miercuri, 15 martie 2017

3 jocuri creative pentru dezvoltarea motricității si concentrării atenției

Ultimele luni au avut pentru noi un ritm mai domol și cu puține ”activități organizate”, dar asta nu a făcut decât să dea fetițelor noastre de 5 și 3 ani libertatea de a crea și de a se concentra exact pe lucrurile care le fac plăcere. O sa vă povestesc în altă postarea despre ce anume am descoperit în interesele lor cele noi. Ce vă pot spune este că mi-am oferit libertatea de a pune limite și de nu mă face disponibilă mereu când m-au cerut în preajma lor pentru a mă juca sau a le media conflictele sau a le ajuta. La începutul lui aprilie (sau mai devreme ) se va naște al treilea bebeluș așa că, din punct de vedere fizic, nu mai pot răspunde la fel ca înainte.  Și despre libertatea de a pune limite ca mamă intenționez să mai scriu aici pe blog pentru că tare folositor mi-ar fi fost să conștientizez ce nevoie avem nevoie de ele, atât eu, cât și fetele.

În acest timp, au (re)descoperit și niște jocuri care le-au ținut ocupate destul de mult timp și vreau să vi le prezint ca recomandare pentru copii de la 3, 4 ani în sus. Sunt jocuri creative, cu final deschis, jocuri care se pot face împreună sau pe care copilul le joacă singur. În plus, fiecare joc solicită mușchii mici ai mâinii și atenția concentrată a copilului, deci reprezintă ocazia excelentă de a exersa aceste abilități!

1. Colțul cu oglindă

Am primit un voucher de 5 euro în decembrie de la un magazin online și pentru că deja cumpărasem cadouri și nu aveam un buget prea mare, am optat pentru această minunată jucărie care costă vreo 10 euro. Se poate face și acasă, am văzut la mai multe mămici oglinzile acestea nu trebuie neapărat să o cumpărați. Ce regret eu este că nu am filmat prima reacție la prezentarea oglinzii, atunci când copilul observă reflectarea imaginii și compunerea simetrică! Cele două fiice ale mele, dar și verișoara lor care merge la școală au fost fascinate!  Am folosit-o cu diverse materiale: fâșii albe de hârtie pentru a compune fulgi de zăpadă perfect simetrici, mici cubulețe de lemn natur pentru a construi piramide, forme geometrice colorate și  biluțe colorate din sticlă plată.  Vă garantez minute în șir de joacă cu ea!



2. Joc de construit cu ciocan și piuneze

Fetele au acest joc și la grădiniță, le face mare plăcere să construiască cu ele, dar și numai să bată piunezele este un exercițiu bun pentru coordonare și atenție . Piunezele sunt reale, deci sunt mici, înțeapă, e nevoie de atenție în timpul folosirii jocului și la strânsul lui pentru că nu îți dorești să intre o piuneză în talpa cuiva. Noi nu am avut accidente până acum si fetele au învățat să ofere o grijă aparte acestui joc. Oferiți acest joc numai sub stricta voastră supraveghere, însoțind-o de o doză de încredere pe care să o simtă copilul pentru a lucra relaxat cu jocul.

3. Joc creativ de construcții cu piuneze de plastic (Hama Maxi Sticks)

Sunt mai multe variante ale acestui joc, unele sunt recomandate de la 1 an și jumătate- 2ani , cum e Quercetti, de exemplu. Hama Maxi Sticks e recomandat de la 3 ani și mi se pare că nu este neapărată nevoie de un astfel de joc și mai devreme. Jocul se achiziționează alături de o tablă din plastic, cu găuri în care copilul înfige piunezele. Atât piunezele, cât și tabla sunt realizate dintr-un plastic bine finisat: capetele sunt rotunjite, marginile nu zgârie, există o ușoară flexibilitate în plasticul acesta care nu îi permite să  se crape și nici să rămână blocat în tabla de lucru. Fetița mea de 5 ani s-a jucat săptămâni la rând cu el, cel mai  mult îi place să facă șiruri logice cu el. La ce este folositor? Iată câteva idei: consolidarea pensei cu 3 degete pentru pregătirea mâinii în vederea scrisului, realizarea de șiruri logice, realizarea de forme mai mult sau mai puțin abstracte(case, flori, fețe, triunghiuri, cercuri etc), gruparea pe culori și realizarea de șiruri mai  lungi sau mai scurte sau  de multțimi cu  mai multe, tot atâtea sau mai puține elemente și numărat.

Până data viitoare, vă urez: spor la joacă creativă!

duminică, 12 martie 2017

Ce fac dacă mă rătăcesc de mami?

