate in care ne distram si demonstram cateva actiuni care au stat la radacina expresiilor romanesti cel mai des folosite de cei din familia noastra.


  A calca pe bec nu e de dorit!


Sa cauti acul in carul cu fan este inutil!


Mai batem si noi apa in piua cateodata!

Dar de taiat frunza la caini, nu prea taiem!

Voi ce faceti pentru a imbogati si a duce expresivitate in  vocabularul copiilor ?

luni, 1 aprilie 2019

10 lucruri care m-au surprins in Germania (placut sau neplacut)


S-au implinit de curand 4 ani de cand locuim la Berlin si cumva simt ca am trecut de primul ciclu, cel al adaptarii culturale, si ca pot sa privesc in urma cu un oarecare sentiment ca acum inteleg si chiar pot sa accept unele aspecte ale culturii germane, asa cum am intalnit-o noi la Berlin.
Asadar, daca ar fi sa intocmesc o lista a lucrurilor pe care consider ca acum le inteleg mai bine, acestea ar fi, intr-o ordine pur aleatoare, urmatoarele:

1.  Duminica si in toate zilele de sarbatori reglementate legal, TOATE magazinele sunt inchise.

Am ramas fara mancare de vreo cateva ori in zilele de duminica pentru ca, pur si simplu eram obisnuiti ca sambata sa facem curatenie si sa iesim undeva apoi, iar duminica sa fie ziua in  care ne aprovizionam pentru saptamana urmatoare. Nu si in Germania! Oamenii care lucreaza in magazine sunt foarte respectati si duminica chiar devine o zi de liniste si relaxare daca nu ai cumparaturi de facut! Singurele locuri unde poti sa cumperi lucruri duminica sunt benzinariile iar in zilele de sarbatori religioase, magazinele turcesti unde se  vand saorma si kebap. Am inteles ca exista totusi la Berlin Sudkreuz un loc unde pot sa faci cumparaturi, dar pentru noi este departe si nu cred ca l-am folosit decat o singura data in 4 ani.

2. Verifica posta ZILNIC

Exact! In Romania nici nu stiu pe unde ne era cheia de la cutia postala, efectiv nu aveam nevoie de ea, decat pentru anumite facturi pentru care oricum optaseram sa le primim in varianta electronica, asa ca, de cele mai multe ori, dupa ce ma chinuiam sa scot plicul din cutia postala, nici nu il deschideam. Nu si in Germania! Daca este o institutie care  functioneaza excelent aici si in care oamenii au mare incredere, aceasta este Posta si, da, trebuie sa o verific cel putin o data la doua zile, daca nu chiar zilnic, pentru ca acolo vin toate informatiile de la banci, institutiile statului, locul de munca, etc.

3. Oamenii nu ma lasa sa intru prima in autobuz, desi am carucior de copii.

La inceput am fost foarte revoltata de aspectul acesta, dar am ajuns sa il inteleg in cele din urma. In Bucuresti, desi poate va suprinde, oamenii chiar se dadeau la o parte si se ofereau sa ma ajute sa urc sau sa cobor caruciorul in/din autobuz. Problema era ca, de foarte multe ori, erau oameni care nu voiau sa se dea la o parte odata ce eram urcata in autobuz. In Berlin in schimb, oamenii stiu ca eu am oricum locul meu asigurat  (sunt 3 locuri marcate special pentru carucior sau scaune cu rotile) asa ca ei urca in fata mea pentru a ocupa locurile lor, nu pe ale mele. Daca se intampla sa fie asezati in zona de carucioare, se ridica automat cand vad ca intru cu caruciorul in autobuz sau eu zic simplu: Ma scuzati, imi dati voie sa pun carucior pe locul destinat lui? Si cum, in general, daca exista o regula,  nemtii o respecta, mi se ofera locul cuvenit. Fac mereu o exceptie pentru betivul cartierului pe care nu il deranjez pentru ca nu am chef sa intru in polemici cu oameni beti!

4. Si in Berlin sunt statii de metrou fara lift!

In tara lui Schindler si Krupp exista inca statii de tren si de metrou unde nu este lift! Din fericire, ca peste tot, sunt oameni cu inima mare si ma ajuta sa urc caruciorul pe scari, dar am invatat ca, inainte de ma deplasa undeva, sa verific traseul si sa caut variante mai "babystroller friendly"!

