vineri, 21 aprilie 2017

Joc de comunicare: ”Zarul cu oameni”


 Am abordat de curând tema familiei într-un articol intitulat Eu și familia mea în care am folosit, printre altele, un zar pentru a ne aminti numele, fețele și întâmplări legate de rudele noastre. 

Pentru că a fost o idee tare bine primită, am decis că merită un post separat pentru o expunere mai bună și pentru a explora și alte piste de utilizare pentru acest joculeț cu zarul.

Aveți nevoie de de un cub de lemn/plastic,  mai măricel, de fețele căruia veți lipi 6 poze cu fețele celor din familie, ale prietenilor, vecinilor sau colegilor.

Cum se joacă?

Zarul este un excelent facilitator pentru jocuri de comunicare. Puteți să îl jucați atât unu-la unu, copil și adult, cât și în grupuri mici de joacă sau dezvoltare personală.

1. Jocul aprecierilor
În această variantă, recomand jucarea lui în grupuri mici de colegi sau frați și verișori. Un copil dă cu zarul și toți vor spune lucruri frumoase despre persoana a cărei poza este indicată  de zar.

2. Ghici despre cine este vorba?
În această variantă, recomand jocul pentru copii mai mari împărțiți în două echipe. O copil dă cu zarul și povestește sau mimează despre persoana de pe zar astfel încât cei din echipa lui să-și dea seama despre cine este vorba.

3. Aș vrea să îți spun că...
Acest joculeț funcționează foarte bine dacă îl folosiți lipind poze ale unor persoane care se află la distanță față de copil (distanță fizică sau emoțională). Copilul va fi încurajat să formuleze mesaje despre nevoile, dorințele pe care să le adreseze în mod asertiv celui de pe zar. Copilul poate să transmită astfel ce simte față ce acea persoană sau cum îl face să se simtă comportamentul acelei persoane și ce ar vrea să se schimbe în această privință. Aș merge puțin mai departe și aș recomanda joculețul ca mijloc de încurajare pentru copiii care au parte de bullying la școală. Cu un astfel de joc copilul poate să exprime ce simte față de cel care îl hărțuiește și poate să exerseze cu un consilier sau un părinte ce anume poate să facă pentru a se apăra de cel de care se teme. 

4. Povestește-mi o amintire cu...
La noi a funcționat foarte bine acest joculeț pentru că suntem plecați din țară și e important să ne păstrăm vii amintirile cu cei din familia extinsă pe care îi vedem foarte rar. Am dat cu zarul și apoi povestit întâmplări sau amintiri despre și cu persoana de pe zar.

Voi ce alte utilizări i-ati mai da unui astfel de zar?

”Jurnal de printese” este și pe Facebook! Dacă vreți să fiți la curent cu ideile noastre de joacă, ne puteți urmări AICI !

marți, 18 aprilie 2017

DIY Joc de memorie auditivă cu ouă Kinder

Hristos a înviat!
Sărbătoarea a trecut pentru aproape toți dintre noi și sunt sigură că mulți dintre copilași au primit printre cadourile de Paste și ouă Kinder. Dacă încă nu ați aruncat ouăle de plastic din interior, iată o idee de joc pe care îl puteți improviza acasă: UN JOC DE MEMORIE AUDITIVĂ!


Recomand acest joc copiilor de la 3 ani în sus.

Aveți nevoie de un număr par de ouă de plastic Kinder, pistol de lipit pentru a securiza conținutul și diverse ”umpluturi” care să sune distinct. Eu am folosit o linguriță de sare, o linguriță de orez, un bănuț de 1 cent, boabe de fasole, semințe de floarea soarelui și câteva paste.  încercați să nu umpleți prea mult un ou pentru a păstra cât mai clar sunetul distinct al fiecărui ou.

Am avut grijă să pun cantități egale așa încât să sune identic două câte două. 

Oferiți copilului ouăle de plastic într-un coș sau pe o tăviță specială pentru ouă și alegeți un ou pe care să îl scuturați în dreptul urechii de două-trei ori. Căutați apoi perechea lui printre cele rămase în coș. Jocul se termină atunci când ați potrivit toate perechile.