Zilele trecute am fost la cumpărături cu fetele și mi-am dat seama ce ușor aș putea să le pierd într-un loc aglomerat în situația în care nu mă simt deosebit de mobilă, însărcinată fiind în luna a 9-a. Am hotărât că e momentul să avem discuția ”cea mare” despre ce anume trebuie să facă dacă se rătăcesc de mami sau tati. Am scos din bibliotecă două povestiri despre un iepuraș, respectiv un ursuleț panda care se rătăcesc de mamelor lor, dar mi-am dat seama că nu acelea sunt scenariile pe care vreau să construiesc discuția mea (în ambele cărți, personajele pleacă singure în căutarea mamei punându-se într-un pericol mai mare)! După ce am citit pe acest subiect, am organizat puțin totul și cam asta pot împărtăși cu voi!



Dacă copilul tău nu e destul de mare să aveți o astfel de discuție, sunt totuși câteva lucruri pe care poți să le faci pentru a pregăti acest moment și anume:

1. Învață-l de mic numele lui întreg precum și numele întregi ale părinților. Am o amintire amuzantă cu Elisa de când avea 1 an și 8 luni și mă striga din camera ei, după somnul de prânz, ca și când ar fi fost cel mai natural lucru din lume: ”Maiana Dinuuuu!” .  Acum ambele fetițe (5, respectiv 3 ani) pot să numească cu nume și prenume pe aproape toți membri familiei.

2. Învață-l de mic să recunoască oamenii în uniformă și asociază-i cu ceva pozitiv. Nu permite nimănui să îl sperie pe copil folosindu-se de imaginea lu' nenea polițistu' sau nenea jandarmu' care vine și îl ceartă dacă face ceva nepotrivit pe stradă sau în parc! Vorbește-le despre polițiștii comunitari și jandarmi ca despre oamenii curajoși care au grijă de noi toți, oamenii care ne păzesc și pot să ne apere pentru a-i învăța să aibă încredere și să le solicite ajutorul la nevoie!

3. Învață-l de mic numele străzii pe care locuiește și adaugă, pe măsură ce copilul crește, toate datele adresei voastre de domiciliu.  Poți să faci asta cu o atitudine lejeră, povestind cu copilul când vă întoarceți din parc acasă, ”Uite, ce repede am ajuns pe strada X” sau ” Privește câte mașini sunt parcate azi pe strada X” . Dacă blocul și scara voastră nu au încă marcate numerele, puteți să lucrați la un proiect  și să le realizați împreună.  Elisa, care are acum 5 ani, știe să numească orașul, cartierul, strada, cea mai apropiată stație de tren și metrou și  numerele celor 3 autobuze care opresc la noi.  Pe toate le-a învățat natural, mereu explicându-le simplu de ce mă urc într-un autobuz și nu în altul, de exemplu. Alteori, le fac atente și le cer să apese pe buton când urmează stația noastră.

4. Învață-l pe copil numărul tău de telefon. Noi încă nu suntem la faza această, deocamdată consolidăm învățarea numărului de la casă și numărului de urgență 112. Dar dacă aveți copii de vârstă școlară, cred că este absolut necesar să vă știe numărul de telefon. O variantă ar fi să le cumpărăm brățări cu mărgeluțe cu numere sau să le scriem numărul de telefon în pantof.

Acestea fiind zise, în momentul marii discuții am punctat 3 pași importanți:

STAI!
Asigură-l pe copil că tu  ești cea care îl va căuta și că îl vei găsi întotdeauna, dar el trebuie să rămână unde este.

STRIGĂ!
 Spune-i copilului că tu îl vei găsi mai repede dacă el te va striga cât poate de tare, pe nume: Marianaaa Dinuuuu!!! Încurajează-l să facă asta de multe ori și plin de curaj știind că tu îl vei găsi mai ușor dacă el va striga mai tare. Chiar dacă nu e politicos pentru oamenii din jur, copilul va atrage atenția asupra lui și asta îl va face vizibil, o situație cu care un om cu intenții rele nu își dorește să aibă de-a face. În general, astfel de oameni profită de timiditatea copiilor și de lipsa lor de reacție pentru a-i îndepărta din locul unde sunt, deci încurajați-l pe copil să vă strige!

CERE AJUTOR!
La categoria ”ce să nu îl înveți pe copil de mic” este și ideea de a nu vorbi cu ”străinii”. oamenii pe care nu îi cunoaște. Asta e o cerință atât de generală și care îi poate crea mari probleme (statistic vorbind, copiii sunt mai des abuzați de oameni pe care îi cunosc și în care au încredere, dar intervine și factorul că unii oameni cu intenții rele pot să se fie foarte prietenoși cu copiii și să le câștige încrederea ușor). Poți, în schimb, să îl înveți să îți ceară permisiunea înainte de se juca sau a pleca  cu ORICINE, fie cunoscut, fie necunoscut! 
Așadar, dacă se află în situația de se fi rătăcit de tine, copilul trebuie să aibă încredere să abordeze un POLIȚIST, un JANDARM sau  altă MAMĂ CU COPII MICI.  Statisticile spun că cel mai sigur este să abordeze o altă mamă cu copii mici căreia să îi spună că s-a pierdut și că o caută pe mama lui (aici intervine cunoașterea numelui și a numărului de telefon). Unii copii pot confunda uniformele cu îmbrăcămintea de culoarea neagră a civililor, deci dacă nu sunteți siguri că poate să recunoască un polițist sau un jandarm, insistați pe scenariul cu mama cu copii mici, cu precizarea că  trebuie să rămână unde este pentru ca tu să îl poți găsi.
Unii specialiști sugerează jocul de rol sau chiar testarea reală cu ajutorul unui adult complice. Eu nu îmi permit să merg atât de departe pentru că am genul de copii care trăiesc intens astfel de momente și le-aș provoca angoase inutile. Aleg, în schimb, să consolidez în mod natural ceea ce au nevoie să știe pentru a se descurca în momente de criză și să le asigur că mama le va găsi INTOTDEAUNA!