5.  Invitatia la "Kaffe und Kuchen"  

Daca esti invitat la ora 4 la cineva acasa si nu face el vreo mentiunea speciala,  nu te astepta sa ramai la cina, ci sa fii servit cu prajitura si cafea sau ceai, sa stai de vorba  cam o ora si jumatate si apoi sa iti iei la revedere politicos. Ar fi frumos sa aduci un buchet/ghiveci de flori sau o cutie de ceai cand vii in vizita!

6. Cultul painii bune

Trebuie sa spun ca nu stiam cat de mult isi iubesc germanii painea. Stiam de francezi, credeam ca romanii sunt mari iubitori de paine, dar nu, nemtii sunt la alt nivel! Diversitatea formelor si ingredientelor din painea pe care o cumperi la brutarii intrece asteptarile mele! De altfel, si pretul painii m-a dat pe spate si m-a tinut la distanta multa vreme!

7. Abendbrot

Ca sa intaresc cele spuse mai jos, mentionez ca in limba germana cina este "Abendbrot" sau painea de seara. Practic, se mananca un fel de mic dejun cu paine felii, chifle cu tot felul de seminte sau chiar covrigi cu branzeturi, paste tartinabile, mezeluri si carnati in toate formele. Evident, berea alaturi. Am incercat sa adoptam si noi acest fel de servi masa la cina si functioneaza foarte bine vinerea seara, cand simt nevoia sa mancam ce a mai ramas prin frigider din timpul saptamanii, inainte de face cumparaturile de sambata.  Andrei a ramas putin perplex la propunerea mea, dar copiilor le place foarte mult ideea de Abendbrot o data pe saptamana!

8. Dimensiunea magazinelor

Eu eram obisnuita cu magazine gen Auchan si Cora  si, cand mi-am dat seama ca am de ales intre un Lidl (care era de dimensiunea a 1/3 din cel mai apropiat Lidl  din Bucuresti) si un Rewe (care era la fel de mic, dar ceva mai scump), am ramas dezamagita. Exista, desigur, Kaufland, dar nu e nici pe departe atat de mare cum sunt Auchan si Cora in Romania si e destul de departe de mine.  Asa ca, la inceput faceam doua, chiar trei sesiuni de cumparaturi la diverse magazine ca sa iau tot ce era pe lista mea (Lidl pentru produse de baza, la piata pentru fructe si carne, la DM  sau Rossmann pentru produse de igiena si de curatenie si Rewe pentru produse mai speciale gen faina de malai).

9. Numarul limitat de locuri la gradinita

Personal nu ne-am confruntat cu aceasta problema fiindca noi am gasit mai intai o biserica si apoi am primit loc la gradinita administrata de aceasta biserica, dar asta e o problema care am observat ca ii afecteaza pe majoritatea prietenilor nostri! Inarmati-va cu rabdare si incercati, daca va mutati in Berlin, sa evitati zonele centrale, unde este foarte dificil sa gasiti loc la gradinita!

10. Dificultatea gasirii unei locuinte

Andrei a primit ajutor din partea unei secretare de la locul de munca pe care l-a primit la Berlin, fara ajutorul ei, nu am fi reusit sa gasim ceva atat de repede (6 saptamani, cred).  Preturile la chirii au crescut foarte mult in ultima vreme, exista mult mai multa cerere decat oferta si daca nu vreti sa va bateti capul si aveti posibilitatea financiara, apelati mai bine la o firma specializata.

Mentiuni speciale

Si, bonus, unul din lucruri tare frumoase pe care ma bucur ca le-am regasit in Germania si cartierul unde locuim noi este acela ca oamenii au mare grija de balcoanele si gradinile lor. Totul este colorat si ingrijit, florile confera o nota de vitalitate  si o atmosfera  tare, tare faina!
Iar al doilea lucru care-mi bucura sufletul este acela ca am (re)invatat sa fac urari si sa multumesc! Este ceva ce  cred ca noi, generatia crescuta in anii 90, am cam pierdut pentru ca ni se pare invechit sa facem urari de Craciun, de Paste, de ziua de nastere, de fiecare data cand ne reintalnim sau ne despartim. Am adoptat cultura americana in care "Take care" si "Have fun" sunt expresiile cel mai des intalnite. Poate ca in alte paturi ale societatii, la care eu nu am avut acces in Romania, lucrurile stau altfel, cert este ca, la nivel personal, am simtit ca asta e o zona la care trebuie sa ma educ si sa cresc invatand sa fac urari de bine oamenilor din jur. Am observat ca oamenii raspund la vibratia unei urari facute din suflet si incerc si eu sa nu primesc rece urarile care imi sunt facute de cei din jur! Numai faptul ca isi fac timp sa imi ureze de bine, este de apreciat!

