joi, 11 ianuarie 2018

Cărți pentru cititorii începători: Gama sau DPH?

Astăzi aș vrea să fac o comparație între două cărți special concepute pentru a-i ajuta pe cei mai mici dintre cititori să parcurgă un text scris special pentru ei. 
Înainte de a împărtăși cu voi experiența noastră, aș vrea să punctez că mă bucur enorm că editura Gama și editura DPH au hotărât să acorde atenție acestui segment de cititori. Acest tip de carte a lipsit cu desăvârșire din peisaj și ar fi fost trist ca lucrurile să rămână așa. Mă bucur, de asemenea, că au apărut pe piață la timp pentru noi, întrucât Elisa, de când a venit iarna si avem mai mult timp de stat în casă, este foarte interesată de citit și scris.  Fetița noastră are acum 5 ani și 11luni.
În prezent, citește sacadat, mai confundă unele litere și ezită în fața grupurilor Che, Chi, Ghe,  Ghi, dar citește  și înțelege un text la prima vedere relativ decent. 
De aceea, am considerat că trebuie să cumpăr acele cărți ale căror indicații privind vârsta i se potrivesc: am cumpărat "Martina și pălăria", de la editura Gama, recomandată copiilor de la vârsta de 5 ani în sus, și "Aventurile lui Pufi", de la Didactica Publishing House, recomandată copiilor de 5-6 ani.


După ce le-am parcurs pe ambele, cred că mai potrivite pentru Elisa sunt cărțile din colecția de la DPH. 
La vârsta ei, a fost important să ne oprim într-un moment de succes și, având 4 povestiri mai scurte, Aventurile lui Pufi, i-a oferit satisfacția de a termina o poveste pe zi. 
De asemenea, având inserate imagini în locul cuvintelor, a avut impresia că are un ritm mai bun și mai rapid. După un cuvânt la care s-a împotmolit și pe care abia l-a citit a fost pentru ea ca o recompensă să găsească o imagine peste care a trecut repede și cu zâmbetul pe buze.
Textul este mare, aerisit, ușor de citit, din punctul meu de vedere. 

În ceea ce privește cartea de la editura Gama, din colecția Tandem, Elisa a parcurs-o mai greu și cu mai puțin interes. A terminat prima povestire doar pentru ca are ea o afinitate pentru propriul bunic pe care îl iubește enorm. 
Marele atu al cărții se pare că este fontul special, care face textul să fie ușor de citit. De asemenea, prima povestire din carte este scrisă cu majuscule, ceea ce poate că îi ajută pe unii copii. Eu am învățat-o pe Elisa litere mici de tipar pentru că majoritatea covârșitoare a cărților este scrisă în acest fel, iar majusculele obosesc cititorul. 
Poveștile sunt, într-adevăr, drăguțe, dar noi avem deja alte cărți cu povestioare similare ca subiect, lungime și ilustrații pe care Elisa le-a citit cu plăcere. De aceea, cred că acest gen de carte este echivalentul cărților pe care copilul le are deja în bibliotecă până la vârsta de 5 ani. Elisa a citit, de exemplu, Bobiță și Buburuză sau Năsturel, cărți pe care le aveam deja și, chiar dacă această carte are un font special de citit, nu cred că pentru copii acest lucru este hotărâtor. 
Salut însă indicația celor care au editat cartea de a citi în TANDEM (părinte, copil) această carte, dar și aici aș vedea puțin altfel lucrurile: am văzut editii similare în limba germană (Mitlesen Kinderbuchern) în care, pe aceeași pagină, textul cu caractere mari era citit de copil și textul cu caractere mici era destinat citirii de către părinte.

 

Concluzia mea?
Mă bucur că cititorii cei mai mici au ocazia să cumpere cărți potrivite nivelului lor de a citi! Este extraordinar că acum avem această opțiune! Pentru noi însă, pare că este mai folositoare cartea din colecția pentru cititori mini Cavaler.
Sper să vă fie de folos scurta mea recenzie!

marți, 9 ianuarie 2018

Carte cu membrii familiei pentru bebeluși

Când ai mai mulți copii ai ocazia sa repari unele greșeli din trecut sau să faci mai bine unele lucruri, dar și sa faci greșeli noi!
În categoria "ce anume vreau sa fac mai bine la al treilea copil" intră și partea de vocabular. Aș vrea să îl învăț pe Matei să spună "apa" înainte de "miau" sau "pâine" înainte de "câine" pentru că este mult mai folositor când copilul are în vocabular cuvintele de care chiar are nevoie pentru a cere sau a-și comunica dorințele.
Așa încât, mi se pare mai important să îl învăț numele celor din familie înainte de a-l învăta nume de animale.
Pentru acest scop am creat o carte gen album foto transformând o carte plastifiată, de folosit la băiță.
Am tăiat marginile cu foarfeca și am scos foile din interior. Aș fi putut să folosesc alt carton, dar îi aveam pe toți trei copiii lângă mine și nu am complicat lucrurile.
Am întors cartonul pe dos și am reașezat buretele la mijloc.
Am căutat în albumul de familie poze recente cu noi și le-am lipit la pe cartoanele cărții. Am securizat la loc cu bandă adezivă marginile paginilor și, gata carticica familiei lui Matei! Mai jos poți vedea cum arăta la început și cum arată acum cărticica lui Matei! Pozele sunt făcute pe fugă, dar sunt sigură că ați prins ideea! 
Același rezultat se poate obține folosind albume de fotografii cu pagini puține pe care le întăriți cu bandă adezivă.
Dacă ți-a plăcut ideea mea, te invit să împărtășești și cu alți prieteni acest post!
Pe curând!

vineri, 5 ianuarie 2018

3 activități pentru un bebeluș de 9 luni

Matei, bebelușul nostru de 9 luni, nu are încă o cameră a lui. Noaptea doarme într-un pătuț atașat patului nostru, ziua pe o saltea mică pe care o punem lângă patul nostru. În rest, se joacă peste tot unde suntem noi. Așa că nu aș putea spune că are neapărat un spațiu al lui. Mai degrabă se integrează în spațiul nostru și își însușește aproape orice obiect la care poate să ajungă. In privința jucăriilor și a jocurilor care aparțin surorilor lui,  a trebuit sa eliberăm toate rafturile la care poate să ajungă el. 
Am pus în  loc câteva obiecte potrivite pentru vârsta lui și pe care le răstoarnă și le poartă prin casă după el. 
Dar, când am ocazia și în jur este ordine, ma așez cu el pe un covoraș și îi arăt cum să le folosească. Dacă imită o singură dată ceea ce îi arăt, este perfect! 