În speranța că nu vom avea vreodată nevoie de niciuna din aceste sugestii, vă doresc tuturor să stați aproape unii de alții!

Dacă vrei să fii la curent cu noutățile de pe blog, urmărește pagina noastră de Facebook,
JURNAL DE PRINȚESE !


vineri, 10 martie 2017

Ce poți face cu un Memory Game atunci când călătorești?

Dacă ar fi să iau UN SINGUR joc atunci când călătoresc cu trenul sau avionul acesta ar fi, fără îndoială, jocul nostru de memorie de la Ravensburger. Îl avem deja de 3 ani și s-a păstrat relativ bine. Sunt multe variante de jocuri de memorie, dar acesta îmi place pentru că imaginile sunt reale, animăluțele sunt surprinse în ipostaze care le captează atenția fetițelor noastre (5, respectiv 3 ani) și imaginile îmi dau o libertate mare de merge dincolo de limitele unui joc de memorie.



Așadar, ce poți face cu un Memory Game când călătorești cu copilul tău?

1. Jocul clasic
Așezi un anume număr de perechi (în funcție de nivelul copilului) cu fața în jos, pe șiruri și coloane, întoarceți alternativ, când tu, când copilul două carduri și dacă nimeriți o pereche o păstrați și asta vă dă dreptul să mai întoarceți încă două carduri. Dacă nu nimeriți pereche, puneți cardurile la loc exact în poziția în care erau.

 Vi se pare banal de simplu? Nu jocul în sine este o provocare pentru fetițele mele, ci însușirea regulilor pe care trebuie să le respecte și care sunt mai importante decât a ține minte locul  unde sunt cardurile pereche:  a face invitația la joc, a pregăti cardurile pe șiruri și coloane cu fața în jos, a face cu rândul, a aștepta în tăcere chiar dacă știi unde se află cardurile, a întoarce mai întâi un card necunoscut, nu de fiecare dată pe cel al cărui pereche îl cauți, să înveți să îți numeri perechile, să compari dacă numărul perechilor tale este mai mic sau mai mare decât cel al partenerului de joc.  Acum pare mai complex decât este de fapt, nu-i așa? Dar merită!

2. Asocierea pozelor
Dacă copilul are în jur de 2 ani, poate pur și simplu să găsească perechea unui card pe care adultul i-l arată căutând într-un număr limitat de carduri care stau cu fața în sus.

3. Sortare
Cu varianta de memory game pe care o am eu pot să fac sortare după tipul de animal (domestic sau sălbatic) sau după numărul de silabe pe care le au denumirile animalelor.

4. Pe o foaie simplă sau pe bilețele mai mici  scrieți literele inițiale ale denumirilor de pe card. Copilul trebuie să pună cardul în dreptul literei cu care începe numele animalului de pe card.

5. Poveste în lanț
Lanțul se referă atât la carduri, cât și la persoanele care povestesc, dacă doriți. Practic, așezați cardurile în sir, unul câte unul, fiecare card fiind un pretext pentru a povesti un detaliu sau o porțiune dintr-o poveste. ”Într-o dimineață de vară m-am trezit și am auzit un muget de văcuță. Am ieșit în curte să caut văcuța și...” și de aici spune mai departe următorul copil ceva care include detaliul de pe următorul card extras până se termină cardurile, respectiv, povestea.

6. Comic de limbaj
Vă sugerez jocul ”fă o propoziție comică despre...”, dacă sunteți singuri în compartiment! Din experiență, pot să vă spun că se va ajunge la detalii pe care copiii le consideră haioase, dar nu sunt tocmai de împărtășit cu oameni pe care nu îi cunoști, dacă înțelegeți ce vreau să spun! Tot la categoria comic de limbaj, unul din jocurile preferate ale fetelor mele cu tatăl lor este să îl întrebe cum face un animal în diverse situații. Soțul meu intră foarte bine în rol și fetele râd cu poftă cerându-i să demonstreze cum face vaca atunci când îi e foame, când vrea să doarmă, când o doare burta, când e constipată, când vede un tren etc. Din nou, ori când sunteți singuri în mașină/compartiment, ori când sunteți acasă, asta dacă pe tată nu îl incomodează în vreun fel jocul, căci pe copii cu siguranță nu îi deranjează! Și, nu în ultimul rând, puteți să dați nume hazlii animalelor!