Ati trait si voi aceleasi stari atunci cand v-ati mutat din Romania? Care sunt acele lucruri v-au surprins, placut sau neplacut, atunci cand v-ati mutat din tara? Mi-ar placea sa le impartasiti aici!



vineri, 29 martie 2019

Amenajarea camerei lui Matei (2ani) - primul draft

Ne-am mutat anul trecut intr-un apartament care avea mare, mare nevoie de renovare si, din nefericire, nu am reusit sa il renovam complet si pentru ca asta presupune un efort financiar foarte mare, dar si pentru ca aveam pur si simplu nevoie de o pauza de liniste si ordine in viata.

Asa ca, cele doua bai, holul si camera lui Matei (o fosta bucatarie) sunt in asteptare in prezent. Camera lui Matei a devenit, intre timp, depozit de lucruri extra sezon. Din cand in cand, mai deschid usa si incerc sa ma gandesc cum as amenaja-o in asa fel incat Matei sa isi doreasca sa se joace acolo (i.e. sa aiba si fetele un pic de liniste si ordine in lucruri) si, de ce nu, chiar sa doarma acolo, ca doar de asta va avea camera lui, nu?

Asa ca, atunci cand am primit un email de la cei de la www.favi.ro cu propunerea de a descoperi produsele lor, am acceptat cu incantare!

Acest site aduna producatori si distribuitori de mobila si accesorii pentru locuinta, din tara si strainatate, si seamana foarte mult cu Amazon. Fac des cumparaturi pe Amazon asa ca nu am vreo retinere in ceea ce priveste cumparaturile online. Am invatat ca trebuie sa nu te grabesti, ca trebuie sa citesti cu atentie recenziile, caracteristile produsului si detaliile legate de livrare si, in general, daca am respectat pasii de mai sus, nu am avut suprize neplacute. Veti gasi toate stilurile posibile si unele produse au si optiunea de transport gratuit, deci merita sa aruncati un ochi acolo!

Asa ca, avandu-i langa mine pe Matei si pe Ema, am deschis mai intai la pagina de paturi pentru copii (camera lui, patul lui, oare cer prea mult?).

A fost distractiv sa ma uit cu ei pentru ca mi-am dat seama cat de diferiti suntem!
Ce as alege eu? Evident, un minunat pat montessori, in forma de casuta, eventual cu niste luminite atarnate de acoperis,pat in care probabil ca as ajunge sa ma inghesui eu, pana la urma.
Matei era insa langa mine si cand a vazut asa ceva nu l-am mai putut opri! Da, exact, daca ar fi dupa el, intr-un pat in forma de masina de pompieri sau masina de politie s-ar culca! Eu nu mi-am inchipuit ca exista asa ceva sau ca, daca intr-adevar exista, lumea ar cumpara asa ceva, dar judecand dupa reactia baiatului meu, as zice ca le merge bine afacerea celor care vand astfel de paturi!



La sectiunea de biblioteci pentru copii, mi-a placut mult biblioteca aceasta in forma de casuta care e realizata de un producator roman.
La capitolul corpuri de iluminat as alege varianta aceasta cu elicopter, daca tot nu ii iau pat in forma de masina de pompieri, macar sa il fac fericit cu un elicopter!
Sectiunea de covoare pentru camera copiilor este foarte, foarte bogata, gasiti acolo diverse stiluri si nuante, imposibil sa nu fie ceva care sa se potriveasca. Eu oscilez intre ceva mai monoton in nuante de gri (pentru ca, din experienta de pana acum, camera prinde oricum culoare datorita jucariilor si cartilor si nu vreau sa incarc cromatic foarte mult elementele de baza din camera copiilor) si un covoras cu design candid. Dar, am vazut covoare cu numere sau covoare cu ciclul de viata al fluturelui, cat de frumos ar fi sa le ai intr-o sala de clasa pentru a delimita centrele de lucru?