1. Oul în pahar

Această idee de inspirație Montessori îi dă copilului de 9-10 luni ocazia să își dezvolte coordonarea mână - ochi. Copilul trebuie sa așeze oul în suportul lui. Evident, la această vârstă totul se testează în gură și, din punctul meu de vedere, asta nu e un motiv de îngrijorare, face parte din firescul dezvoltării. 
Am pus la dispoziție, alternativ,  suporturi de inox și porțelan pentru că unul din lemn nu am. Oul este unul din lemn natur, neplăcut,  luat de la un joc al fetelor. La prima demonstrație nu am folosit deloc cuvinte, am repetat doar mișcarea de mai multe ori, cu pauze scurte și lăsând copilul să audă sunetul distinctiv pe care îl face oul atunci când e pus în suport. 

2. Cutia permanenței

Am cumpărat de curând acest model de cutie a permanenței care este potrivită pentru copii de la 7-8luni. Matei abia la 9 luni arată că se poate coordona,  stând în fundulet,  să introducă mingea de golf și să o recupereze. Dacă ați citit ceva din psihologia primului an de viață, atunci știți cât de important este momentul în care copilul descoperă permanenta obiectelor (înțelege faptul că obiectele există și când acestea dispar din câmpul lui vizual) . O astfel de cutie, în care mingea dispare și reapare,  este potrivită pentru nivelul de dezvoltare cognitivă a copilului tipic de 8 luni. Mai sunt și alte modele în care copilul trebuie sa deschidă un sertar sau în care trebuie sa introducă mâna într-o fantă pentru a recupera mingea. Sperăm ca bunicul să reușească să improvizeze următoarele modele!
O scurtă remarcă despre minge: mingea de golf are o textură interesantă pentru mânuțele copilului și greutatea ei este percepută mai bine decât cea a unei mingi ușoare.

3. Peștișorul pe roți 

I-am avut pe bunici in vizită și, cum ei sunt cei mai grozavi bunici pe care mi-i puteam dori vreodată pentru copiii mei, acest peștișor a fost pretextul care l-a pus pe bunicul sa meargă în patru labe, ca Matei, mai ceva ca în armată! Împreună, bunicul și nepotul au râs în hohote tot împingând și urmărind această jucărie. În rest, peștișorul de lemn stă cuminte la locul lui, Matei nu se joacă niciodată singur cu el.

Asta îmi amintește un lucru extrem de important: doar jucăria în sine nu este importantă! Importantă sunt prezența noastră, relația, momentul, emoția.

Dacă vă plac ideile noastre, vă invit să le împărtășiți cu prietenii din mediul virtual. Prezenta mea pe contul particular de Facebook în an 2018 va fi aproape nulă, deci mă bazez pe voi să dați mai departe ce considerați ca e valoros! Mulțumesc! 

marți, 19 decembrie 2017

Decorațiune pentru Crăciun: îngerași din partituri muzicale

În fiecare an de Crăciun am grijă să pregătesc pentru copii o activitate de lucru manual cu tema îngerașilor.   Anul acesta am ales să facem îngerași din partituri muzicale. Copiii mei au avut nevoie de ajutor la pliat în stil acordeon pentru că e o sarcină care solicită repetarea unor secvențe de pași logici și cere multă concentrare așa încât pliurile să fie egale și marginile bine evidențiate.
Aveți nevoie de: partituri muzicale (eu am printat față-verso o partitură căutând pe Google Images ”vintage music sheets”), o mărgea de lemn, ață și lipici/bandă adezivă/pistol de lipit.
Dintr-o foaie A4 tăiați două părți: 2/3 din ea va fi corpul îngerașului, 1/3din ea va partea cu aripile.
Îndoiți în stil acordeon foile astfel tăiate, fiecare pliere trebuie sa fie cam la 5-8mm.
Îndoiți acordeonul astfel obținut în jumătate.
Lipiți aripile deasupra corpului.

Legați cu ață la mijloc cât de strâns puteți și lăsați capetele lungi.
Lipiți cele două margini interioare ale corpului îngerașului una de alta.

Treceti capetele de ață prin fanta de la mărgea și apoi formați o buclă pentru a agăța îngerașul cu ajutorul ei.
Dacă aveți un pistol de lipit, securizati bine capul îngerașului. Dacă nu aveți pistol de lipit, treceți ața de două ori prin fanta de la mărgea pentru a vă asigura ca rezistă.
Noi am creat câțiva astfel  de îngerași pe care i-am așezat în bradul nostru mai puțin convențional. 
 

luni, 18 decembrie 2017

Cartea cuvintelor dispărute - cartea care hrănește atât copiii, cât și părinții

Acum câțiva ani, când primul meu copil era încă foarte mic, au apărut pe Youtube primele canale cu muzică și animații ale cântecelor de grădiniță, în limba română. M-am bucurat foarte mult, dar au trecut de atunci mai bine de 5 ani și eu tot acasă sunt, având grijă de alt bebeluș.  Acum nu pornesc niciodată laptopul ca să ascultăm muzică pentru copii. Cântecele și animațiile au devenit atât de stridente și le percep ca pe o agresiune auditivă și vizuală. Mi-a ajuns. M-am săturat.
Mă întreb dacă cei care creează astfel de materiale pentru copii se gândesc și la părinții  care ascultă (uneori cu orele) acele cântece! Bănuiesc că nu...
Am început să am același sentiment și legat de cărți. Pe unele le-am citit de zeci de ori, le știu pe de rost! Însă, încet-încet, am dat la o parte acele cărți al căror text este, pur și simplu, stupid! 