7. Jocuri pentru dezvoltarea auzului fonematic
Cereți copilului să treacă la plural denumirea de pe card sau să găsească cât mai multe diminutive pentru cardul prezentat ( ”Eu spun una, tu spui multe”, ”Alintăm cuvintele”). Puteți,de asemenea, să căutați cât mai multe cuvinte care rimează cu denumirea de pe card sau să construiți propoziții în care toate cuvintele să înceapă cu inițiala celui de pe card.

8. Am fost la piață și am cumpărat..
Știți jocul? Primul copil spune ce anume a cumpărat, apoi al doilea reia ce a spus primul și adaugă un element și tot așa. E un joc de memorie clasic pe care puteți să îl adaptați folosind ca mijloace vizuale cardurile și, eventual, schimbând propoziția inițială. Pentru noi ar fi: ”Am fost la Zoo și am văzut...” Puteți să păstrați cardurile în șir, cu fața în sus, cu scopul de a numi animalele sau puteți să le arătați o singură dată jucătorilor și apoi să formați șirul cu fața în jos pentru a-i provoca pe copii să țină mine ordinea în care au auzit numele animalelor.

9. Mima
Copilul  extrage un card din cutie și încearcă să comunice prin semne și gesturi ce fel de animal/obiect are în mână.

10. Ghici despre cine este vorba?
Un joc care îi încurajează pe copii să aleagă informații relevante, să facă raportarea corectă la categorie, să vorbească concis, să ofere detalii semnificative, să pună și să răspundă la întrebări ajutătoare ”Mă gândesc la un animal domestic, care are copite și mânâncă fân. Ghici, despre ce e vorba?” va spune copilul. Adultul fie îi pune o altă întrebare, fie îi oferă un răspuns, apoi rolurile se inversează. Sigur, de data asta, animalul/obiectul la care se face referire, poate fi unul de pe cardurile jocului de memorie.

Dacă încă nu aveați un joc de memorie în casă, sper că v-am convins să vă cumpărați unul. Iar dacă aveați deja unul, dar stă prăfuit prin sertare, vă provoc să îl scoateți de la naftalină și să îl puneți la treabă!
Călătorii pline de zâmbete!

joi, 16 februarie 2017

Petrecere tematică cu Bobiță și Buburuză

Fetițele noastre au împlinit de curând 5, respectiv 3 ani și pentru că împart aceeași zi de naștere petrecerea este una comună. Din păcate, amândouă fetele au trecut prin cea mai urâtă viroză respiratorie pe care au avut-o până acum și a trebuit să anulăm invitațiile pe care le făcuserăm copiilor. Am decis să le sărbătorim totuși în familie, având în vizită o rudă apropiată din Românbia care a venit în vizită special pentru ziua lor. 

Tema pe care am ales-o este ”Bobiță și Buburuză”, un desen animat pe care amândouă îl îndrăgesc. Acum descoperă episoadele noi care au fost încărcate pe youtube și,deși nu se uită foarte des la el, rămâne foarte special pentru ele. 

Dacă și copiii voștri îndrăgesc aceste personaje, iată câteva idei  de DECOR, JOCURI și CADOURI care ar putea să vă inspire pentru organizarea petrecerii zilei de naștere a micuților voștri! 

DECOR
Voi începe mai întâi cu decorul dar trebuie să lansez un mare DISCLAIMER! Nu este pasiunea mea să decorez și de aceea îmi scapă multe detalii și îmi e greu să vizualizez de la început cum anume aș vrea să arate un spațiu. În consecință, mi-am format un stil mai degrabă minimalist, în care sunt acceptate compromisurile și nu țin morțiș ca decorurile să fie perfecte. Mă ajută enorm de mult pinterest, dar încerc un sentiment de neputință de fiecare dată când închid aplicația. Am constatat însă că dacă lucrez în echipă cu cineva, îmi e mult mai ușor să ajung la un rezultat satisfăcător! Așa că, mulțumesc Danielei, verișoara noastră, care a făcut de astă dată echipă cu mine!
Cam așa am decorat locul din sufragerie în care am așezat torturile și cadourile. Am folosit Google images folosind termenii de căutare BOGYO ES BABOCA pentru a primi o varietate de rezultate. Am printat apoi toate imaginile pe care le vedeți, inclusiv ghirlanda cu Bobiță din partea de sus. Pe perete am lipit mai întâi scotch de hârtie apoi am fixat fiecare triunghi cu un scotch obișnuit, asta pentru strica vopseaua lavabilă de pe perete. Pentru tortuleț am folosit aceași ghirlandă fixată de două bețe de frigăruie și cerculețe roz pe care am lipit abțibilduri cu personaje din desene. Am ales să acoperim fiecare cerculeț cu un strat de bandă adezivă transparentă.