VARIANTA: dacă copilul nu dorește să se joace singur (asta e faza la care suntem noi acum) împărțiti ouăle așa încât copilul să aibă jumătate din ouă și adultul/fratele cealaltă jumătate. Un partener se întoarce cu spatele iar celălalt scutură un ou. Cel care a stat cu spatele indică între ouăle sale pe acela a cărui pereche a auzit-o. Dacă nimerește corect, poate să păstreze ambele ouă (ca la Țară, țară, vrem ostaș!).

BONUS: puteți folosi ouăle pentru a forma o mică orchestră și a ține ritmul cântecelor pe care le cântați cu copiii!

Dacă aveți copii mai mari, vă recomand să asamblați jocul împreună. Dacă aveți o colecție numeroasă de astfel de ouă de plastic, puteți să vă jucați după modelul jocurilor clasice de memorie în care verificați câte două piese și dacă nu nimeriți pereche, oferiți ocazia partenerului de joc să încerce. 

Sper că v-a plăcut ideea aceasta de joc de memorie!

Pentru alte idei de jocuri și activități pentru copiii mici, urrmăriți-ne pe pagina noastră de Facebook

joi, 13 aprilie 2017

Easter Egg Hunt DIY


 Anul trecut de Paște fetițele noastre au participat la prima lor vânătoare de ouă (Easter Egg Hunt) alături de copiii unui cuplu germano-american. Le-a plăcut atât de mult încât am hotărât să organizez așa ceva și anul acesta. Am nevoie de: ouă fierte și vopsite, ouă de ciocolată și ouă de plastic. Le voi ascunde pe toate în curtea din spate, fetele și verișoara lor vor primi câte un coșuleț și le vor căuta până le vor găsi pe toate!

Cu ouăle de plastic am însă în plan să relatez povestea adevărată a Paștelui. Există în magazinele online un set original de foarte bună calitate care se numește Resurrection Eggs dar costă destul de mult transportul așa că am improvizat o variantă DIY cu ajutorul a 6 ouă de plastic care se deschid. Puteți folosi și ouăle de plastic de la Kinder, dar va fi mai dificil să găsiți obiecte așa mici pentru a le umple. Iată ce am pus eu în cele 6 ouă și elementele din relatarea biblică pe care le voi evoca cu ajutorul lor:


 1. În primul ou am așezat o frunză dintr-un mic palmier de plastic pe care îl am de la seturile cu animale din savană.
Voi relata, pe scurt, felul cum l-au întâmpinat oamenii atunci când Isus a întrat în Ierusalim, în duminica Floriilor. Frunza de palmier poate fi înlocuită cu un măgăruș mic sau chiar cu o hăinuță care să încapă în ou pentru că și aceste elemente apar în relatarea biblică și sunt un bun pretext pentru a evoca evenimentul.
 2. În al doilea ou am așezat 3 monede argintii a câte 10 bani fiecare. Ele sunt pretextul sub care voi povesti despre felul cum Iuda l-a trădat pe Domnul Isus în schimbul a 30 de arginți.
 3. În al treilea ou am așezat o mică ulcică de lut și o bucată de azimă uscată pentru a ne aduce aminte de ultima cină a Domnului Isus alături de ucenicii Săi. Puteți să înlocuiți ulcica cu un pahar micut sau ceva ce aduce a pocal pentru a fi mai sugestiv. |De asemenea, pentru copiii mai mari, puteți adăuga o bucățică dintr-un prosopel și un vas care să semene a lighean pentru a relata felul cum Domnul Isus le-a spălat picioarele ucenicilor Săi.
 4. Al patrulea ou are înăuntru două șuruburi pe care le voi numi piroane sau cuie și o cruce. Tot la fel de bine aș fi putut pune o coroană mică de spini. Dacă aveți mai multe ouă la dispoziție și doriți să insistați pe acest moment, puteți pune o mică bucată de piele pentru a reprezenta biciul cu care a fost bătut Mântuitorul, un burete mic pentru evocarea momentului în care I s-a făcut sete și i-au dat apă cu oțet să bea, un zar pentru a povesti despre felul cum au tras la sorți soldații pentru haina Lui sau chiar o scobitoare pentru a le împărtăși despre soldatul care a vrut să se asigure că Domnul Isus chiar a murit, împungându-L sub coastă.
 5. Al cincilea ou conține o mică bucată de material care simbolizează giulgiul în care a fost învelit Mântuitorul și o piatră despre care vom spune că a închis mormântul.
6. Al șaselea ou este GOL pentru că Domnul Isus a înviat și mormântul Lui este gol!