Așa că, mă bucur din toată inima când găsesc o carte care e suficient de hrănitoare  atât pentru mine, cât și pentru copilul meu! Caut, în ultima vreme, altfel de cărți! Nu doar cărți de cultură generală sau care modelează comportamente, ci și  cărți care se citesc "în straturi", cărți care ne lasă cu întrebări, cărți care ne conduc în zone din noi pe care le aveam închise. 

Am comandat acum două săptămâni,  de la editura Frontiera, "Cartea cuvintelor dispărute", scrisă de Mircea Stanciu și ilustrată de Maria Brudașcă.

Încă nu am citit-o pe toată, descoperim doar unul sau două cuvinte pe zi fiindcă, în același timp,  citim și câte unul-două capitole din Spărgătorul de nuci si alte cărticele pentru surioara mai mică.
Elisa are o perioadă în care e curioasă să găsească rime, să identifice sinonime, să afle arhaisme, așa că această carte îi dă din plin ocazia să se  joace cu cuvintele!
Îi place, în mod deosebit, să deslușească cuvintele formate din litere stilizate! Citim împreună povestea cuvântului și apoi îi împărtășesc experiența mea personală cu acel cuvânt. Despre făgăduințe am povestit cel mai mult!

Am sentimentul că, după ce citesc pentru fetița mea, am și eu nevoie de  un moment de introspecție si căutare interioară. Și pentru acest lucru recomand din toată inima "Cartea cuvintelor dispărute"!

Făgăduință, snoavă, menire, a cotrobăi, tihnă, gogoman, tămăduire, nărav, cutezător, a astâmpăra.
 Aceasta este lista cuvintelor cărora le puteți da o nouă viață rostindu-le și deschizând ușa înțelegerii lor pentru copiii voștri.

Fiți și voi salvatori de cuvinte, redescoperiți-le, rostiți-le și aduceți-le din nou la viață!

joi, 14 decembrie 2017

Cum să îi implici pe tătici în activitățile copiilor tăi




Andrei  și cu mine ne creștem copiii cu drag, făcând  și greșeli, din păcate, dar învățând unul alături de altul și de ei! Chiar dacă rolul meu în familie este oarecum ”specializat” , asta nu înseamnă că sunt singura care se ocupă de educația copiilor noștri. Iată câteva modalități de a încuraja tăticii să fie mai implicați în educația și, de ce nu, în viața copiilor noștri.

1. Lasă-l la o parte pe "eu știu mai bine"! 

Prea multe mame  stau mereu cu gura pe tați și le șoptesc (sau le strigă de-a dreptul) NU AȘA, e prea periculos, NU AȘA, eu l-am învățat altfel, NU AȘA, nu-l lăsa singur etc. Dacă începem de la a accepta că suntem diferiți și diversitatea îi va îmbogăți pe copiii noștri, atmosfera se relaxează, tații prind încredere și copiii se distrează mai mult! Acesta e adevărul!

Atunci când relația dintre tată și copil este stingheră, poate fi și din cauza unei mame sau a unei bunici care le-a luat mereu copilul din cale pentru că, nu-i asa, "ele știu mai bine cum se face". 

Dați libertate tatălui sa fie el însuși și să facă împreună cu copilul lui lucrurile care se potrivesc cel mai bine personalității și abilităților lui. Poate ca nu e genul care să stea sa citească aceeași carte de 100 de ori, dar se lasă gâdilat și poate sa îi învețe pe copii sa joace fotbal. Poate nu e genul care le oferă numai gustări sănătoase, dar știe glume bune! 
Soțului meu i se pare plictisitor sa citească povestea cu Năsturel sau cărțile cu Guguță de n ori, dar când o face schimbă numele personajelor, inventează alte finaluri și fetele se amuză cu el! 

2. Nu îl critica niciodată pe tatăl copiilor de față cu ei! 

Fiecare tată este un mic erou pentru copilul lui, nu spulbera încrederea copilului în tatăl lui prin vorbe rostite la nervi! 
Dimpotrivă, spune-i cât mult te bucuri când face ceva împreună cu copiii și scoate-i in evidență  calitățile. Adevărul e că putini bărbați au avut modele frumoase de tată, așa că putem să-i apreciem când se străduiesc! Validează-l în rolul de tată ori de câte ori ai ocazia! 

3. Creează oportunități pentru a-și împărtăși pasiunile lui cu copiii! 

Dacă este fan al unei anume echipe de fotbal, cumpără-le tricouri sau fulare care se potrivesc. Trimite-i la pescuit împreună sau pune un cd cu trupa lui preferată în mașină și familiarizează-l pe copil cu muzica preferată  a tatălui. 
Andrei, soțul meu, iubește sa facă fotografii și, pentru a împărtăși  pasiunea lui,  a cumpărat pentru fete un aparat care scoate poze pe loc. Au fost grozav de fericite sa facă poze cu el! 