 
JOCURI
 În camera lor am mai amenajat un colțișor cu câteva propuneri de activități inspirate de episoadele din Bobiță și Buburuză. Planul a fost să urmărim un episod și apoi să realizăm împreună o activitate sau un joc inspirat de acolo. Dar pentru că fetele noastre au fost tare răcite, nu au avut energia de le juca pe toate!

Din episodul ”Jocul de societate” am printat această imagine reprezentativă și am pus la dispoziție unul din cadourile aduse din România, un joc PITICOT, precum și un memory game făcut de mine. Pentru memory game am folosit colile de hârtie de împachetat pe care le-am achiziționat împreună cu abțibildurile. Dintr-o coală am reușit să creez două jocuri: un memory game cu 10 perechi de personaje din Bobiță și Buburuză și un treasure hunt cu restul de personaje ascunse peste tot prin sufragerie, voi descrie mai jos cum se joacă.


”Curcubeul” ne-a inspirat și pe noi la creație, așa că am pus la dispoziție carioci foarte groase și o rolă mare de hârtie precum și o coală de hârtie în valuri imprimată în culorile curcubeului pentru a fi tăiată în fâșii și lipită.

După vizionarea episodului ”Ziua lui Șoma Ariciul” am făcut și noi arici din jumătăți de măr și frigărui de fructe. Le-a plăcut foarte mult să facă asta și au mâncat apoi cu plăcere fructele de pe băț! 


”Concurs de gimnastică” ne provoacă la o ștafetă, dar noi nu am apucat să o mai jucăm pentru că fetele erau deja obosite și respirau greu.  Concursul nostru de gimnastică e gândit astfel: rostogolit pe salteaua de bebeluși, rotit pe discul de plastic și revenit în poziția inițială prin tunelul de la Ikea. Pentru un plus de stimulare, am adăugat și mingea și șoricelul cu biluțe după care trebuie să se aplece și apoi să le arunce nimerind cutia de lemn. Dar  provocarea încă mai așteaptă pe raftul nostru!


Treasure hunt-ul de care vă spuneam mai devreme presupune să ascund peste tot aceste imagini decupate din hârtia de împachetat cu tematica Bobiță și Buburuză. Copiii primesc un păhărel în care să le adune și sunt invitați să caute și să găsească cât mai multe dintre ele. 


CADOURI

Fetelor am ales să le oferim  câte o carte din seria cu Bobiță și Buburuză, apărute la Editura Casa de pe site-ul căreia am preluat toate pozele de mai jos (www.edituracasa.ro).


Pentru copiii care ar fi urmat să vină la ziua lor cumpărasem abțibilduri  tematice și insigne cu personajele. Le-am achizitionat împreună cu cărțile de pe site-ul editurii Casa, dar acum nu mai găsesc imagini cu insignele. Așa cum v-am spus, o parte din abțibilduri mi-au fost folositoare la decor.


Tot la decor am folosit și baloanele acestea:

Mi s-a părut de la bun început o idee foarte bună să cumpăr și hârtia de împachetat știind că nu o voi folosi la împachetat cât mai ales la decoruri și jocuri. Aș fi putut de exemplu să lipesc personajele și pe pahare de unică folosință sau pe invitații, dar eu deja cumpărasem unele pahare cu buline și nu am dorit să încarc prea mult. Oricum, materialul este unul de calitate, printurile arată foarte bine, sunt ușor lucioase deci se pretează la astfel de găselnițe:) Sper să vă placă și să vă inspire ideile noastre!

joi, 9 februarie 2017

Egiptul Antic și câteva idei de activități pentru preșcolari

Este prima oară când abordăm tema Egiptului Antic și, având copii atât de mici de 5, respectiv 3 ani, nu am simțit deloc nevoia să merg adânc în subiectul acesta cu ele. Am încercat să păstrez cât de multe elemente de familiaritate și să las lucrurile să curgă natural. Totul a pornit de la vecinii noștri egipteni care au și ei copii mici și cu care am petrecut timp astă vară. Apoi s-au tot adunat prin casă obiecte care aveau legătură cu Egiptul (un puzzle, o carte, un cd, un papirus), deci tot ce am făcut a fost să le mai pun o dată împreună pe toate și să adăugăm câteva jocuri! Nu mi-am propus să epuizez tema sau să răspund la întrebări care nu au fost încă puse, pentru că știu că tema aceasta va reveni peste ceva timp cu siguranță! Iată așadat propunerile mele de activități pentru tema Egiptului:

1. Artă din Egipt

 
Am primit de ziua mea, de la vecina noastră din Egipt, ”un papirus”  pictat manual cu tematica inspirată de Egiptul Antic și m-am bucurat că l-am putut folosi pentru fete ca decor care să ne inspire să intrăm în atmosferă.  Explorăm imaginea aceasta care conține destul de multe elemente de familiaritate: stuful la fel ca în Delta Dunării, barca, pasărea.

