miercuri, 13 decembrie 2017

Vânătoare de comori - ”Adevăratul Crăciun”

Una dintre activitățile pe care le-am propus anul trecut pentru Calendarul de Advent, cel despre care am povestit pe larg AICI, a fost ”vânătoarea de comori”, un fel de Christmas Treasure Hunt.

În ce constă această vânătoare de comori?

Copiii pleacă în căutarea unei comori (Pruncul Isus) și trebuie să parcurgă un drum pe parcursul căruia primesc indicii, mici recompense și sarcini de realizat.

Am ascuns indiciile în grădina din spatele, cu circa doua ore înainte de a ajunge acolo copiii mei. Dacă este prea frig afară puteți să ascundeți prin casă indiciile!

Traseul de urmat presupune găsirea a 9 indicii care duc la descoperirea Pruncului Isus (comoara de Crăciun). Jocul acesta este potrivit pentru copiii care sunt deja familiarizați cu relatarea despre Nașterea Mântuitorului și cunosc textul biblic și câteva colinde. Dar puteți adapta oricând sarcinile potrivit nivelului de cunoaștere și înțelegere al copilului!

1. ÎNGERUL
Primul indiciu pe care îl primesc copiii este un îngeraș.
Imediat, ei vor cânta o colindă despre îngeri (noi am ales ”Îngeri mii în ceruri cântă”).
Apoi, copiii primesc sarcina de a afla pe cine trebuie să găsească îngerașul.


2. MARIA
Când îngerul ajunge la Maria (reprezentată printr-o poză și o eșarfă), copiii trebuie fie să cânte o colindă despre Fecioara Maria (Sus la poarta Raiului sau Te bucură, Marie!) sau să facă o mică scenetă în care un copil este îngerul și celălalt Maria. Copiii  primesc următoare sarcină: aceea de a-l găsi pe Iosif.


3. IOSIF
Locul lui Iosif este reprezentat de câteva cuie și un ciocan. Când ajung la Iosif trebui să ocolească de câteva ori copacul, ca simbol al faptului că Iosif nu a crezut-o de la început pe Maria. După ce toți copiii au ocolit copacul, primesc o hartă și un pix. Harta le indică Betleemul.


4. BETLEEM
Aici, copiii găsesc câteva paie, bețe și niște sfoară din care trebuie să facă o iesle. Când termină ieslea, primesc următorul indiciu: o oiță!


5. PĂSTORII
Când au găsit oaia trebuie să lipească pe ea cocoloașe de vată drept blană. Când au terminat, primesc următorul indiciu: o stea.


6. STEAUA
Când au găsit steaua trebuie să  cânte o colindă care are în versuri referiri la steaua care a anunțat că s-a născut un rege. După ce au cântat colinda, copiii vor porni în căutarea magilor.


7. MAGII
Pe magi îi găsesc lângă coroanele de carton care trebuie decorate. În momentul acesta pot să decoreze coroana sau doar să cânte un cântecel cu referire la magi. Mai departe trebuie să găsească darurile.


8. DARURILE
Eu am ales niște cutiuțe mai deosebite în interiorul cărora am strecurat niște bilețele cu ”aur”, ”smirna” și ”tămâie”. Aici puteți să vorbiți puțin despre darurile pe care le pot aduce ei Pruncului Isus.

9. PRUNCUL ISUS
Aveți grijă ca, în ieslea pe care au construit-o copilașii, să fi strecurat deja un bebeluș în scutece!
La această ”stație” noi am cântat ”Astăzi s-a născut Hristos!”


Noi ne-am distrat pe cinste așa că vă invităm și pe voi să faceți la fel și să ne spuneți cum a fost!



vineri, 8 decembrie 2017

Învățarea limbilor străine update 2017

Suntem o familie de români care locuiește în Germania din anul 2015, dar care trăiește mai mult în mediul de expați așa încât avem mulți mai mulți prieteni vorbitori de engleză (plus limbile lor materne: franceza, portugheza, swahili, farsi, arabă, turcă, spaniolă, coreeană etc.).Pentru cei care ne urmăriți de curând puteți sa citiți aici și aici primele mele dări de seamă pe acest subiect.

Planul nostru este ca acasă să vorbim numai limba română, la grădiniță fetele sa învețe germană și în comunitate limba engleză.De citit, citim cu prioritate în limba română, dar avem multe cărți în germană și engleză pe care le citesc la cerere.

Continuăm să hrănim interesul lor pentru alte limbi, dacă acesta apare, și să arătăm respect față de alte limbi. Am învățat un cântec in spaniolă și unul în shona (Zimbabwe) de la persoane care vorbesc aceste limbi nativ. Învățăm și să îi salutăm pe prietenii noștri pe limba lor.Avem câteva cărți în franceză și italiană și, atunci când le citim, par conectate și atente. Pot sa recunoască dacă la restaurant ni se vorbește în italiană sau dacă în autobuz se vorbește franceza. Iar asta mi se pare suficient pentru acum!

Revenind puțin, în ceea ce privește vorbitul limbii materne se simte mult că am plecat din țară și am pierdut din vocabular și rapiditatea organizării verbale. Observ asta la Elisa (5a10l)care a vorbit devreme foarte corect și articulat. Cu siguranță altul ar fi fost progresul ei dacă în jur s-ar fi vorbit numai limba română. Asta nu înseamnă însă că nu vorbește bine. Date fiind circumstanțele, vorbește foarte bine și încă fără accent german. Știe ce sunt arhaismele, sinonimele, omonimele este foarte bucuroasă când își dă seama de ele în textul citit sau când ascultă ceva! A început să și citească mai legat și mai mult în limba română așa că mă aștept la un ritm bunicel de îmbogățire a vocabularului și capacității de exprimare.
Ema comunică bine în limba română, dar mie mi se pare ca s-ar putea și mai bine. La ea avem mult de corectat plurale ciudate, silabe contopite, confuzii la conjugare (amestec între conjunctiv și indicativ). Nu am altceva de făcut decât să continuăm să vorbim și să citim în limba română. Observ și că, după fiecare vizită a bunicilor sau concediu în România, vorbirea ei se mai limpezește. Am început, de asemenea, să încerc să o învăț poezii (dar nu prea îi place) pentru a o ajuta să distingă mai bine fonemele.