4. Acceptă-i limitele și completează-l înțelept! 

Știu ca multe mame nu vor fi de acord cu punctul acesta. Eu mi l-am clarificat în urma unor discuții private cu mai multe mame care au acum copii de vârsta mea. 
Una dintre ele îmi spunea: am crescut 5 copii și nu am bătut pe niciunul dintre ei. Soțul meu își pierdea răbdarea cu ei la teme și îi mai altoia. Atunci am spus: gata, fac eu temele cu ei! Mi-a fost foarte greu, dar am acceptat că și lui îi e greu să fie altfel în momentele acelea și am rezolvat asa. 
Ideal ar fi să nu fie nevoie, dar adevărul e ca fiecare dintre noi avem slăbiciuni și, uneori, suntem împreună tocmai pentru a ne completa. Așa că, nu consider greșit să permitem partenerului să se ocupe exclusiv de un anume aspect până când reușim să depășim un anume blocaj sau să deprindem o anume abilitate. 
Pentru a nu întra în conflict cu punctul 1, este nevoie sa comunicăm și sa ne asumăm aceste roluri. 
Eu și soțul meu facem schimb dacă unul dintre copii plânge într-un anume fel, știți plânsul acela care nu are sfârșit și parcă nici motiv? Atunci știu că e momentul să fiu eu în preajmă pentru că soțul meu nu are disponibilitatea să asculte în acel moment asa cum ar avea nevoie copilul. Și invers, Andrei preia inițiativa atunci când suntem într-o situație care mie îmi activează o frică paralizantă. El este mai calm, mai securizant și poate da un sentiment de siguranță pe care eu nu l-aș avea în momentele acelea. 

Nu știu cine a zis inițial că unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care le poți face pentru copiii tăi este să o iubești și să o respecți pe mama lor, dar cred ca funcționează de minune și în varianta pentru noi, mamele.

Respectul și prețuirea arătată soților este tot o formă de a ne iubi copiii. 

In final, ei sunt cei mai câștigați! 




miercuri, 13 decembrie 2017

Vânătoare de comori - ”Adevăratul Crăciun”

Una dintre activitățile pe care le-am propus anul trecut pentru Calendarul de Advent, cel despre care am povestit pe larg AICI, a fost ”vânătoarea de comori”, un fel de Christmas Treasure Hunt.

În ce constă această vânătoare de comori?

Copiii pleacă în căutarea unei comori (Pruncul Isus) și trebuie să parcurgă un drum pe parcursul căruia primesc indicii, mici recompense și sarcini de realizat.

Am ascuns indiciile în grădina din spatele, cu circa doua ore înainte de a ajunge acolo copiii mei. Dacă este prea frig afară puteți să ascundeți prin casă indiciile!

Traseul de urmat presupune găsirea a 9 indicii care duc la descoperirea Pruncului Isus (comoara de Crăciun). Jocul acesta este potrivit pentru copiii care sunt deja familiarizați cu relatarea despre Nașterea Mântuitorului și cunosc textul biblic și câteva colinde. Dar puteți adapta oricând sarcinile potrivit nivelului de cunoaștere și înțelegere al copilului!

1. ÎNGERUL
Primul indiciu pe care îl primesc copiii este un îngeraș.
Imediat, ei vor cânta o colindă despre îngeri (noi am ales ”Îngeri mii în ceruri cântă”).
Apoi, copiii primesc sarcina de a afla pe cine trebuie să găsească îngerașul.


2. MARIA
Când îngerul ajunge la Maria (reprezentată printr-o poză și o eșarfă), copiii trebuie fie să cânte o colindă despre Fecioara Maria (Sus la poarta Raiului sau Te bucură, Marie!) sau să facă o mică scenetă în care un copil este îngerul și celălalt Maria. Copiii  primesc următoare sarcină: aceea de a-l găsi pe Iosif.


3. IOSIF
Locul lui Iosif este reprezentat de câteva cuie și un ciocan. Când ajung la Iosif trebui să ocolească de câteva ori copacul, ca simbol al faptului că Iosif nu a crezut-o de la început pe Maria. După ce toți copiii au ocolit copacul, primesc o hartă și un pix. Harta le indică Betleemul.


4. BETLEEM
Aici, copiii găsesc câteva paie, bețe și niște sfoară din care trebuie să facă o iesle. Când termină ieslea, primesc următorul indiciu: o oiță!


5. PĂSTORII
Când au găsit oaia trebuie să lipească pe ea cocoloașe de vată drept blană. Când au terminat, primesc următorul indiciu: o stea.


6. STEAUA
Când au găsit steaua trebuie să  cânte o colindă care are în versuri referiri la steaua care a anunțat că s-a născut un rege. După ce au cântat colinda, copiii vor porni în căutarea magilor.


7. MAGII
Pe magi îi găsesc lângă coroanele de carton care trebuie decorate. În momentul acesta pot să decoreze coroana sau doar să cânte un cântecel cu referire la magi. Mai departe trebuie să găsească darurile.


8. DARURILE
Eu am ales niște cutiuțe mai deosebite în interiorul cărora am strecurat niște bilețele cu ”aur”, ”smirna” și ”tămâie”. Aici puteți să vorbiți puțin despre darurile pe care le pot aduce ei Pruncului Isus.

9. PRUNCUL ISUS
Aveți grijă ca, în ieslea pe care au construit-o copilașii, să fi strecurat deja un bebeluș în scutece!
La această ”stație” noi am cântat ”Astăzi s-a născut Hristos!”


Noi ne-am distrat pe cinste așa că vă invităm și pe voi să faceți la fel și să ne spuneți cum a fost!



vineri, 8 decembrie 2017

Învățarea limbilor străine update 2017

Suntem o familie de români care locuiește în Germania din anul 2015, dar care trăiește mai mult în mediul de expați așa încât avem mulți mai mulți prieteni vorbitori de engleză (plus limbile lor materne: franceza, portugheza, swahili, farsi, arabă, turcă, spaniolă, coreeană etc.).Pentru cei care ne urmăriți de curând puteți sa citiți aici și aici primele mele dări de seamă pe acest subiect.

Planul nostru este ca acasă să vorbim numai limba română, la grădiniță fetele sa învețe germană și în comunitate limba engleză.De citit, citim cu prioritate în limba română, dar avem multe cărți în germană și engleză pe care le citesc la cerere.