Sper că v-a plăcut ideea mea și că o veți încerca împreună cu copiii! Dacă nu aveți încă ouă, atunci e un bun pretext să cumpărați o duzină de Kinder !

miercuri, 12 aprilie 2017

Un alt fel de joc al liniștii



Cred că nu este adult din generația mea care să nu fi ”jucat”, măcar o dată, la școală sau la grădiniță nemilosul ”joc al liniștii”. Îmi amintesc și acum furnicăturile din mușchi pe care le aveam când eram obligați să stăm pe scăunel cu mâinile pe genunchi! Uitându-mă în urmă, îi pot vedea beneficiile, dar metoda mi se pare odioasă pentru că ajunge să fie folosită în exces, ori ca pedeapsă, ori ca mijloc de control atunci când educatorul sau învățătorul are alte treburi.

Mamă fiind, văd cât e de important să îmi învăț copiii să stea liniștiți în anumite contexte și cred că acest aspect se poate educa, ținând seama de particularitățile de vârstă ale copiilor și de nevoile lor specifice de mișcare. Cred că jocul linișrii poate fi jucat și fără îngrădirea completă a mișcării care este total împotriva nevoie fizice ale copiilor mici și care nu le aduce beneficii pe partea de concentrare. Dimpotrivă, tocmai pentru a se concentra, unii copii au nevoie de mișcare, vă poate spune asta orice terapeut ocupațional!

Totuși, de ce este important să practicăm jocuri de liniște în cadrul familiei? Iată doar câteva motive:
- îi învață pe copii respectul pentru ceilalți prin faptul că recunoaștem momentele de odihnă sau concentrare;
- îi învață pe copii respectul  și grija față de obiecte;
- le oferă încrederea că pot să reușească în ritmul lor;
- le oferă cadrul de a se concentra pentru a duce la bun sfârșit o sarcină, știind că au ocazia de a se corecta la nevoie, fără a primi reproșuri;
- îi învață pe copii obiceiul de a se retrage pentru a reflecta, a se autocalma, a se gândi sau a visa cu ochii deschiși! Câtă nevoie avem de toate acestea pentru a fi oameni echilibrați și fericiți!

Așa că, jucăm și noi ”jocul liniștii”, dar nu pe scăunel cu mâinile pe genunchi, ci sub alte forme, mai pline de sens pentru viața de zi cu zi:

1. Urcatul scărilor în liniște
Este important pentru cultura în care trăim să fim atenți și plini de considerație față de vecinii noștri, așa încât  urcatul scărilor cu pași de ”fulg de nea” , ”păpădie” sau de ”balerină”este un exercițiu important. Le dă voie copiilor să păstreze liniștea fără a-și restricționa corpul de le a face mișcare și, auzindu-se, se pot corecta atunci când pășesc mai vitejește.

2. Închisul ușilor și al sertarelor  cu minim de zgomot
Nu numai că astfel învață să aibă grijă de lucruri, dar senzația că au reușit să ducă la îndeplinire aceste sarcini le dă o satisfacție deosebită! Când ne pleacă cineva din casă, fetițele mele închid cu plăcere ușa în urma lor.

Cum am introdus această cerință?

- le-am spus că urmează să le arăt cum se închide ușa fără zgomot;
- am închis ușa fără a face zgomot, cu mișcări largi și lente (apăsat clanța, închis ușa, securizat cu palma pe ușă și toc fiindcă ușa noastră are nevoie de o mișcare în plus pentru a rămâne închisă);
- nu am vorbit deloc în timpul demonstrației;
- le-am oferit ocazia să încerce;

Când se întâmplă în contexte normale să facem zgomot atunci când închidem o ușă sau un sertar, ne spunem una alteia: ”Mai încearcă o dată!”. Dar acum, de cele mai multe ori, nu au nevoie să audă acest prompt fiindcă redeschid și închid ușa până sunt ele mulțumite de cât de grijuliu au făcut-o.