2. Carte despre piramide din colecția Meyer KinderBibliotek
Iubesc colecția asta de cărți pentru copii și o recomand din toată inima. Noi avem mai multe titluri dintr-o ediție mai veche, dar conținutul e același ca în cărțile pe care le puteți găsi în librării la ora actuală (vorbesc aici de librăriile din Germania).



3. Piramide din nisip kinetic
Joaca la nisipul kinetic este una din preferatele lor, dar vă spun sincer că de mai bine de  jumătate de an a devenit foarte dificil pentru mine să mai am răbdare să adun de prin casă boabe de fasole, orez, făină, nisip, biluțe hidrofile și alte materiale cu care am făcut până acum tot felul de cutii senzoriale și invitații la joacă senzorială. Am tot apartamentul acoperit de mochetă și este un chin să fac curățenia apoi așa că  am decis: mami are nevoie să ia o pauză. Pentru această temă am făcut însă o excepție și am  așezat într-o oglindă cu margini înalte ce mai rămăsese din nisipul kinetic și o formă de piramidă din plastic cu care au putut să se joace la bucărărie.


4. Piramide din cuburi mici de lemn
Una din achizițiile noastre de Crăciun a fost această tăviță cu margini de oglinzi care a avut parte de o primire fabuloasă. Îmi pare rău că nu am filmat reacția copiilor atunci când au început să așeze piesele și au observat că se reflectă și pot obține imagini simetrice. Să își privească fața sau mâinile într-o oglindă în care se văd de mai multe ori le-a fascinat pur și simplu! Vă recomand din toată inima o astfel de găselniță pentru joc creativ, independent și dezvoltarea gândirii spațiale! De data asta am pus la dispoziție mici cuburi de lemn cu latura de 1 cm cu ajutorul cărora am construit piramide.


5. Audiție teatru radiofonic ”Din Egipt în Canaan”

Colecția de teatru radiofonic”Aventuri în lumea Bibliei” este foarte îndrăgită la noi acasă!  Ascultăm ”Cartea începuturilor”, ” Din Egipt în Canaan”, ”Pe urmele lui Isus” și ”Pe urmele Apostolilor” de mai bine de 2 ani și în felul acesta copiii noștri au dobândit o cultură biblică foarte bogată. De pe acest cd am ascultat întâmplările despre Moise și scoatere poporului Israel din robia egipteană.


6. Puzzle de inspiratie egipteană din lemn

Acest puzzle de lemn l-am achiziționat cu un euro de la un târg cu lucruri vechi, dar e așa o comoară! În primul rând are o calitate bună a lemnului și a culorilor, apoi imaginea reprodusă (numită Copacul vieții) are o frumusețe aparte. Nivelul de dificultate e destul de ridicat pentru că nu sunt  indicii pe tabla de lucru și piesele se îmbină ciudat pe margini, dar e mereu o bucurie când reușim să îl refacem împreună!


7. Copii din Egipt și abțibilduri din cartea Usborne
Am mai găsit prin casă o carte despre copiii lumii în care am citit despre copiii din Egipt și am căutat prin comorile Elisei pe egiptenii ei din cartea cu abțibilduri de la Usborne, o carte în care trebuia să lipească vestimentația potrivită epocii din care fac parte persoanele reprezentate. A căutat, a lipit și apoi a decupat egiptenii și pentru că s-a străduit mult să decupeze cu atenție i-am laminat figurinele pentru a se putea juca cu ele mai multă vreme. 






8. Mâncare din Egipt
La capitolul mâncare, am ales ceva contemporan, falafel. Compoziția se face foarte ușor după rețeta Jamilei de pe canalul ei de youtube. Mai puteți încerca humus cu lipie dacă doriți o experiență inedită. Noi am pregătit falafel și am împărțit cu vecinii noștri egipteni care au rămas uimiți că am reușit să îi dăm gustul  și aspectul de acasă (găsisem curcuma, special pentru asta).
9. Joaca de-a arheologul
Firma Clementoni pune la dispoziție cărămizi care pot fi cioplite de către copii cu ajutorul unei dalte și a unui ciocan din plastic, incluse în cutia în care se găsește cărămida. Jocul vine cu un ghid al micului arheolog, copilul putând să afle ce poate să găsească in interiorul cărămizii. Până acum au găsit 5 din cele 7 comori ascunse acolo, dar pe măsură ce cioplea, am înlocuit ciocanul de plastic cu unul adevărat, dar mai micuț pentru o forță mai mare, altfel ar fi durat prea mult!

10. Joc distractiv ”de-a mumia”

 Încă nu am apucat să ne mumificăm una pe cealaltă, dar cred că va ieși ceva foarte distractiv mâine!