Anul acesta îl includem aici și pe Matei căruia îi vorbim numai în limba română. De citit, îi citesc în toate limbile fără să traduc.

În ceea ce privește limba germană, fetele au avut un salt foarte mare în toamna aceasta. Elisa se face ușor înțeleasă și povestește lejer în germană. Ema (3a10l)a învățat și ea enorm de mult, vorbește foarte bine comparativ cu Elisa la vârsta ei și, cel mai important, nu îi lipsește NICIODATĂ încrederea. Nu are absolut nicio problemă să introducă cuvinte românești cu terminații germane în propozițiile adresate copiilor sau educatoarei. Ea e convinsă că toată lumea o înțelege. La câtă încredere are în ea, sunt sigură că va învăța tot mai mult.
Sunt momente în care observ că preferă să se joace sau să se certe în limba germană sau situatii în care mă întreabă lucruri banale în limba germană. Dacă povestesc despre ce se întâmplă la grădiniță, de multe ori nici nu își dau seama ca o fac în germană. Ema este însă "polițistul nostru lingvistic" și ne atenționează mereu : acasă vorbim numai românește!  Cred însă că în această perioadă, cel puțin pentru Elisa, limba germană are o pondere mai mare.

In ceea ce privește limba engleză, nu am mai făcut nimic organizat (am avut o perioadă în care le citeam aceleași cărți mai multe zile la rând sau duminici în care încercam sa le vorbesc numai în engleză) pentru că nu am mai găsit efectiv timpul necesar.
Dar interacțiunile mele în engleză cu ele pornesc mereu de la premisa că ele înțeleg ce le zic și chiar înțeleg. Mai am momente de conversații spontane cu Elisa care îmi confirmă că am dreptate. Sunt mulțumită de nivelul ei conversațional. În plus, observ că foarte rar îmi cer să le mai traduc cărțile în engleză pe care le citim. Dacă citesc doar pentru Ema și e o carte nouă, o voi traduce pentru prima oară, iar la o a doua citire, citesc numai în engleză.

Dacă aveți întrebări sau nelămuriri, m-aș bucura să îmi scrieți! Până la anul, mult spor în învățarea limbilor străine!

Jocul propozițiilor: aruncă zarul și povestește!

Bine v-am regăsit!
Azi este o zi de recuperare pentru piticii mei după ce ieri ne-am luptat cu febra, durerea de urechi și nesomnul. Dar s-au trezit de dimineață cu chef de viață așa că am improvizat un joculeț drăguț.
Maria U. mi-a adus ieri multe lucrușoare de la băieții ei pentru băiatul meu și am pus deoparte deja niște cuburi din burete acoperit cu pânză. M-am bucurat sa văd că sunt cuburi perechi și au și clopoței înăuntru. Pentru molfăit și scuturat le va folosi Matei, cu siguranță, dar azi s-au jucat și fetele cu ele cam asa:
Am ales o pereche cu cuburi.
Fiecare fetiță a primit un cub.
Prima fetiță dă cu zarul/cubul și începe să spună cât mai multe propoziții folosind cuvântul care desemnează imaginea de pe zar.
Între timp, cealaltă fetiță tot aruncă zarul ei până când nimerește și ea aceeași imagine.
Fetița care spune propozițiile se oprește și se schimbă apoi rolurile.


Alte idei pe care aș vrea să le punem în aplicare folosind același stil de joc sunt :
1. Descrie ce vezi!
Copilul care a aruncat primul zarul trebuie să ofere cât mai multe detalii unei alte persoane din echipa lui în așa fel încât echipa sa ghicească imaginea înainte ca ceilalți nimerească aceeași imagine când aruncă zarul lor.
Pentru a oferi mai mult timp marcați o zona de aruncat zarul care presupune ca cel care îl aruncă să se și deplaseze pentru a-l recupera.
2. Mima
Dacă aveți copii mai mari, folosiți aceeași schemă ca cea de mai sus  dar înlocuiți descrierea cu mimatul.
3. Povești înlănțuite
Primul copil aruncă zarul și începe povestea folosind cuvântul care desemnează imaginea. Ar doilea copil continuă povestea adăugând o frază în care folosește cuvântul care desemnează imaginea care i-a căzut lui la aruncarea zarului. Faptul că se poate reveni la același cuvânt de mai multe ori îi va ajuta pe copii sa construiască o poveste mai detaliată.
4. Rime amuzante
Pe același principiu, fiecare copil contribuie cu un vers care conține cuvântul de pe  zar și rimează cu versul anterior.
5. Aruncat și prins
Deși sunt ușoare și mai greu de controlat. pot să țină loc de mingi sau bean bags  în jocuri de interior (mai ales la bloc, unde trebuie sa avem grijă să nu deranjăm vecinii).

Sper ca v-au plăcut ideile noastre și că, dacă aveați de gând să scapați deja de zarurile textile pentru bebeluși, v-am convins să le mai dați o șansă! 

marți, 5 decembrie 2017

Cum vorbim copiilor despre abuzul sexual? De vorbă cu Patricia Stan, psiholog clinician



În primăvara acestui an, o cunoștință nu foarte apropiată s-a confruntat cu un caz de abuz sexual la grădiniță. Inițial, am crezut că s-a întâmplat unui alt copil, din păcate, era chiar copilul ei. Acest fapt, pe lângă că m-a întristat mult, mi-a dat motivația să abordez acest subiect cu fetele mele. Prima persoană la care m-am gândit pentru a cere sfat a fost Patricia Stan. Experiența și natura muncii ei în cadrul Direcției pentru Protecția Copilului a adus-o în situația de a se confrunta cu multe cazuri de abuz sexual în rândul copiilor. De aceea, am rugat-o să împărtășească cu noi câteva lucruri pe care trebuie să le avem în vedere când abordăm această temă cu fetele și băieții noștri.

 Dacă aveți întrebări sau neclarități după ce citiți articolul de mai jos, scrieți-ne, ne-am bucura să vă răspundem la ele!