3. Mutatul unui scaun pe distanță scurtă
Avem două scaune mici de la masa lor de lucru de care este deseori nevoie în alte zone din casă (în fața oglinzii pentru pieptănat sau la bucătărie când îmi dau ajutor). Am folosit aceiași pași ca mai sus pentru a face demonstrația și cred că secretul este să rămâi consecvent cu așteptările pe care le ai de la copil, oferind, în același timp, un exemplu pozitiv în privința asta.

4. Așezatul cănii, paharului, farfuriei pe o masă, în liniște și cu grijă.
Avem în fiecare zi ocazia de a lucra la acest aspect pentru că fetițele mă ajută să pun și să adun masa la fiecare cină.

5. Momentul meu de liniște
Această idee am preluat-o de la grădiniță și am încorporat folosirea unei clepsidre de un minut. Un minut încă este mult pentru fetița noastră de trei ani să stea liniștită, dar e un exercițiu de care avem nevoie. În preajma Crăciunului, am folosit și o lumânare pentru a crea o atmosferă plăcută, neîncărcată de prea mulți stimuli. Până de curând am folosit un album cu picturile lui Monet pe care le foloseam ca pretext de observat în acel minut de liniște.

6. Rugăciune 
Avem, pe parcursul zilei, momente de rugăciune cu voce tare în care aș dori să le învăț să rămână cu ochii închiși și liniștite în timp ce se roagă o altă persoană, dar e foarte greu încă. Înainte de masă, de exemplu, folosesc melodia de la Frere Jacques pentru a cânta din ce în ce mai încet un cântecel ce ne aduce în atmosfera de rugăciune: ”We are praying, we are praying, Close your eyes, close your eyes. Put your hands together, put your hands together, Let us pray, let us pray. ”

Sper că nu v-am trezit amintiri prea neplăcute despre jocul liniștii și că veți lua în considerare să exersați jocurile liniștii cu copiii voștri dar într-o manieră plăcută și plină de sens pentru viața de zi cu zi!



miercuri, 15 martie 2017

3 jocuri creative pentru dezvoltarea motricității si concentrării atenției

Ultimele luni au avut pentru noi un ritm mai domol și cu puține ”activități organizate”, dar asta nu a făcut decât să dea fetițelor noastre de 5 și 3 ani libertatea de a crea și de a se concentra exact pe lucrurile care le fac plăcere. O sa vă povestesc în altă postarea despre ce anume am descoperit în interesele lor cele noi. Ce vă pot spune este că mi-am oferit libertatea de a pune limite și de nu mă face disponibilă mereu când m-au cerut în preajma lor pentru a mă juca sau a le media conflictele sau a le ajuta. La începutul lui aprilie (sau mai devreme ) se va naște al treilea bebeluș așa că, din punct de vedere fizic, nu mai pot răspunde la fel ca înainte.  Și despre libertatea de a pune limite ca mamă intenționez să mai scriu aici pe blog pentru că tare folositor mi-ar fi fost să conștientizez ce nevoie avem nevoie de ele, atât eu, cât și fetele.

În acest timp, au (re)descoperit și niște jocuri care le-au ținut ocupate destul de mult timp și vreau să vi le prezint ca recomandare pentru copii de la 3, 4 ani în sus. Sunt jocuri creative, cu final deschis, jocuri care se pot face împreună sau pe care copilul le joacă singur. În plus, fiecare joc solicită mușchii mici ai mâinii și atenția concentrată a copilului, deci reprezintă ocazia excelentă de a exersa aceste abilități!