11. Vizită la muzeu 
În weekend am vizitat împreună cu fetele Neues Museum din Berlin, colecția despre Egiptul Antic. V-o recomand din toată inima, dacă vizitați vreodată Berlinul. Având copii mici le-am dat o țintă de găsit în muzeu pentru  a-i ține interesați cât mai mult timp. Pentru noi, această țintă a fost capul lui Nefertiti, care apare în multe reclame la metrou și peste tot în oraș, așa că mi-a fost ușor să fac pregătirea. Am văzut și fotografiat sarcofage, papirusuri, obiecte comune  din Egiptul Antic (sandale, piaptăn, jocul Senet, vase, bijuterii, etc). La final, am descoperit-o și pe Nefertiti, dar nu am avut voie să facem poză, așa că am cumpărat la ieșirea din Muzeu o carte poștală care să ne amintească de ea. Ce este interesant e că au creat o replică de granit a capului lui Nefertiti special pentru a fi explorată cu mâinile de către persoanele nevăzătoare! O idee minunată!




Astfel am amenajat colțișorul nostru care adăpostește regulat diverse teme de interes pentru fetițele noastre! Sper să vă placă și să vă inspire!

sâmbătă, 4 februarie 2017

Spărgătorul de nuci și descoperirea lui Ceaicovski


 Bine v-am regăsit! Nu știu cum vă petreceți voi zilele interminabile de iarnă, dar pe noi ne ajută să așezăm în colțișorul tematic cărți și tăvițe de lucru care le invită pe fete la puțină explorare. De multă vreme plănuiam o temă despre spărgătorul de nuci. Cartea ”Spărgătorul de nuci și regele șoarecilor” de E.T.A. Hoffman cu ilustrații de Roberto Innocenti  a fost citită deja de mai multe ori, câte unul-două capitole pe zi. Mie, personal, ilustrațiile mi se par destul de înfricoșătoare pentru un copil așa mic și pentru a contracara efectul lor, am decis să le pun fetelor baletul Spărgătorul de nuci, în variantă completă pe Youtube.  Au rămas astfel cu imagini frumoase în minte, chiar și lupta dintre armata Spărgătorului de nuci cu șoarecii este pusă în scenă așa încât să nu înfricoseze. Am urmărit pe Youtube  mai multe variante de producții, dar preferata noastră este cea de la teatrul Mariinski din Sankt Petersburg cu Alina Somova în rolul principal. O puteți urmări și voi aici. Fetele sunt atât de familiarizate cu muzica baletului Spărgătorului de nuci încât o recunosc chair și când e pe fundal în alte clipuri sau în spații unde mai ascultă muzică.


Scurta noastră lecție a mers în două direcții: una realistă, cu propuneri de activități de viață practică și dezvoltarea limbajului inspirate de pedagogia Montessori și una artistică care a presupus multă muzică clasică, balet, picturi și  cărți care îl lasă pe copil să exploreze un pic lumea fantastică.


În primul rând, am printat aceste carduri în trei părți pe care le-a realizat foarte frumos o mămică plină de inspirație (Simona R.) căreia îi mulțumesc că mi le-a trimis și mie! Am creat o mini-cărticică cu 3 buzunare în care am așezat cardurile pentru a le potrivi și a citi denumirile. Am considerat oportun să adaug și elementele reale nuci, alune de pădure și migdale pentru a le observa și a le gusta apoi.

Apoi am pus la dispoziție o tăviță care are compartiment pentru colectat cojile și un spărgător de nuci din metal. Elisa la aproape 5 ani îl mânuiește destul de bine, dar îi e greu să țină adunate resturile de coji, de aceea nu îi las multe la dispoziție și îi ofer destul de mult ajutor la adunat.


Emei îi place foarte mult să folosească mașina de tocat nuci, așa că am folosit această activitate de viață practică pentru a le încuraja să lucreze în echipă: Elisa sparge nucile și alege miezul, Ema toacă miezul și îl împarte cu lingurița înainte de a fi mâncat. Am găsit o mașină de tocat mai mică, din plastic, care se fixează cu o ventuză pe masă și care este perfectă pentru copilași. În primul, eu nu am văzut niciun risc pentru acționarea ei de către copii și apoi chiar funcționează, nu e de jucărie, miezul este măcinat fin și poate fi mâncat de către copii.

Am mai pus la dispoziție acest joc de mișcare de la Haba cu ajutorul căruia fetițele exersează poziții de balet.

Nu putea lipsi din prezentarea noastră cartea despre spiridușul Ceaicovski a Cristinei Andone, însoțită de muzica îndrăgitului compozitor rus. Ce îmi place mult la cărțile din colecția ”Povești din pădurea muzicală” este faptul că pot explora poveștile din interiorul cărții gradual, potrivit nivelului de înțelegere al copilului. Cartea crește odată cu el. De exemplu, din această carte citim introducerea și povestea despre Vasile, ursulețul cel poznaș atunci când e și Ema (3 ani) prin preajmă și restul cărții o păstrăm pentru momentele în care ea doarme, așa încât Elisa(5ani) să poată savura din plin restul cărții, să aibă timp să pună întrebări, să vorbim despre ceea ce citim împreună fără ca atenția să îi fie ”deturnată” de sora mai mică.