Continuăm să hrănim interesul lor pentru alte limbi, dacă acesta apare, și să arătăm respect față de alte limbi. Am învățat un cântec in spaniolă și unul în shona (Zimbabwe) de la persoane care vorbesc aceste limbi nativ. Învățăm și să îi salutăm pe prietenii noștri pe limba lor.Avem câteva cărți în franceză și italiană și, atunci când le citim, par conectate și atente. Pot sa recunoască dacă la restaurant ni se vorbește în italiană sau dacă în autobuz se vorbește franceza. Iar asta mi se pare suficient pentru acum!

Revenind puțin, în ceea ce privește vorbitul limbii materne se simte mult că am plecat din țară și am pierdut din vocabular și rapiditatea organizării verbale. Observ asta la Elisa (5a10l)care a vorbit devreme foarte corect și articulat. Cu siguranță altul ar fi fost progresul ei dacă în jur s-ar fi vorbit numai limba română. Asta nu înseamnă însă că nu vorbește bine. Date fiind circumstanțele, vorbește foarte bine și încă fără accent german. Știe ce sunt arhaismele, sinonimele, omonimele este foarte bucuroasă când își dă seama de ele în textul citit sau când ascultă ceva! A început să și citească mai legat și mai mult în limba română așa că mă aștept la un ritm bunicel de îmbogățire a vocabularului și capacității de exprimare.
Ema comunică bine în limba română, dar mie mi se pare ca s-ar putea și mai bine. La ea avem mult de corectat plurale ciudate, silabe contopite, confuzii la conjugare (amestec între conjunctiv și indicativ). Nu am altceva de făcut decât să continuăm să vorbim și să citim în limba română. Observ și că, după fiecare vizită a bunicilor sau concediu în România, vorbirea ei se mai limpezește. Am început, de asemenea, să încerc să o învăț poezii (dar nu prea îi place) pentru a o ajuta să distingă mai bine fonemele.

Anul acesta îl includem aici și pe Matei căruia îi vorbim numai în limba română. De citit, îi citesc în toate limbile fără să traduc.

În ceea ce privește limba germană, fetele au avut un salt foarte mare în toamna aceasta. Elisa se face ușor înțeleasă și povestește lejer în germană. Ema (3a10l)a învățat și ea enorm de mult, vorbește foarte bine comparativ cu Elisa la vârsta ei și, cel mai important, nu îi lipsește NICIODATĂ încrederea. Nu are absolut nicio problemă să introducă cuvinte românești cu terminații germane în propozițiile adresate copiilor sau educatoarei. Ea e convinsă că toată lumea o înțelege. La câtă încredere are în ea, sunt sigură că va învăța tot mai mult.
Sunt momente în care observ că preferă să se joace sau să se certe în limba germană sau situatii în care mă întreabă lucruri banale în limba germană. Dacă povestesc despre ce se întâmplă la grădiniță, de multe ori nici nu își dau seama ca o fac în germană. Ema este însă "polițistul nostru lingvistic" și ne atenționează mereu : acasă vorbim numai românește!  Cred însă că în această perioadă, cel puțin pentru Elisa, limba germană are o pondere mai mare.

In ceea ce privește limba engleză, nu am mai făcut nimic organizat (am avut o perioadă în care le citeam aceleași cărți mai multe zile la rând sau duminici în care încercam sa le vorbesc numai în engleză) pentru că nu am mai găsit efectiv timpul necesar.
Dar interacțiunile mele în engleză cu ele pornesc mereu de la premisa că ele înțeleg ce le zic și chiar înțeleg. Mai am momente de conversații spontane cu Elisa care îmi confirmă că am dreptate. Sunt mulțumită de nivelul ei conversațional. În plus, observ că foarte rar îmi cer să le mai traduc cărțile în engleză pe care le citim. Dacă citesc doar pentru Ema și e o carte nouă, o voi traduce pentru prima oară, iar la o a doua citire, citesc numai în engleză.

Dacă aveți întrebări sau nelămuriri, m-aș bucura să îmi scrieți! Până la anul, mult spor în învățarea limbilor străine!

Jocul propozițiilor: aruncă zarul și povestește!

Bine v-am regăsit!
Azi este o zi de recuperare pentru piticii mei după ce ieri ne-am luptat cu febra, durerea de urechi și nesomnul. Dar s-au trezit de dimineață cu chef de viață așa că am improvizat un joculeț drăguț.
Maria U. mi-a adus ieri multe lucrușoare de la băieții ei pentru băiatul meu și am pus deoparte deja niște cuburi din burete acoperit cu pânză. M-am bucurat sa văd că sunt cuburi perechi și au și clopoței înăuntru. Pentru molfăit și scuturat le va folosi Matei, cu siguranță, dar azi s-au jucat și fetele cu ele cam asa:
Am ales o pereche cu cuburi.
Fiecare fetiță a primit un cub.
Prima fetiță dă cu zarul/cubul și începe să spună cât mai multe propoziții folosind cuvântul care desemnează imaginea de pe zar.
Între timp, cealaltă fetiță tot aruncă zarul ei până când nimerește și ea aceeași imagine.
Fetița care spune propozițiile se oprește și se schimbă apoi rolurile.


Alte idei pe care aș vrea să le punem în aplicare folosind același stil de joc sunt :
1. Descrie ce vezi!
Copilul care a aruncat primul zarul trebuie să ofere cât mai multe detalii unei alte persoane din echipa lui în așa fel încât echipa sa ghicească imaginea înainte ca ceilalți nimerească aceeași imagine când aruncă zarul lor.
Pentru a oferi mai mult timp marcați o zona de aruncat zarul care presupune ca cel care îl aruncă să se și deplaseze pentru a-l recupera.
2. Mima
Dacă aveți copii mai mari, folosiți aceeași schemă ca cea de mai sus  dar înlocuiți descrierea cu mimatul.
3. Povești înlănțuite
Primul copil aruncă zarul și începe povestea folosind cuvântul care desemnează imaginea. Ar doilea copil continuă povestea adăugând o frază în care folosește cuvântul care desemnează imaginea care i-a căzut lui la aruncarea zarului. Faptul că se poate reveni la același cuvânt de mai multe ori îi va ajuta pe copii sa construiască o poveste mai detaliată.
4. Rime amuzante
Pe același principiu, fiecare copil contribuie cu un vers care conține cuvântul de pe  zar și rimează cu versul anterior.
5. Aruncat și prins
Deși sunt ușoare și mai greu de controlat. pot să țină loc de mingi sau bean bags  în jocuri de interior (mai ales la bloc, unde trebuie sa avem grijă să nu deranjăm vecinii).