1. Colțul cu oglindă

Am primit un voucher de 5 euro în decembrie de la un magazin online și pentru că deja cumpărasem cadouri și nu aveam un buget prea mare, am optat pentru această minunată jucărie care costă vreo 10 euro. Se poate face și acasă, am văzut la mai multe mămici oglinzile acestea nu trebuie neapărat să o cumpărați. Ce regret eu este că nu am filmat prima reacție la prezentarea oglinzii, atunci când copilul observă reflectarea imaginii și compunerea simetrică! Cele două fiice ale mele, dar și verișoara lor care merge la școală au fost fascinate!  Am folosit-o cu diverse materiale: fâșii albe de hârtie pentru a compune fulgi de zăpadă perfect simetrici, mici cubulețe de lemn natur pentru a construi piramide, forme geometrice colorate și  biluțe colorate din sticlă plată.  Vă garantez minute în șir de joacă cu ea!



2. Joc de construit cu ciocan și piuneze

Fetele au acest joc și la grădiniță, le face mare plăcere să construiască cu ele, dar și numai să bată piunezele este un exercițiu bun pentru coordonare și atenție . Piunezele sunt reale, deci sunt mici, înțeapă, e nevoie de atenție în timpul folosirii jocului și la strânsul lui pentru că nu îți dorești să intre o piuneză în talpa cuiva. Noi nu am avut accidente până acum si fetele au învățat să ofere o grijă aparte acestui joc. Oferiți acest joc numai sub stricta voastră supraveghere, însoțind-o de o doză de încredere pe care să o simtă copilul pentru a lucra relaxat cu jocul.

3. Joc creativ de construcții cu piuneze de plastic (Hama Maxi Sticks)

Sunt mai multe variante ale acestui joc, unele sunt recomandate de la 1 an și jumătate- 2ani , cum e Quercetti, de exemplu. Hama Maxi Sticks e recomandat de la 3 ani și mi se pare că nu este neapărată nevoie de un astfel de joc și mai devreme. Jocul se achiziționează alături de o tablă din plastic, cu găuri în care copilul înfige piunezele. Atât piunezele, cât și tabla sunt realizate dintr-un plastic bine finisat: capetele sunt rotunjite, marginile nu zgârie, există o ușoară flexibilitate în plasticul acesta care nu îi permite să  se crape și nici să rămână blocat în tabla de lucru. Fetița mea de 5 ani s-a jucat săptămâni la rând cu el, cel mai  mult îi place să facă șiruri logice cu el. La ce este folositor? Iată câteva idei: consolidarea pensei cu 3 degete pentru pregătirea mâinii în vederea scrisului, realizarea de șiruri logice, realizarea de forme mai mult sau mai puțin abstracte(case, flori, fețe, triunghiuri, cercuri etc), gruparea pe culori și realizarea de șiruri mai  lungi sau mai scurte sau  de multțimi cu  mai multe, tot atâtea sau mai puține elemente și numărat.

Până data viitoare, vă urez: spor la joacă creativă!

duminică, 12 martie 2017

Ce fac dacă mă rătăcesc de mami?

Zilele trecute am fost la cumpărături cu fetele și mi-am dat seama ce ușor aș putea să le pierd într-un loc aglomerat în situația în care nu mă simt deosebit de mobilă, însărcinată fiind în luna a 9-a. Am hotărât că e momentul să avem discuția ”cea mare” despre ce anume trebuie să facă dacă se rătăcesc de mami sau tati. Am scos din bibliotecă două povestiri despre un iepuraș, respectiv un ursuleț panda care se rătăcesc de mamelor lor, dar mi-am dat seama că nu acelea sunt scenariile pe care vreau să construiesc discuția mea (în ambele cărți, personajele pleacă singure în căutarea mamei punându-se într-un pericol mai mare)! După ce am citit pe acest subiect, am organizat puțin totul și cam asta pot împărtăși cu voi!



Dacă copilul tău nu e destul de mare să aveți o astfel de discuție, sunt totuși câteva lucruri pe care poți să le faci pentru a pregăti acest moment și anume:

1. Învață-l de mic numele lui întreg precum și numele întregi ale părinților. Am o amintire amuzantă cu Elisa de când avea 1 an și 8 luni și mă striga din camera ei, după somnul de prânz, ca și când ar fi fost cel mai natural lucru din lume: ”Maiana Dinuuuu!” .  Acum ambele fetițe (5, respectiv 3 ani) pot să numească cu nume și prenume pe aproape toți membri familiei.