Raman clar datoare sa revin asupra acestui subiect cand chiar vom renova si amenaja camera lui Matei, dar pana atunci a fost distractiv sa ne jucam putin cu ideile !



marți, 26 martie 2019

Sarmulite pufoase sau pipe cleaners: cum ne jucam cu ele

Sarmulitele acestea pufoase sunt foarte versatile si tare iubite de copii. De curand  am ramas fara ele si am facut o comanda mai mare, iar cand s-au vazut cu atat de multe deodata, fetele au fost super incantate! 

Sunt materiale care stimuleaza creativitatea, de aceea eu le las la indemana lor pur si simplu si doar din cand in cand le mai arat ceva nou. Ori un tutorial pe telefon, ori o idee intr-o carte. 

Dar ele pot fi folosite si ca unelte de invatare practica. 

De exemplu, puteti sa exersati impletitul folosind 3 sarmulite pufoase prinse de un carton. 

Se pot face bratari sau coliere insirand margelute colorate (un excelent exercitiu de motricitate fina, rabdare si atentie). 

Noi am exersat cusutul pe carton fara ac, in doua feluri. 

Elisa a creat singura un tablou de felul acesta, iar Ema o vaza cu flori. 

Voi cum le folositi? 


sâmbătă, 23 martie 2019

Despre "presiunea de a face activitati" cu copiii



Atunci cand am inceput sa scriu pe blog, intentia mea a fost ca acesta sa devina locul in care sa ma regasesc pe mine, cea de dinainte de a avea proprii copii. Fata aceea de 23 de ani care si-a dat demisia de la un job din Resurse Umane si a ratat cu brio terminarea unui Master in Psihologie Organizationala pentru ca, dupa o vara in care a ratacit prin Canionul Crimeii si a respirat un pic de aer tare acasa, la parinti, a avut marea revelatie ca lucrul care o implineste cel mai tare este sa stea fata in fata cu un copil si sa ii vada sclipirea din ochi care apare atunci reuseste sa invete ceva nou.

Asa am inceput sa lucrez cu Ioana, o fetita de 8 ani cu sindrom Down, apoi cu Ovidiu si Andrei, baieti cu autism. Vibratia aceea, dintre mine si copil, imi dadea aripi. Plecam acasa de la copiii acestia si pe tramvai gandul imi era tot la ei, la ce as putea sa fac eu mai bine pentru ca ei sa invete cu bucurie.

Asa ca, atunci cand am avut-o pe Elisa, gandul imi era inca la serviciul meu. Era pasiunea mea si lucrul despre care as fi putut sa vorbesc non stop! Imi si imaginam ca, dupa 6 luni, ma voi putea intoarce cu ea la serviciu! Evident, am luat cateva lectii de viata si mi-am reasezat prioritatile cum trebuie, dar am pastrat acest locsor pe care il folosesc pentru ideile care imi vin in minte ori de cate sunt fata in fata cu un copil.

In urma unor discutii cu cateva prietene apropriate mi-am dat seama ca, din pacate, din cauza blogului, am creat perceptia ca la noi acasa se fac activitati educative planificate in fiecare zi si ca ritmul vietii noastre este determinat de asta.

Asa ca as vrea sa fac un MARE DISCLAIMER: nu, nu pregatesc activitati educative in fiecare zi si daca le fac, le fac pentru ca asta e imi e mie cel mai usor. Aceasta e meseria mea (am terminat liceul pedagogic si facultatea de psihologie) si, din fericire, asta e si pasiunea mea. Chiar azi il observam pe Matei jucandu-se cu o jucarie de lemn si, privindu-l, mi-au venit alte 3 idei pe care le-as putea face cu acea jucarie dupa ce el trece de nivelul la care se joaca in prezent. Imi vine natural, este bucuria mea! Este, cu siguranta, un dar pentru care sunt foarte recunoscatoare.

Uneori ajung sa pregatesc activitati pentru copiii mei de care ei nici nu se ating pentru ca nu sunt pe aceeasi lungime de unda cu mine, dar am decis sa le impartasesc si pe acelea cu voi pentru ca acest blog nu este numai despre ei si ce le place lor, ci si despre ce v-ar putea inspira pe voi, care aveti copii diferiti de ai mei.