Am printat și am pus în ramă ”Dansatoarea” a lui Pierre Auguste Renoir pentru a aduce un plus de frumusețe și un strop de delicatețe camerei fetelor.

O săptămână reușită vă doresc!





marți, 17 ianuarie 2017

Eu și familia mea: activități pentru preșcolari



A doua zi de Crăciun stră-străbunica fetițelor noastre a împlinit 100 de ani! Am printat atunci pe o coală mare A4 poza de mai jos și am povestit cu Elisa, mai ales, despre mama bătrâna, așa cum îi spuneam cu toții. I-am arătat pozele de când am vizitat-o și am folosit numărătoarea pe care tocmai o primise de Crăciun pentru a număra cei 100 de ani ai stră-străbunicii Trandafira. După anul nou, mama bătrâna a murit. 
Am simțit că am pierdut o conexiunea importantă, că una din rădăcini s-a uscat brusc. Dar m-am bucurat că am avut-o cu atât de mult timp, chiar dacă eu, spre deosebire de alți nepoti și strănepoți, am văzut-o foarte rar. A lăsat în urmă lecții frumoase de viață și amintiri dragi!


Motivată de acest eveniment trist, am hotărât să explorez împreună cu fetițele legăturile noastre de familie. Este foarte important pentru dezvoltarea armonioasă a unui copil să aibă la ce să se raporteze când se referă la familia lui și de aceea e bine să încurajăm relații sănătoase și contacte frecvente cu cei din familie, în măsura în care putem. A ajutat mult că i-am avut și pe bunici cu noi în perioada aceea, așa că iată ce activități am pregătit:

1. Crearea unui arbore genealogic 

Am cumpărat de la florărie aceste crenguțe flexibile, apoi am xeroxat sau printat poze cu membri ai  familiei. Am decupat mai multe seturi și le-am laminat. Cu unul din seturi am împodobit acest arbore al familiei noastre.  Am ales ca, de data asta, să las indicațiile scrise pe mici felicitări pentru că Elisei a început să îi placă să descifreze ce scrie în jur.
2. Interviu cu un membru al familiei 

Am creat un fel de șablon și am încurajat-o să se gândească ce anume ar vrea să îi întrebe pe bunici. Pe bunicul a vrut să îl întrebe, de exemplu, de ce face așa multă treabă și răspunde mai târziu. După interviul cu bunica, a trebuit să consemnez că Elisa o consideră ”o doamnă inteligentă și pricepută”. A fost drăguț să asist la acest joculeț, iar bunicii au intrat în rol minunat!

3. Cine sunt eu? Cine ești tu?

Pentru acest joc de logică am exersat denumirea gradelor de rudenie. Am ales pe cineva din familie și am arătat că persoana aceea poate să fie în același timp verișor pentru Elisa, frate pentru Raluca și fiu pentru Costel. 

4. Găsește-mi familia!

Pentru a face diferența între diferitele nume de familie pe care le purtăm, am ales să folosesc un cod de culori care să o ajute și pe Ema să grupeze membrii familiilor.   Pentru Elisa am pregătit și carduri cu numele fiecăruia pentru  a o încuraja să le citească.
5. Joc cu zarul

Dacă urmăriți blogul meu, ați observat, probabil, că îmi place să folosesc zarurile în activitățile pentru copii. Jocul cu zarul are în sine un element de suspans care îi antrenează frumos pe copii. De data asta am acoperit un cub de lemn cu pozele unora din familie. Jocul poate fi jucat în mai multe feluri, dar eu le-am propus 3 variante:
-cum se numește?
-povestește o întâmplare/ce îți amintești despre....
-spune ceva frumos despre.... 

6. Joc de memorie

Am lipit pe jumătăți mici de felicitare poze cu cei din familie apoi am laminat fiecare jeton. Am obținut 9 perechi de carduri pe care le folosim ca joc clasic de memorie.

7. Zilele de naștere

Am de mai mult timp acest trenuleț cu lunile anului pe care l-am descărcat de pe http://www.manutepricepute.ro/ . De data asta l-am folosit pentru a numi lunile anului (fără a insista să le rețină) și a afla care din membrii familiei sunt născuți în aceeași lună

8. Câți ani am?

Am pus împreună câteva carduri cu numere, poze cu cei din familie și o numărătoare. Mai întâi potrivim poza și numărul de ani și apoi încercăm să reprezentăm pe numărătoare anii.

În final, vă arăt o poză cu felul în care am creat spațiul care invită la explorat rădăcinile familiei noastre. Acesta este colțul nostru pentru teme pe care le abordăm temporar în funcție de interesele sau nevoile fetițelor noastre.


Să ne prețuim unii pe alții! O zi frumoasă să aveți!