Sper ca v-au plăcut ideile noastre și că, dacă aveați de gând să scapați deja de zarurile textile pentru bebeluși, v-am convins să le mai dați o șansă! 

marți, 5 decembrie 2017

Cum vorbim copiilor despre abuzul sexual? De vorbă cu Patricia Stan, psiholog clinician



În primăvara acestui an, o cunoștință nu foarte apropiată s-a confruntat cu un caz de abuz sexual la grădiniță. Inițial, am crezut că s-a întâmplat unui alt copil, din păcate, era chiar copilul ei. Acest fapt, pe lângă că m-a întristat mult, mi-a dat motivația să abordez acest subiect cu fetele mele. Prima persoană la care m-am gândit pentru a cere sfat a fost Patricia Stan. Experiența și natura muncii ei în cadrul Direcției pentru Protecția Copilului a adus-o în situația de a se confrunta cu multe cazuri de abuz sexual în rândul copiilor. De aceea, am rugat-o să împărtășească cu noi câteva lucruri pe care trebuie să le avem în vedere când abordăm această temă cu fetele și băieții noștri.

 Dacă aveți întrebări sau neclarități după ce citiți articolul de mai jos, scrieți-ne, ne-am bucura să vă răspundem la ele!

Despre Patricia puteți afla mai multe și pe blogul ei personal :  


În România nu există o statistică clară cu privire la incidența abuzului sexual printre copii, așa încât voi apela la statistica oferită de NSPCC – Societatea Națională pentru Prevenirea Cruzimii asupra copiilor din Marea Britanie. Conform NSPCC, unul din 20 de copii a fost abuzat sexual în UK, unul din trei copii abuzați sexual de un adult nu a povestit nimănui ceea ce i s-a întâmplat, peste 90 % dintre copii au fost abuzați sexual de o persoană pe care o cunoșteau (părinte, alte rude, prieten de familie, profesor, antrenor etc) și în jur de o treime din abuzuri sunt săvârșite de copii sau tineri.
Lucrând ca psiholog în Protecția Copilului constat cu o îngrijorare din ce în ce mai mare că numărul de abuzuri sexuale crește de la an la an. Așa cum arată și statisticile furnizate de NSPCC, în majoritatea cazurilor cu care am lucrat, abuzul fusese săvârșit de o persoană apropiată copilului, în care acesta din urmă avea încredere și față de care stabilise o relație de atașament. În alte cazuri, abuzul asupra copilului fusese săvârșit de copii de vârstă apropiată sau mai mari, cu care copilul abuzat se afla în relație de prietenie sau amiciție.
Sunt dificil de înțeles rațional ori emoțional motivațiile unui adult care abuzează sexual un copil, vestea despre comiterea unui abuz sexual produce valuri de șoc și poate de aceea acest subiect este atât de dificil de abordat. Majoritatea părinților non – abuzatori cu care am vorbit erau de părere că dacă nu vor vorbi între ei adulții sau cu copilul despre ceea ce i s-a întâmplat copilului, acesta din urmă nu va suferi pentru că nu își va aduce aminte și va uita cu timpul.
Abuzul nu se uită însă și, în funcție de gravitatea lui, are tendința să schimbe cu totul cursul vieții copilului, dar și a vieții familiei. Dacă abuzul s-a produs deja, cu siguranță este necesar să fie evaluată corect starea psihică a copilului și să se intervină printr-o formă sau alta de psihoterapie. În același timp, cercetările au arătat că unul dintre cei mai importanți factori în recuperarea psihică a copilului este reprezentat de sprijinul și protecția existente în interiorul familiei non - abuzive.
În același timp, dacă sunteți părinți, puteți să vă protejați copiii în fața unui abuz sexual abordând acest subiect și învățând copilul cum se poate apăra. Așa cum vă învățați copilul cum să reacționeze atunci când cineva îl jignește sau vrea să îl lovească, sau cum trebuie să fie atent când traversează strada, asemeni, puteți purta o discuție în termini simpli, ușor de înțeles, dar direcți cu copiii voștri despre abuzul sexual.
Câteva direcții despre cum puteți aborda cu copilul dumneavostră acest subiect:
1.                  Clarificați împreună cu copilul care sunt zonele lui intime.
Pentru aceasta vă puteți folosi de o ocazie atunci când îi faceți baie copilului sau seara când se schimbă de culcare. Dacă vă vine mai la îndemînă, vă puteți folosi de o carte de psiho – educație sexuală frumos ilustrată și scrisă pe înțelesul copiilor. Spuneți copilului că zonele lui intime sunt personale și importante și de aceea atât dumneavoastră ca părinte, cât și el veți avea grijă de ele. Accentuați faptul că fiind atât de importante și personale, zonele intime sunt văzute doar de către copilul însuși sau de către părintele care îl îngrijește.
2.                  Discutați și introduceți în vocabularul copilului termenii de „atingeri permise” și „atingeri nepermise”
Pentru a face discuția puțin mai accesibilă copilului, vă puteți folosi de două jucării sau plușuri, unul reprezentându-l pe copil, iar celeilalte jucării oferiți-i o altă identitate (un bărbat sau un copil mai mare). Manevrând păpușile, discutați cu copilul diferența dintre atingeri permise și atingeri nepermise (în zonele intime). Subliniați-i însă copilului că corpul lui îi aparține, iar dacă o atingere nu îi face bine, chiar și dintre cele „permise”, poate să spună „Nu!”;
3.                  Îndrumați copilul, spunându-i ce poate să facă dacă i se întâmplă ceva rău sau dacă cineva încearcă să îl atingă într-un mod nepermis în zonele intime și nu numai.
Înainte de toate reamintiți copilului că poate să spună „Nu” dacă cineva încearcă să îl atingă sau să îi vadă zonele intime, că poate să strige și poate să vină să vă spună orice i s-a întâmplat. Majoritatea copiilor abuzați sexual sunt coplesiți de sentimente de vină și rușine, crezând că ei au provocat situația și că au făcut ceva rău și reprobabil. De aceea, cultivați cu copilul dvs. o relație deschisă, în care acesta să știe că poate să vă spună orice fără teama de a fi pedepsit sau acuzat.
4.                  Dacă copilul vine și vă povestește o situație de comportament sexual nepotrivit fie din partea unui adult (pe care îl puteți cunoaște sau nu), fie din partea unui alt copil (mai mic sau mai mare), dați crezare copilului și gândiți-vă cum puteți acționa mai departe pentru a înțelege exact ceea ce s-a întâmplat și pentru a vă proteja copilul.
În marea lor majoritate copiii nu mint atunci când povestesc despre comportamente sexuale văzute la ceilalți. Majoriatatea acuzațiile false apar în cazul copiilor cu părinți în divorț, situație în care unul dintre părinți (de obicei mama) îl acuză pe celălalt de abuz sexual.
Pot exista situații în care copilul dvs să afle și să vină să vă povestească despre un abuz sexual petrecut asupra unui prieten, al unui coleg sau asupra unui copil pe care îl cunoștea. Nu vă sfiiți să vorbiți cu copilul mic în vârstă de trei sau patru ani. Explicați-i în cuvinte simple că niciun adult sau un alt copil nu avea voie să îl atingă în felul în care a făcut-o, că a făcut un lucru care nu este permis – să atingi sau să vezi părțile intime ale altuia și, că, din această cauză, va suporta o consecință. Profitați încă o dată de situație pentru a-i reaminti copilului ce poate face dacă cineva încearcă să îl atingă în feluri nepermise sau încearcă să îl convingă să îl atingă pe corp pe agresor.
În afară de discuțiile pe care le puteți purta, un lucru esențial pe care îl mai puteți face cu copiii mai mici – urmăriți cum se joacă, ce teme apar în jocurile lor, ce fel de personaje inventează – copiii mici își proiectează tot universul interior și tot ceea ce li se întâmplă în jocuri și desenele realizate. Prin jocuri și desene copiii spun, într-o formă simbolică, povești reale despre întâmplări reale din viața lor.
Cu copilul mai mare, păstrați comunicarea deschisă cu acesta, aflați ce fel de prieteni are și aflați informații despre viețile acestor prieteni. Lăsați copilul să vă povestească despre ce discută cu prietenii lui sau la ce se uită în timpul pauzelor sau în timpul petrecut alături de aceștia pe telefoane sau tablete.
În mod cert nu o să vă puteți proteja copilul de tot ceea ce i se întâmplă din momentul în care păsește în afara casei. În același timp, așa cum spuneam și la începutul acestui articol, unul dintre cei mai importanți factori de protecție pentru copil în fața abuzurilor de orice tip este reprezentat de sprijinul și unitatea familiei, de discuțiile directe și adaptate vârstei acestuia pe subiecte care pot părea dificile sau provocatoare părintelui, dar care copilului îi furnizează direcții clare și concrete despre cum se poate comporta, poate acționa sau se poate proteja în fața situațiilor de orice tip.