Despre Patricia puteți afla mai multe și pe blogul ei personal :  


În România nu există o statistică clară cu privire la incidența abuzului sexual printre copii, așa încât voi apela la statistica oferită de NSPCC – Societatea Națională pentru Prevenirea Cruzimii asupra copiilor din Marea Britanie. Conform NSPCC, unul din 20 de copii a fost abuzat sexual în UK, unul din trei copii abuzați sexual de un adult nu a povestit nimănui ceea ce i s-a întâmplat, peste 90 % dintre copii au fost abuzați sexual de o persoană pe care o cunoșteau (părinte, alte rude, prieten de familie, profesor, antrenor etc) și în jur de o treime din abuzuri sunt săvârșite de copii sau tineri.
Lucrând ca psiholog în Protecția Copilului constat cu o îngrijorare din ce în ce mai mare că numărul de abuzuri sexuale crește de la an la an. Așa cum arată și statisticile furnizate de NSPCC, în majoritatea cazurilor cu care am lucrat, abuzul fusese săvârșit de o persoană apropiată copilului, în care acesta din urmă avea încredere și față de care stabilise o relație de atașament. În alte cazuri, abuzul asupra copilului fusese săvârșit de copii de vârstă apropiată sau mai mari, cu care copilul abuzat se afla în relație de prietenie sau amiciție.
Sunt dificil de înțeles rațional ori emoțional motivațiile unui adult care abuzează sexual un copil, vestea despre comiterea unui abuz sexual produce valuri de șoc și poate de aceea acest subiect este atât de dificil de abordat. Majoritatea părinților non – abuzatori cu care am vorbit erau de părere că dacă nu vor vorbi între ei adulții sau cu copilul despre ceea ce i s-a întâmplat copilului, acesta din urmă nu va suferi pentru că nu își va aduce aminte și va uita cu timpul.
Abuzul nu se uită însă și, în funcție de gravitatea lui, are tendința să schimbe cu totul cursul vieții copilului, dar și a vieții familiei. Dacă abuzul s-a produs deja, cu siguranță este necesar să fie evaluată corect starea psihică a copilului și să se intervină printr-o formă sau alta de psihoterapie. În același timp, cercetările au arătat că unul dintre cei mai importanți factori în recuperarea psihică a copilului este reprezentat de sprijinul și protecția existente în interiorul familiei non - abuzive.
În același timp, dacă sunteți părinți, puteți să vă protejați copiii în fața unui abuz sexual abordând acest subiect și învățând copilul cum se poate apăra. Așa cum vă învățați copilul cum să reacționeze atunci când cineva îl jignește sau vrea să îl lovească, sau cum trebuie să fie atent când traversează strada, asemeni, puteți purta o discuție în termini simpli, ușor de înțeles, dar direcți cu copiii voștri despre abuzul sexual.
Câteva direcții despre cum puteți aborda cu copilul dumneavostră acest subiect:
1.                  Clarificați împreună cu copilul care sunt zonele lui intime.
Pentru aceasta vă puteți folosi de o ocazie atunci când îi faceți baie copilului sau seara când se schimbă de culcare. Dacă vă vine mai la îndemînă, vă puteți folosi de o carte de psiho – educație sexuală frumos ilustrată și scrisă pe înțelesul copiilor. Spuneți copilului că zonele lui intime sunt personale și importante și de aceea atât dumneavoastră ca părinte, cât și el veți avea grijă de ele. Accentuați faptul că fiind atât de importante și personale, zonele intime sunt văzute doar de către copilul însuși sau de către părintele care îl îngrijește.
2.                  Discutați și introduceți în vocabularul copilului termenii de „atingeri permise” și „atingeri nepermise”
Pentru a face discuția puțin mai accesibilă copilului, vă puteți folosi de două jucării sau plușuri, unul reprezentându-l pe copil, iar celeilalte jucării oferiți-i o altă identitate (un bărbat sau un copil mai mare). Manevrând păpușile, discutați cu copilul diferența dintre atingeri permise și atingeri nepermise (în zonele intime). Subliniați-i însă copilului că corpul lui îi aparține, iar dacă o atingere nu îi face bine, chiar și dintre cele „permise”, poate să spună „Nu!”;
3.                  Îndrumați copilul, spunându-i ce poate să facă dacă i se întâmplă ceva rău sau dacă cineva încearcă să îl atingă într-un mod nepermis în zonele intime și nu numai.
Înainte de toate reamintiți copilului că poate să spună „Nu” dacă cineva încearcă să îl atingă sau să îi vadă zonele intime, că poate să strige și poate să vină să vă spună orice i s-a întâmplat. Majoritatea copiilor abuzați sexual sunt coplesiți de sentimente de vină și rușine, crezând că ei au provocat situația și că au făcut ceva rău și reprobabil. De aceea, cultivați cu copilul dvs. o relație deschisă, în care acesta să știe că poate să vă spună orice fără teama de a fi pedepsit sau acuzat.
4.                  Dacă copilul vine și vă povestește o situație de comportament sexual nepotrivit fie din partea unui adult (pe care îl puteți cunoaște sau nu), fie din partea unui alt copil (mai mic sau mai mare), dați crezare copilului și gândiți-vă cum puteți acționa mai departe pentru a înțelege exact ceea ce s-a întâmplat și pentru a vă proteja copilul.
În marea lor majoritate copiii nu mint atunci când povestesc despre comportamente sexuale văzute la ceilalți. Majoriatatea acuzațiile false apar în cazul copiilor cu părinți în divorț, situație în care unul dintre părinți (de obicei mama) îl acuză pe celălalt de abuz sexual.
Pot exista situații în care copilul dvs să afle și să vină să vă povestească despre un abuz sexual petrecut asupra unui prieten, al unui coleg sau asupra unui copil pe care îl cunoștea. Nu vă sfiiți să vorbiți cu copilul mic în vârstă de trei sau patru ani. Explicați-i în cuvinte simple că niciun adult sau un alt copil nu avea voie să îl atingă în felul în care a făcut-o, că a făcut un lucru care nu este permis – să atingi sau să vezi părțile intime ale altuia și, că, din această cauză, va suporta o consecință. Profitați încă o dată de situație pentru a-i reaminti copilului ce poate face dacă cineva încearcă să îl atingă în feluri nepermise sau încearcă să îl convingă să îl atingă pe corp pe agresor.
În afară de discuțiile pe care le puteți purta, un lucru esențial pe care îl mai puteți face cu copiii mai mici – urmăriți cum se joacă, ce teme apar în jocurile lor, ce fel de personaje inventează – copiii mici își proiectează tot universul interior și tot ceea ce li se întâmplă în jocuri și desenele realizate. Prin jocuri și desene copiii spun, într-o formă simbolică, povești reale despre întâmplări reale din viața lor.
Cu copilul mai mare, păstrați comunicarea deschisă cu acesta, aflați ce fel de prieteni are și aflați informații despre viețile acestor prieteni. Lăsați copilul să vă povestească despre ce discută cu prietenii lui sau la ce se uită în timpul pauzelor sau în timpul petrecut alături de aceștia pe telefoane sau tablete.
În mod cert nu o să vă puteți proteja copilul de tot ceea ce i se întâmplă din momentul în care păsește în afara casei. În același timp, așa cum spuneam și la începutul acestui articol, unul dintre cei mai importanți factori de protecție pentru copil în fața abuzurilor de orice tip este reprezentat de sprijinul și unitatea familiei, de discuțiile directe și adaptate vârstei acestuia pe subiecte care pot părea dificile sau provocatoare părintelui, dar care copilului îi furnizează direcții clare și concrete despre cum se poate comporta, poate acționa sau se poate proteja în fața situațiilor de orice tip.