Lucrul cel mai important pe care as vrea sa-l transmit astazi este ca  E NEVOIE sa impartasiti cu ei DARUL VOSTRU.  Al meu se intampla sa fie crearea de activitati educative pentru copii. Al vostru este poate iubirea pentru carti sau pasiunea pentru sport, implicarea civica sau  antreprenoriatul, voluntariatul sau perseverenta de a urma o cariera, dorinta de a descoperi culturi si limbi noi sau iubirea pentru istoria si traditiile de acasa. Ceasurile, fotografia, iubirea de Dumnezeu, muzica, bucuria de primi oameni acasa sau de a face cadouri, modelatul sau crosetatul, lucrul cu lemnul sau cu lutul, reparatiile, construitul...

Oricare ar fi DARUL vostru, lucrul cel mai pretios sufletului vostru, pe acela impartasiti-l cu copilul vostru.  Nu il sufocati cu el, ci faceti-o ca pe o forma de va conecta. In definitiv, pasiunile noastre, la fel ca pasiunile copiilor nostri, fac parte din ceea ce suntem si cand vrem sa ne conectam trebuie sa o facem cu tot ceea ce suntem. Este, daca vreti, o forma de a-l iubi pe celalalt, de a-l lasa sa te cunoasca, sa patrunda pana acolo unde vibreaza cel mai tare fiinta ta.

Putini dintre copii vor calca pe urmele noastre, fiecare dintre noi speram ca ei sa isi gaseasca propriul drum, dar ce frumos este atunci cand in urma ramane acea carare, de la inima la inima, care a unit, odata, parintele de copilul lui.

Tatal meu a murit acum 2 ani si imi amintesc cu drag cum m-a invatat sa fluier intr-un fel in care (credeam eu) ca numai el poate sa o faca. Sau cum ma uitam cu el la meciuri de fotbal.
Si mai stiu cat de trist este cand copiii spun ca, desi parintii lor erau buni sau pasionati de ceva anume, niciodata nu au impartasit cu ei acea parte din viata lor.

Asadar, dragii mei, luati de aici doar ceea ce rezoneaza cu voi si copilul vostru. Nu intrati in cursa contra cronometru de a avea neaparat camera montessori cu pat pe jos, neaparat learning tower, activitatea cu frunze lipite pe folie alimentara, cutia de pantofi transformata in sortator sau nu-mai-stiu-ce-mare-activitate-senzoriala-mega-fun! Gasiti, atat in voi, cat si in copilul vostru, lucrul acela care va aduce cea mai mare bucurie si folositi-l pentru a va conecta. Va fi de ajuns!

In rest, va doresc numai bine si va multumesc frumos ca ma insotiti in calatoria aceasta, ca uneori va faceti timp sa imi trimiteti feedback si ca, in general, sunteti dincolo de ecranul laptopului! Stiu cat e de pretios timpul vostru si timpul dedicat copiilor, cu atat mai mult apreciez secundele pe care mi le dati ca sa cititi ce mai scriu pe aici!


duminică, 17 martie 2019

Unelte : 10 activitati practice si distractive pentru copii harnici!

Saptamana trecuta am postat pe pagina de Facebook a blogului un clip in care Matei il ajuta pe sotul meu sa monteze un dulap de la Ikea. Inafara de faptul ca montatul mobilei de la Ikea este una dintre activitatile pe care le facem cu placere in echipa, eu si sotul meu, este chiar distractiv sa ii implici si pe copii, mai ales la cele simple!

Asta mi-a dat imboldul de a  crea activitati cu tema saptamanii "Unelte" . Cu ocazia asta am comandat niste materiale montessori care erau de aproape 2 ani pe lista mea de dorinte!
Activitatile sunt create pentru fetitele mele de 5 si 7 ani, dar nu as lasa nesupravegheat niciun copil in preajma uneltelor. Matei a avut acces la unele dintre ele, dar numai cand eu sau tatal lui am fost acolo pentru ca, fiind vorba de cuie, suruburi si alte asemenea, aceasta tema NU ii era destinata!

1. Prezentare

Eu folosesc un astfel de corp Billy de la Ikea caruia i-am adaugat inca o politia pentru prezentarea materialelor pe rafturi, la vedere si la indemana. Am avut, in trecut, si corpuri Kallax, dar mi se pare ca se face multa risipa de spatiu pe verticala cu ele!