 

vineri, 1 decembrie 2017

România mea și România copiilor mei

Da, acesta va fi un post lacrimogen. Puteți să vă opriți aici, nicio problemă. Nici n-am început bine și deja plâng.


Am un gol în inimă azi. Unul în formă de România (poate de asta am plănuit atâtea activități despre harta țării noastre pentru copiii mei). Cel mai dor îmi e de păduri. Nu pentru că am auzit că le taie în neștire unii, ci de pădurea aceea pe care o vedeam în fiecare dimineață de la fereastra apartamentului nostru. Și când stăteam în București îmi lipsea. În ea mergeam să adunăm lemne și să culegem bureți de toate felurile. La marginea ei este copacul pe care eu și prietenele mele, Anca și Florina, ne-am scrijelit inițialele. Apoi ne-a părut rău. Și am făcut o pastă din frunze de pătlagină ca să îl vindecăm. Am fost acolo cu fetele mele anul trecut, abia au urcat și la coborâre au alunecat pe pământul roșu. Dar țipau de bucurie!

Mi-e dor de pădurile dintre Sibiu și Brașov care parcă luau foc în fiecare toamnă. Atunci mă bucuram cu adevărat că avem căi ferate proaste și trenul spre București abia se mișca.

Mi-e dor de merdenelele de la Victoriei și de nuci cu pâine.

Mi-e dor de murături și lapte cu mămăligă.

Mi-e dor de mulți oameni dragi...nici nu o să le scriu numele că sunt mulți de tot...toți au pus, bucățică cu bucățică, ceva din ei în mine. Am un bordei de suflet ”lichit” cu lut de toate culorile.

Îmi amintesc de o lecție din liceu în care profesorul Sîrbu ne spunea că ”dorul” este intraductibil. Am crezut atunci că e o altă chestie naționalistă. Zilele trecute mi-a amintit de el. Mergeam spre grădiniță și Elisa îmi povestea ceva în germană. S-a oprit, și-a ascuns privirea ca atunci când zice ea ceva din inimă, și mi-a spus în limba romană ”Mi-e dor de tati”. Am simțit că se rupe ceva. Că lecția aceea din liceu a ajuns la momentul evaluării. Și am ratat-o.