 

vineri, 1 decembrie 2017

România mea și România copiilor mei

Da, acesta va fi un post lacrimogen. Puteți să vă opriți aici, nicio problemă. Nici n-am început bine și deja plâng.


Am un gol în inimă azi. Unul în formă de România (poate de asta am plănuit atâtea activități despre harta țării noastre pentru copiii mei). Cel mai dor îmi e de păduri. Nu pentru că am auzit că le taie în neștire unii, ci de pădurea aceea pe care o vedeam în fiecare dimineață de la fereastra apartamentului nostru. Și când stăteam în București îmi lipsea. În ea mergeam să adunăm lemne și să culegem bureți de toate felurile. La marginea ei este copacul pe care eu și prietenele mele, Anca și Florina, ne-am scrijelit inițialele. Apoi ne-a părut rău. Și am făcut o pastă din frunze de pătlagină ca să îl vindecăm. Am fost acolo cu fetele mele anul trecut, abia au urcat și la coborâre au alunecat pe pământul roșu. Dar țipau de bucurie!

Mi-e dor de pădurile dintre Sibiu și Brașov care parcă luau foc în fiecare toamnă. Atunci mă bucuram cu adevărat că avem căi ferate proaste și trenul spre București abia se mișca.

Mi-e dor de merdenelele de la Victoriei și de nuci cu pâine.

Mi-e dor de murături și lapte cu mămăligă.

Mi-e dor de mulți oameni dragi...nici nu o să le scriu numele că sunt mulți de tot...toți au pus, bucățică cu bucățică, ceva din ei în mine. Am un bordei de suflet ”lichit” cu lut de toate culorile.

Îmi amintesc de o lecție din liceu în care profesorul Sîrbu ne spunea că ”dorul” este intraductibil. Am crezut atunci că e o altă chestie naționalistă. Zilele trecute mi-a amintit de el. Mergeam spre grădiniță și Elisa îmi povestea ceva în germană. S-a oprit, și-a ascuns privirea ca atunci când zice ea ceva din inimă, și mi-a spus în limba romană ”Mi-e dor de tati”. Am simțit că se rupe ceva. Că lecția aceea din liceu a ajuns la momentul evaluării. Și am ratat-o.

Asta e România mea.

România copiilor mei înseamnă bunicii și Delta. Parcul Titănel și Biserica Harul. București. Pufuleți, covrigi și supă cu tăiței ca în Banat. Antonia și Eva.

Aveau 3 ani, respectiv 1 an când am plecat. Vorbesc românește mai mult decât onorabil. Însă, de fiecare dată când mergem acasă, ele văd doar partea grozavă din România mea: ne bucurăm, ne plimbăm, vizităm locuri și oameni faini. Le ferim mereu de partea neplăcută. O alte Românie a mea pe care am ascuns-o de ochii lor pentru că îmi e rușine cu ea! În Germania, ca să intrăm la o altă școală decât cea de care aparținem a trebuit să scriem o cerere în care să argumentăm de ce aceea școală e mai potrivită pentru copilul nostru, nu să dăm șpagă cui trebuie. Când am fost la doctor, la analize sau în spital, nimeni nu a pretins nimic, ar fi fost jignitor și ilegal să oferim noi ceva vreunui cadru medical. Nimeni nu pretinde nimic, decât respect mutual.  Și lista de exemple ar putea continua...

Nu știu ce formă va avea România în sufletele lor până cresc, eu sper să rămână mereu acolo, suficient de puternică pentru a ne primi înapoi, cândva...

La mulți ani, România copiilor mei, cea veselă, bună, colorată și dreaptă!




joi, 30 noiembrie 2017

Ce planuri avem pentru Ziua Națională a României

Deși nu mai locuim în România, mă străduiesc să păstrez, atât de mult cât pot, moștenirea culturală și legăturile cu țara noastră pe care încă o considerăm ”acasă”. De aceea, sărbătoarea națională este pentru mine un moment pe care doresc să îl marchez cu bucurie în fiecare an!

În 2015, am creat un mic decor românesc de felul ACESTA.
În 2016, mi-a venit ideea de a face din harta României un covoraș de joacă așa că ne-am jucat foarte frumos ASTFEL.  Fetelor le-a placut mult să se joace cu acest covoraș de joacă, așa că l-am scos și l-am spălat și, dacă vor dori din nou să se joace cu el, va fi disponibil!