Materialele despre care am pomenit mai sus sunt aceste minunate seturi cu chei si surubelnite care nu mai au nevoie de tavite si alte accesorii pentru ca sunt create cu spatii pentru pastrarea suruburilor si a surubelnitei! Nu-i asa ca sunt frumoase? In Germania, le gasiti la sectiunea de materiale Montessori aici: https://www.montessori-material.de/montessori-material/praktisches-leben/schraubbrett-mit-inbusschluessel_2469_3116


2. Material facut de bunicul

Acum doi ani, bunicul copiilor nostri  a mesterit o astfel de jucarie pe care copiii insurubeaza folosind degetelele.

3. Sa bata cuie cu ciocanul in polistiren

Am folosit un ciocan de lemn,  de la un joc de-al lui Matei, pentru a bate cuie(suruburi, de fapt, fiindca nu am avut cuie in casa) in bucati de polistiren. Cu alta ocazie am pus la dispozitie o "felie de copac" luata de la un magazin de decoratiuni, ciocan si cuie. Dar, cum nu mai am bucata aceea de lemn, am improvizat!

4. Folosirea unei bormasini mici

Stiti ce cadouri primesc eu de Craciun de la sotul si de la socrul meu? Bormasina, pistol de lipit cu silicon, pistol de capse...oare ce urmeaza anul asta, sunt tare curioasa!? Asadar, da, am aceasta bormasina mica care e grozava pentru copii! Am insurubat si desurubat cu ea, chiar si in polistiren, asa ca si-a facut treaba mai mult decat ma asteptam!

5. Sa masoare cu ruleta

Pentru Elisa am vrut sa introduc conceptul de metru si centimetru, asa ca i-am dat provocarea de a masura cu ruleta diverse obiecte din casa! Mare atentie insa cand dati drumul ruletei sa nu se taie copiii din cauza ei!

6. Sa sorteze suruburi 


7. Puzzle cu umbre

Pentru Matei am pregatit aceasta activitate de numire a uneltelor si potrivire la forma corespunzatoare de pe o bucata de carton. A inceput sa numeasca tot ce foloseste si sa repete, ca un mic papagal, tot ceea ce aude in jur asa ca a fost dragut sa il auzim prin casa referindu-se la uneltele noastre!

8. Carte 

Tot pentru Matei, dar si pentru fete, am folosit aceasta carte despre unelte, din colectia "Die Kleine Kinder Bibliotek" de la Meyer. Eu am gasit vreo 10 carti din colectia asta la un second hand si le-am luat cu 3 euro pe fiecare. Incerc sa introduc si vocabular in limba germana pentru fete, de fiecare data cand simt ca ar avea ceva nou de invatat pe partea asta. Cu Matei insa, vorbesc numai si numai limba romana. In limba germana stie sa spuna doar Buna!  Pa! Danke! si Bitte!


9. Sa puna baterii proiectorului de lumina 

 Mi-am dorit foarte mult sa si folosim uneltele din casa, asa ca am provocat-o pe Elisa sa desfaca si sa puna baterii acestui aparat de proiectat lumini pe tavan. Nu l-au mai folosit de vreun an asa ca au fost foarte incantati de el!

 

10. Sa deschida un reportofon Talking Memo si sa vada ce e inauntru 

Avem prin casa acest mic reportofon care inregistreaza cam 10 secunde din ceea ce zici si cu care s-au tot jucat fetele. Eu, cand eram mica, deschideam casetofoane si ceasuri eletronice ca sa ma uit inauntru, dar cum nu aveam surubelnite asa mici, de cele mai multe ori, stricam cutia lor de plastic. Bine, recunosc, aceasta activitate a fost mai mult pentru mine! Fetele nu s-au prea inghesuit sa se chinuie cu surubelnita mica, nici macar daca am pus totul pe cea mai roz tavita pe care o avem. Sau poate tocmai asta sa fi fost greseala mea?
\