Asta e România mea.

România copiilor mei înseamnă bunicii și Delta. Parcul Titănel și Biserica Harul. București. Pufuleți, covrigi și supă cu tăiței ca în Banat. Antonia și Eva.

Aveau 3 ani, respectiv 1 an când am plecat. Vorbesc românește mai mult decât onorabil. Însă, de fiecare dată când mergem acasă, ele văd doar partea grozavă din România mea: ne bucurăm, ne plimbăm, vizităm locuri și oameni faini. Le ferim mereu de partea neplăcută. O alte Românie a mea pe care am ascuns-o de ochii lor pentru că îmi e rușine cu ea! În Germania, ca să intrăm la o altă școală decât cea de care aparținem a trebuit să scriem o cerere în care să argumentăm de ce aceea școală e mai potrivită pentru copilul nostru, nu să dăm șpagă cui trebuie. Când am fost la doctor, la analize sau în spital, nimeni nu a pretins nimic, ar fi fost jignitor și ilegal să oferim noi ceva vreunui cadru medical. Nimeni nu pretinde nimic, decât respect mutual.  Și lista de exemple ar putea continua...

Nu știu ce formă va avea România în sufletele lor până cresc, eu sper să rămână mereu acolo, suficient de puternică pentru a ne primi înapoi, cândva...

La mulți ani, România copiilor mei, cea veselă, bună, colorată și dreaptă!




joi, 30 noiembrie 2017

Ce planuri avem pentru Ziua Națională a României

Deși nu mai locuim în România, mă străduiesc să păstrez, atât de mult cât pot, moștenirea culturală și legăturile cu țara noastră pe care încă o considerăm ”acasă”. De aceea, sărbătoarea națională este pentru mine un moment pe care doresc să îl marchez cu bucurie în fiecare an!

În 2015, am creat un mic decor românesc de felul ACESTA.
În 2016, mi-a venit ideea de a face din harta României un covoraș de joacă așa că ne-am jucat foarte frumos ASTFEL.  Fetelor le-a placut mult să se joace cu acest covoraș de joacă, așa că l-am scos și l-am spălat și, dacă vor dori din nou să se joace cu el, va fi disponibil!

Anul acesta, o avem pe bunica paternă la noi, așa încât am rugat-o să încerce o rețetă de biscuiți pe care i-am tăiat după conturul hărții României și cărora le-am pus glazură tricoloră. Ieri, buni a testat rețeta (pe care am luat-o de AICI ) și ne-am ales cu un platou de felul acesta. Din păcate, nu am avut colorant alimentar bun și am obținut un steag foarte...pastelat! Dar aș vrea să merg azi la cumpăraturi și, dacă voi găsi bobițe sau steluțe colorate, le vom presăra deasupra! Apropo, am folosit colorant de la Dr. Oetker, din tub, dacă folosiți vreun colorant alimentar BUN, trimiteți-mi și mie sugestia voastră!


În rest, plănuim să ne jucăm cu acest puzzle de lemn pe care l-am achiziționat anul trecut de la www.edujoc.md și să citim, la alegere, una din cele 8 cărți apărute la editura Gama în colecția ”Români celebri”.



Am găsit pe acest blog idei de aranjamente florale de ziua  României, așa că am vom cumpăra și noi flori și vom face un aranjament de genul acesta.

Și, deși a fost o zi în care coloranții m-au lăsat baltă, tot am încercat să fac o plastilină de casă pe care am împărțit-o în trei și am încercat, fără prea mult succes să o colorez în culorile steagului nostru.  Am creat și o planșetă de mușama căreia i-am pus un carton tare dedesubt, și gata invitația la modelat!



Voi ce planuri aveți anul acesta de 1 decembrie?



miercuri, 29 noiembrie 2017

O carte pe zi până la Crăciun: calendarul de Advent, varianta de citit

Anul acesta aș dori să nu planific foarte multe lucruri de făcut în luna Decembrie, de aceea am optat pentru un Calendar de Advent care presupune citirea a 24 de cărți despre Crăciun și perioada de iarnă. Ideea nu este nici pe departe originală, dar îmi este mult mai la îndemână anul acesta. Dacă reușim să facem și lucruri similare celor din anii trecuți, mă voi bucura de două ori mai mult!

Despre ce activități am propus în calendarele de Advent în 2015 și 2016 puteți citi aici si
aici.

Pe multe dintre cărțile pe care le vom citi  le aveam deja acasă din anii trecuți, pe unele le-am cumpărat special pentru acest fel de calendar din librării și de la second hand. Pe câteva le-am primit, așa că îmi lipsește doar una, dar o voi găsi eu până la sfârșit!


Lista cărților pe care le-am împachetat este următoarea:

Max Lucado, Cel mai minunat dar
Astrid Lindgren,  Pippi Langstrumpf feiert Weihnachten 
Sven Nordqvist,  Petterson kriegt Weichnachtbesuch
Die Weihnachts Geschichte 
Dressing up Sticker Book Nativity play, Usborne 
Mein erster Stickerbuch Die Weihnachtsgeschichte, Usborne 
Nașterea lui Isus,  Editura Girasol
Usborne Bible Stories Christmas Story 
Alvin Tresselt,  The Mitten 
Die Weihnachts Geschichte 
Carte puzzle Nașterea Domnului 
Christina Butler,  Der kleine Igel und das große Geschenk 
Povești de Craciun, editura Gama 
Jacqueline Briggs Martin,  Willie Fulg de nea
Otto Pfeiffer,  Kleine Adventsgeschichten
Cărticele din colecția Pixi
Kinderleichte Weihnachtsbastelei (o carte cu idei tematice de lucru manual).

Am lipit un număr pe fiecare carte pentru a ști ordinea în care să le citim și le voi așeza frumos într-un coș. Deocamdată, stau ascunse la mine în dulap!
Voi ce ați pregătit pentru perioada de Crăciun?