Anul acesta, o avem pe bunica paternă la noi, așa încât am rugat-o să încerce o rețetă de biscuiți pe care i-am tăiat după conturul hărții României și cărora le-am pus glazură tricoloră. Ieri, buni a testat rețeta (pe care am luat-o de AICI ) și ne-am ales cu un platou de felul acesta. Din păcate, nu am avut colorant alimentar bun și am obținut un steag foarte...pastelat! Dar aș vrea să merg azi la cumpăraturi și, dacă voi găsi bobițe sau steluțe colorate, le vom presăra deasupra! Apropo, am folosit colorant de la Dr. Oetker, din tub, dacă folosiți vreun colorant alimentar BUN, trimiteți-mi și mie sugestia voastră!


În rest, plănuim să ne jucăm cu acest puzzle de lemn pe care l-am achiziționat anul trecut de la www.edujoc.md și să citim, la alegere, una din cele 8 cărți apărute la editura Gama în colecția ”Români celebri”.



Am găsit pe acest blog idei de aranjamente florale de ziua  României, așa că am vom cumpăra și noi flori și vom face un aranjament de genul acesta.

Și, deși a fost o zi în care coloranții m-au lăsat baltă, tot am încercat să fac o plastilină de casă pe care am împărțit-o în trei și am încercat, fără prea mult succes să o colorez în culorile steagului nostru.  Am creat și o planșetă de mușama căreia i-am pus un carton tare dedesubt, și gata invitația la modelat!



Voi ce planuri aveți anul acesta de 1 decembrie?



miercuri, 29 noiembrie 2017

O carte pe zi până la Crăciun: calendarul de Advent, varianta de citit

Anul acesta aș dori să nu planific foarte multe lucruri de făcut în luna Decembrie, de aceea am optat pentru un Calendar de Advent care presupune citirea a 24 de cărți despre Crăciun și perioada de iarnă. Ideea nu este nici pe departe originală, dar îmi este mult mai la îndemână anul acesta. Dacă reușim să facem și lucruri similare celor din anii trecuți, mă voi bucura de două ori mai mult!

Despre ce activități am propus în calendarele de Advent în 2015 și 2016 puteți citi aici si
aici.

Pe multe dintre cărțile pe care le vom citi  le aveam deja acasă din anii trecuți, pe unele le-am cumpărat special pentru acest fel de calendar din librării și de la second hand. Pe câteva le-am primit, așa că îmi lipsește doar una, dar o voi găsi eu până la sfârșit!


Lista cărților pe care le-am împachetat este următoarea:

Max Lucado, Cel mai minunat dar
Astrid Lindgren,  Pippi Langstrumpf feiert Weihnachten 
Sven Nordqvist,  Petterson kriegt Weichnachtbesuch
Die Weihnachts Geschichte 
Dressing up Sticker Book Nativity play, Usborne 
Mein erster Stickerbuch Die Weihnachtsgeschichte, Usborne 
Nașterea lui Isus,  Editura Girasol
Usborne Bible Stories Christmas Story 
Alvin Tresselt,  The Mitten 
Die Weihnachts Geschichte 
Carte puzzle Nașterea Domnului 
Christina Butler,  Der kleine Igel und das große Geschenk 
Povești de Craciun, editura Gama 
Jacqueline Briggs Martin,  Willie Fulg de nea
Otto Pfeiffer,  Kleine Adventsgeschichten
Cărticele din colecția Pixi
Kinderleichte Weihnachtsbastelei (o carte cu idei tematice de lucru manual).

Am lipit un număr pe fiecare carte pentru a ști ordinea în care să le citim și le voi așeza frumos într-un coș. Deocamdată, stau ascunse la mine în dulap!
Voi ce ați pregătit pentru perioada de Crăciun?


marți, 28 noiembrie 2017

Joc de mișcare pentru zile friguroase: zarul cu animale..și o tornadă!

Încet, încet adun materiale și idei pentru zilele lungi de iarnă în care știu sigur ca nu vom petrece prea mult timp afară din cauza vântului, mai ales.
Una din ideile simple pe care le puteți realiza și voi acasă este confecționarea unui zar dintr-o cutie de carton.  Eu am avut una de la șervețele igienice, de exemplu. Am învelit cutia în hârtie albă pentru a arăta cât mai simplu și am avut grijă la sfârșit să aplic straturi duble de bandă adezivă transparentă pentru aface cubul cât mai rezistent.Dar, cartonul e carton, tot se strică! Important pentru mine a fost să fie ușor și să nu facă zgomot când îl rostogolesc.
Am printat imagini cu animale pe care fetitele le-au decupat și lipit pe cutie.
Am ales imagini cu animale reale, pe cât posibil reprezentate în habitatul lor natural.

Fiecărui animal îi este atribuită o mișcare, un anume tip de mers sau fel de a se deplasa: rostogolit-arici, mers în patru labe-elefant, pași cu călcâiul lipit de vârful celuilalt picior-furnica, ghemuit cu picioare depărtate-gâscă, sărit în două picioare-broască și - pentru ca nu mi-a venit în minte niciun animal al cărui fel de a se deplasa este rotitul - imaginea unei tornade.
Jocul seamănă cu "Împărate luminate, câți pași îmi dai?" doar că se rostogolește zarul și copilul se deplasează atâția pași câți sunt indicați pe față superioară și îi face imitând animalul respectiv. 

Spor la joacă!

luni, 27 noiembrie 2017

Copil îmbufnat, nervos și necooperant? Iată 5 idei care readuc bucuria și calmul în casă!


 Vă este cumva familiar scenariul acesta?
 Vineri. Le iau de la grădiniță și însistă să adune în mâini toate pietricele de pe lume, evident nu mai pot să mă țină astfel de mână. Se împing, nu vor să meargă, vor în cărucior, vor în brațe, vor înghețată, vor covrigi. Ba nu, mai bine, amândouă! Autobuzul a plecat cu 2 secunde înainte să ajungem în stație și avem 10 minute de așteptat timp în care sar, se cațără pe gard, calcă pe picior pe cineva. În autobuz este aglomerat, găsim două locuri iar ele se ceartă pentru că vor amândouă pe scaunul de la fereastră. Ne oprim să cumpărăm pâine, dar ele vor și fursercuri în formă de arici pe care nu le cumpăr pentru că...  Urmează urcatul până la ultimul etaj, în care se plâng să rucsacul de la grădiniță e prea greu (deși caserola  și sticla de apă sunt goale), ajungem acasă și se întind pe jos, le ia 15 minute să se descalțe și nici vorbă să meargă la baie să se spale de bună voie pe mâini....mă uit la ceas cu disperare...dacă o țin așa până diseară, o iau razna!