10. Sa monteze, dupa instructiuni, un suport de lemn de la Ikea 

Revenind insa la Ikea, am fost sambata pe acolo cu copiii si am cumparat aceasta bancuta Flisat. Am montat-o impreuna, cu mult ajutor din partea lui Matei, stiti voi la ce fel de ajutor ma refer! Am vrut sa le arat fetelor ca  e chiar tare sa stii sa folosesti unelte ca sa montezi chestii! Cum nu avem nevoie de suportul de carti in zona noastra de biblioteca, deocamdata Flisat a devenit suportul nostru pentru statia de curatenie de la copii din camera. Ce, voi inca nu aveti asa ceva? Cred ca dupa 7 ani de stat acasa, m-am desteptat bine de tot si invat cu multa bucurie ce inseamna cuvantul "delegare". Iar gandul de a-l creste pe Matei cu notiunea ca el are responsabilitatea de a strange in urma lui si de a curata ce a murdarit ma face sa cred ca, intr-o buna zi, nora mea ma va iubi mult!


Pe curand!

marți, 12 martie 2019

Fluturele 8 activitati pentru copii



Fluturii sunt niste minunatii capabile sa fascineze adulti si copii, deopotriva, asa ca nu e niciodata prea devreme sa pregatim lectii frumoase despre aceste insecte uimitoare.

Am mai abordat aceasta tema, acum vreo cativa ani, cand Elisa avea 2 ani, iar Ema abia se nascuse. Am pornit atunci de la cartea Iuliei Muntean, "Rime cu antenute", pe care Elisa a iubit-o multa vreme. Daca vreti sa vedeti cateva idei de atunci, dati click AICI.

De data aceasta, intentia mea a fost sa ii invat pe copii mai multe despre ceea ce este in mod real un fluture, asa ca am pregatit cateva activitati care sa ii invete despre ciclul de viata si despre tipurile de fluturele. Bineinteles, nu puteau sa ne lipseasca cartile, care sunt pentru noi cea mai la indemana metoda de a invata lucruri noi. Fetelor le place foarte mult  sa faca tot felul de activitati creative de lucru manual, asa ca am pregatit asa ceva pentru ele, iar pentru Matei, care pare a fi un mic pasionat de numere (recunoaste numerele la autobuz, cauta 8-uri in orice carte etc.), am pregatit cateva activitati de recunoastere a cifrelor si potrivire numar-cantitate.

 Cam asa a aratat, in final, invitatia mea la invatat lucruri noi despre fluturasi. In sfarsit, am schimbat setul de tavite!!! Am una, pe raftul de jos, pictata  cu floricele si fluturasi pe care am pus-o acolo doar ca imi e tare draga, nu ca as fi avut ceva de asezat pe ea! Dar ii gasim noi folos primavara asta!


Puzzle din trei piese cu maner pentru Matei

Activitate de numarat fluturasi

Pentru aceasta activitate am folosit abtibilduri din cartea despre fluturi de la Usborne.
 




Dintr-un calendar de familie am xeroxat pagini cu fluturi pe care apoi i-am decupat si i-am oferit fetelor pentru a-i lipi in colaje, felicitari sau desene.




Am incercat sa desenet un fluture de carton caruia fetele pot sa ii decoreze aripile cu tot felul de maruntisuri care ne prisosesc sau pe care le folosim de obicei la proiectele noastre de lucru manual.



Am cumparat de pe Amazon aceste figurine cu oul, omida, crisalida si fluturele pentru a recrea ciclul de viata al fluturelui. Oul arata tare dubios, Matei a zis din start ca acela e, de fapt, o minge. Nu stiu daca intr-adevar asa arata un ou  de fluture, dar e cert ca nu aceea este reprezentarea pe care Matei si-a format-o despre ou si nu o voi scoate la capat cu el! 
Am scris si cateva etichete si probabil le voi lasa pe fete sa "ma instruiasca" fiindca au mai auzit de multe ori pana despre felul cum omida se transforma in fluture.

Acestea sunt cartile pe care le-am pus la dispozitie. Sunt carti pe care mamicile din Germania le pot comanda pe Amazon sau pe care le puteti gasi in librarii. Cea din stanga este pentru Matei (2ani), este o carte cartonata, care are si pagina transparente in  care ies in evidenta aripile si culoarea fluturelui. 
Cartea cu abtibilduri de la Usborne este pentru Ema (5ani) , iar cartea din colectia NaturDetektiv este pentru Elisa (7ani).



Add caption



Spor la joaca si voua!!!