Ce-i de făcut? Ar fi tare simplu să le plantez în fața laptopului la desene animate, dar nu e o opțiune. Așa că încerc niște ”ruperi de ritm” care ne ajută să pornim de la 0 cu altă atmosferă și stare emoțională!

Iată  5 strategii de alungat stările  de îndărădnicie și negativitate care au funcționat la noi uneori:

1. Moment de conectare emoțională
Da, copilul nu ascultă și nu doresc să întăresc un comportament nepotrivit, dar tot aș vrea să aflu de unde vine starea lui și știu că nu voi ajunge nicăieri insitând cu cerințele. Așa că, iau o pauză și îmi fac timp să ascult mai întâi. Pentru mine funcționează să le iau în brațe și să le citesc ceva. Sau să le invit la mine în pat sub o pătură tare moale și să povestim pur și simplu. Uneori, îmi spun ce s-a întâmplat la grădiniță sau care a fost cu adevărat motivul pentru care s-au certat una cu alta. O, era atât de ușor când aveam un singur copil! Chiar și așa: ajută să te oprești din ce ai de făcut și să asculți, să îi asiguri că ești acolo, să îți hrănești emoțional copilul. Uneori, nici nu trebuie să faci ceva anume, ci doar să te faci disponibil, lăsând copilul să conducă direcția în care dorește să meargă cu scenariul unui joc de rol sau stând liniștit lângă el când creionează ceva.

2. Ieșit afară
Când atmosfera e pe cale să explodeze și nu știi ce să mai faci: îmbracă-i bine și ieși afară! Nici nu merită să te obosești să fie perfect îmbrăcați într-un moment ca acesta! 
Eu pun toate într-un rucsac și le mai dau o mănușă sau o căciulă când ajungem jos, fără proteste, fără smiorcăieli! La Matei (8luni) nici nu trebuie să ajung până jos, e suficient să răsucesc cheia în ușă și se potolește instant!

3. Stins lumina
Această strategie este, de departe, cea mai eficientă dintre toate și este perfectă pentru noi în serile lungi de iarnă când am impresia că mai e puțin și se urcă pe pereți. Sting lumina, aprind o lampă care proiectează steluțe pe tavan sau o lanternă sub o pătură și, dacă este și tati acasă, facem un teatru de umbre sau zicem povești în șoaptă! 

4. O baie în cadă
Contactul prelungit cu apa este o experiență senzorială foarte liniștitoare pentru copiiii mei. Le pregătesc cada cu apă și pun spumant sau uleiuri esențiale, alteori aduc animalele Schleich și le las atât cât doresc FĂRĂ să insist să se spele pe păr, dacă nu e ziua lor de spălat pe păr! Această idee funcționează mai ales primăvara și toamna când ajungem mai devreme acasă dar eu mai am nevoie să gătesc sau să pregătesc câte ceva și nu doresc să mediez certuri nesfârșite între surori!

5. Joacă senzorială
Joaca senzorială îi aduce pe copii în contact cu corpul lor  și îi ajută să se calmeze. Unii copii au nevoie de contact corporal mai intens de aceea e bine să îi lăsați să care, să împingă sau să ridice lucruri. Un masaj bun sau îmbrățișări ”de gorilă” din care scapă cu greu sunt la fel de eficiente. 
La noi funcționează rostogolirile pe salteluță în față sau în lateral. 
Legănatul este o formă excelentă de stimulare vestibulară și dacă nu aveți un leagăn, jucați-vă ”hai la groapa cu furnici” legănând copilul într-o pătură. Mai avem un disc de plastic tare pe care se urcă și se rotesc încerc să își păstreze echilibrul.
Dacă nu puteți să faceți nimic din toate astea...amestecați apă cu făină și lăsați-i să frământe muuult aluat! 

Nu promit că oricare din strategiile de mai sus vor funcționa ca unse și pentru voi, dar merită să încercați! Și, de ce nu, împărtășiți cu noi ce anume funcționează la voi!

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Avem abonament la bibliotecă!!!

Și a venit momentul în care am hotărât să fiu mai responsabilă și să îi fac viața mai fericită soțului făcând niște economii. Nu de alta, dar am depășit de vreo 4 ori bugetul pentru  cărți pe anul acesta așa că am hotărât sa nu mai cumpăr cărți in limba germană și să ne facem, în schimb, abonament la bibliotecă. Am descoperit, cu această ocazie și o selecție grozavă de cărți în limba engleză, titluri pe care le avem și noi traduse în limba română, dar și titluri care tot așteaptă în wishlist!
A fost cam spontan pentru fete, nu au știut exact la ce să se aștepte și, drept să vă spun, nici eu nu am mai fost într-o bibliotecă de ani buni, iar în una în care bibliotecarul este doar supraveghetor, chiar deloc. Așa că, am stat puțin deoparte să ne dumirim cum își înregistrează oamenii cărțile pe fișe (pardon, conturi online) scanându-le și cum le returnează la un automat care preia cărțile.
Le-am făcut fetelor card, apoi am zăbovit pe acolo o oră și un pic citind cărți în zona destinată copiilor. Matei a fost cu noi, biblioteca aceasta fiind un mediu care tolerează zgomotele decente, dar nici el nu a întrecut măsura!


 
La final, și-au ales cărțile pe care le-au dorit și ne-am îndreptat spre casă cu ghiozdanul doldora de cărți!
Acestea sunt primele noastre cărți de la bibliotecă. Am ales, bineînțeles, o carte din seria mult iubită de Elisa cu Peterson și Findus. "Hannah in der Zeit der Tulpen" este o foarte emoționantă poveste despre o relația dintre o fetiță talentată la pictură și tatăl ei, cultivator de lalele. "Bear Says Thank You"  le-a plăcut tare mult! E despre un urs care dorește să ofere o masă prietenilor lui, dar nu are nimic de mâncare, în final prietenii aduc mâncarea și el le spune povești, toți fiind bucuroși că pot să împartă ceea ce au! 
 
În București știu că este un spațiu frumos pentru copii la Biblioteca Metropolitană și altul la Biblioteca Ion Creangă. Aud numai lucruri frumoase despre biblioteca "Ce le citim copiilor" fondată de Bianca Mereuță în Florești, Cluj.  Voi din ce orașe sunteți și cât de primitoare sunt bibliotecile pentru  copiii mici?

vineri, 24 noiembrie 2017

My Very First Art Sticker Gallery - cum folosim cartea cu abțibilduri de la Usborne

Bine v-am regăsit!

Dacă urmăriți blogul meu știți prea bine că, deși nu sunt  o mare cunoscătoare și nici nu am vreun talent deosebit, am încercat să aduc arta aproape de copiii mei. Mergem la muzee de artă, avem albume cu picturi, facem ”mini expoziții de artă” folosind cărți poștale cu picturi, jucăm jocuri de memorie și altele.

De aceea, atunci când Thais de la THAIS POPA Independent Usborne Organizer mi-a propus să aleg o carte potrivită pentru fetițele mele am știut că My Very First Sticker Art Gallery este cartea potrivită pentru ele!


În primul rând, am desfăcut cu grijă paginile cu abțibilduri pentru a le împărți egal și a da șansa ambelor fete să interacționeze cu această carte. Copiii descoperă abțibilduri cu picturi cu teme diferite: viața de zi cu zi a oamenilor din secolele trecute, copii, păsări, ape și pământ. Elisa i-a regăsit cu plăcere pe Hokusai (de care știe din lectiile nostre despre Japonia și vulcanii ei) și pe Van Gogh (despre care am am scris aici)   dar și pe Claude Monet al cărui album cu picturi a fost prin preajmă mai mereu anul acesta.




Și am ales bine cuvântul: este o carte cu care copilul interacționează! Găsește umbrele abțibildurilor, le lipește, eu le citesc scurtele explicații care însoțesc fiecare pagină și apoi, cu ajutorul abțibildurilor, copilul recreează tablouri sau își face propria galerie de artă! Chiar dacă lipește strâmb abțibildul în rama de tablou din carte, acesta se poate dezlipi ușor fără urme și fără a se rupe! Asta contează foarte mult pentru degețele care învață să se coordoneze! Greșeala e parte din procesul de învățare și  e minunat că, prin calitatea hârtiei și a lipiciului, copilul are oportunitatea de a se corecta!

Ce este foarte important de știut este că fiecare carte Usborne este ca o ușă și că în spatele ei se află o mulțime de alte resurse de învățare pe care copiii le pot descoperi.

Noi am urmat linkul de pe prima pagină a cărții  care ne-a condus la o pagină online în care am putut să explorăm mai adânc descoperind linkuri cu desene animate despre pictori, clipuri pe youtube în care sunt explicate tehnici de pictat sau din care înțelegi mai bine contextul în care a fost pictat un tablou, afli la ce muzeu poți vedea un anume tablou și care e povestea lui.


Aceste linkuri mi-au fost foarte utile mie, ca părinte, pentru că mi-au scutit din timpul de căutat online și am putut să răspund curiozității copiilor mei, pentru că multe din informațiile la care am ajuns sunt noi și pentru mine.
Cartea conține și scurte interpretări legate de motivele pentru care artiștii au pictat într-un anume fel. Asta mi-a amintit puțin de comentariile din liceu, dar am ales ca, în loc să le citesc copiilor mei interpretările de acolo, să ii las pe ei să observe detaliile care îi interesează, îi intrigă, le plac sau nu.


Ar mai fi lucruri de făcut pe baza acestei cărți. Ema mi-a cerut să le fac și lor soluție de baloane așa cum a văzut în tabloul cu fetița care umfla baloane de săpun, deci dacă aveți o combinație de săpun care să garanteze că vom putea face baloare, vă rog să o scrieți în comentarii :) Cu Elisa cred că vom încerca să ne pieptănăm ca în unul din tablourile cu fetițe, sigur se va distra vazându-se cu cârlionți!

Dacă v-a plăcut această carte și doriți  să o încercați cu copiii voștri, pe Thais o găsiți pe Facebook AICI . Vă așteaptă cu o mulțime de cărți grozave!

miercuri, 22 noiembrie 2017

Montessori zi de zi: pregătim o gustare de fructe

Am grijă ca atunci când vin de la grădiniță fetele să mănânce o gustare fructe. Uneori, pregătesc o astfel de tăviță care o invită pe Ema să își pregătescă singură gustarea de fructe. În perioada aceasta îi plac mandarinele, deci i-am pus la dispoziție o mandarină (când vrea mai multe cere în plus) și două farfuriuțe de ceramică așezate pe o tăviță.
După ce ia farfuriuțele din tăviță, desface mandarina (am crestat-o eu puțin pentru că doar de atât ajutor are nevoie) și pune cojile pe o tăviță și feliile de mandarină pe altă tăviță!

Ne prezintă cu încântare Obst Teller, uneori ne servește și pe noi, dar știu sigur că mănâncă mai cu drag dacă pregătește ea fructele!

Aș putea face eu lucrul acesta mult mai repede sau aș putea  să îi dau o mandarină în mână pur și simplu, dar mă străduiesc să îi ofer astfel de ocazii pentru că scopul meu nu este doar să mănânce fructele, ci și să învețe să ducă la bun sfârșit o activitate pentru care are interes, să urmeze o secvență de pași logică și și să aibă satisfacția că lucrează independent de la început până la sfârșit (inclusiv cu aruncatul cojilor la gunoi și, uneori, spălatul farfuriuțelor).  Nu în ultimul rând, oferindu-i vase de ceramică on loc de plastic, învață să se poarte cu grijă cu obiectele și, în cazul acesta, sa aprecieze lucrurile frumoase. Chiar sunt drăguțe farfuriuțele acestea, nu-i așa?

marți, 21 noiembrie 2017

3 lecții despre frumusețe cu The Atlas of Beauty

Săptămâna trecută am reușit sa ajung, împreună cu Matei, la lansarea în limba germană a albumului The Atlas of Beauty al Mihaelei Noroc.
Am reușit sa schimb două vorbe cu ea înainte de eveniment, apoi am ieșit afară sa îl plimb puțin pe Matei în Manduca în speranța că va adormi, dar când m-am întors nu am mai reușit să intru pentru că veniseră foarte mulți oameni, așa încât a trebuit sa aștept afară până la final.
Am reușit totuși să cumpăr albumul și să primesc un autograf ceea ce a fost o mare victorie pentru mine!

Urmăresc proiectul acesta de când  ideea a fost preluata de cei de la Buzzfeed și multe din fotografii îmi erau deja familiare, dar să ai albumul în mână este altceva! El va fi lansat la târgul Gaudeamus pe 25 Noiembrie, sper din toată inima să fiți acolo mulți dintre voi!


sursa foto: https://www.amazon.de/Atlas-Beauty-Women-World-Portraits/dp/0399579958

Deși pare că e o carte pentru adulți, răsfoind-o, mi-au venit câteva idei de a o folosi împreună cu fetițele mele. Oricum, de când au văzut-o, au răsfoit-o și au pus întrebări despre fotografiile din carte, crezând că eu știu poveștile tuturor!
Asta m-a inspirat să gândesc 3 lecții despre frumusețe pentru a sădi semințele unei gândiri sănătoase despre ceea ce este frumusețea, acceptarea și iubirea propriului corp!
Sunt convinsă că dacă noi nu le învățăm pe fiicele noastre să aibă o percepție sănătoasă asupra propriului corp vor veni momente în care vor fi vulnerabile și vor suferi din cauza remarcilor altora sau a presiunii de a arăta și a se îmbrăca în anumite feluri. Am prietene ale căror fete ajunse la adolescență și maturitate se confruntă cu probleme de anorexie și neacceptare a propriului corp, așa încât știu câtă suferință poate provoca lipsa unei imagine sănătoase de sine.

1. Prima lecție despre frumusețe este simplă: ”Fetița mea, ești  tare frumoasă!” 
Fetele noastre au nevoie să le spunem că sunt frumoase, nu cele mai frumoase și nu doar frumoase, dar e nevoie ca noi să le validăm și să oferim cu generozitate complimente. Vor primi destule remarci acide, critici sau insulte la școală, între ”prieteni” sau la serviciu. Familia apropiată ar trebui să fie locul în care fetele noastre primesc ceea ce au nevoie pentru a avea o imagine sănătoasă despre propriul corp. Asta vine la pachet, bineînțeles, cu a fi un bun exemplu pentru fetele noastre arătând preocupări echilibrate despre cum arătăm, cum ne îmbrăcăm, necriticând niciodată pe cineva pentru că se îmbracă sau arată în vreun fel care nouă nu ne place, evitând să vorbim urât despre corpul nostru  sau  să facem o obsesie din faptul că ne îngrășăm sau slăbim.

2. A doua lecție despre frumusețe este aceea că frumusețea este peste tot: în fiecare continent, în fiecare țară, în fiecare rasă, în fiecare clasă, în fiecare om.
Din fericire, fetele mele nu știu că, în viziunea conaționalilor noștri, "româncele sunt cele mai frumoase"  și nici nu au fost expuse la alte stereotipuri referitoare la alte națiuni! Locuind într-o comunitate foarte diversă de expați, astfel de idei nu își au locul nicăieri! Cum "am predat" lecția aceasta?
Am ales din The Atlas of Beauty fotografiile lor preferate, le-am căutat online, le-am printat și le-am laminat în format mic, de carte de vizită. Am folosit apoi un puzzle uriaș cu harta lumii pentru a le distribui pe continentele corespunzătoare. Am remarcat apoi simplu câtă frumusețe este peste tot în lume! Nu numai în România, nu numai în Europa, ci peste tot!


3. A treia lecție despre frumusețe este un pic mai adâncă și o am de mult timp în vedere, dar ea nu poate fi surprinsă într-o singură sesiune de învățare, de aceea mi-am propus să fie unul din dezideratele educației pe care le-o ofer copiilor mei. Este o lecție despre frumusețea din noi și frumusetea pe care o arătăm în relațiile cu ceilalți și în comportamentul nostru. Esența ei este suprinsă în acest  verset din Biblie:
”Ceea ce face face farmecul unui om este bunătatea lui!” (Pildele lui solomon 19,22a)
Practic, doresc să le transmit copiilor mei că frumusetea are mai multe forme de manifestare: există o frumusete fizică, e important să fim îngriijiți, curați, frumos mirositori. Dar
există și o frumusețe a dărniciei, a grijii, o frumusețe a curajului, o frumusețe a sacrificiului, o frumusețe a puterii de a înfrunta greutățile. Nu există frumusețe înafara iubirii și a bunătății. N-aș vrea să râvnesc vreodată la o frumuseșe care produce rău în mine sau în alții. Aș vrea să dobândesc și să îi învăț pe copiii mei să dobândească o frumusețe care nu piere.
Un crâmpei din lecția aceasta am parcurs cu fetițele mele răsfoind  The Atlas of Beauty și întrebând ce anume le face frumoase pe din unele femeile fotografiate.
Răspunsurile lor m-au uimit: Iată câteva exemple:



Ceea ce a fost cu adevărat emoționant a fost felul în care au insistat să vorbim numai despre Ania vreo jumătate de oră. Am început arătându-le fotografia de mai jos și întrebându-le ce anume cred ele că poate sau nu poate să facă Ania. Evident, mi-au spus că nu ar putea să alerge, așa încât am sfârșit prin a privi finale de jocuri paralimpice pentru a înțelege mai bine ce înseamnă ”nu există nu pot” pentru oameni ca Ania.  

Care ar fi cele mai importante lecții despre frumusețe pe care ațI dori să le transmiteți copiilor voștri? Scrieți-mi pe pagina noastre de facebook JURNAL DE PRINTESE, sunt tare curioasă care ar fi gândurile voastre legate de acest subiect!