2. Învață-l de mic să recunoască oamenii în uniformă și asociază-i cu ceva pozitiv. Nu permite nimănui să îl sperie pe copil folosindu-se de imaginea lu' nenea polițistu' sau nenea jandarmu' care vine și îl ceartă dacă face ceva nepotrivit pe stradă sau în parc! Vorbește-le despre polițiștii comunitari și jandarmi ca despre oamenii curajoși care au grijă de noi toți, oamenii care ne păzesc și pot să ne apere pentru a-i învăța să aibă încredere și să le solicite ajutorul la nevoie!

3. Învață-l de mic numele străzii pe care locuiește și adaugă, pe măsură ce copilul crește, toate datele adresei voastre de domiciliu.  Poți să faci asta cu o atitudine lejeră, povestind cu copilul când vă întoarceți din parc acasă, ”Uite, ce repede am ajuns pe strada X” sau ” Privește câte mașini sunt parcate azi pe strada X” . Dacă blocul și scara voastră nu au încă marcate numerele, puteți să lucrați la un proiect  și să le realizați împreună.  Elisa, care are acum 5 ani, știe să numească orașul, cartierul, strada, cea mai apropiată stație de tren și metrou și  numerele celor 3 autobuze care opresc la noi.  Pe toate le-a învățat natural, mereu explicându-le simplu de ce mă urc într-un autobuz și nu în altul, de exemplu. Alteori, le fac atente și le cer să apese pe buton când urmează stația noastră.

4. Învață-l pe copil numărul tău de telefon. Noi încă nu suntem la faza această, deocamdată consolidăm învățarea numărului de la casă și numărului de urgență 112. Dar dacă aveți copii de vârstă școlară, cred că este absolut necesar să vă știe numărul de telefon. O variantă ar fi să le cumpărăm brățări cu mărgeluțe cu numere sau să le scriem numărul de telefon în pantof.

Acestea fiind zise, în momentul marii discuții am punctat 3 pași importanți:

STAI!
Asigură-l pe copil că tu  ești cea care îl va căuta și că îl vei găsi întotdeauna, dar el trebuie să rămână unde este.

STRIGĂ!
 Spune-i copilului că tu îl vei găsi mai repede dacă el te va striga cât poate de tare, pe nume: Marianaaa Dinuuuu!!! Încurajează-l să facă asta de multe ori și plin de curaj știind că tu îl vei găsi mai ușor dacă el va striga mai tare. Chiar dacă nu e politicos pentru oamenii din jur, copilul va atrage atenția asupra lui și asta îl va face vizibil, o situație cu care un om cu intenții rele nu își dorește să aibă de-a face. În general, astfel de oameni profită de timiditatea copiilor și de lipsa lor de reacție pentru a-i îndepărta din locul unde sunt, deci încurajați-l pe copil să vă strige!

CERE AJUTOR!
La categoria ”ce să nu îl înveți pe copil de mic” este și ideea de a nu vorbi cu ”străinii”. oamenii pe care nu îi cunoaște. Asta e o cerință atât de generală și care îi poate crea mari probleme (statistic vorbind, copiii sunt mai des abuzați de oameni pe care îi cunosc și în care au încredere, dar intervine și factorul că unii oameni cu intenții rele pot să se fie foarte prietenoși cu copiii și să le câștige încrederea ușor). Poți, în schimb, să îl înveți să îți ceară permisiunea înainte de se juca sau a pleca  cu ORICINE, fie cunoscut, fie necunoscut! 
Așadar, dacă se află în situația de se fi rătăcit de tine, copilul trebuie să aibă încredere să abordeze un POLIȚIST, un JANDARM sau  altă MAMĂ CU COPII MICI.  Statisticile spun că cel mai sigur este să abordeze o altă mamă cu copii mici căreia să îi spună că s-a pierdut și că o caută pe mama lui (aici intervine cunoașterea numelui și a numărului de telefon). Unii copii pot confunda uniformele cu îmbrăcămintea de culoarea neagră a civililor, deci dacă nu sunteți siguri că poate să recunoască un polițist sau un jandarm, insistați pe scenariul cu mama cu copii mici, cu precizarea că  trebuie să rămână unde este pentru ca tu să îl poți găsi.
Unii specialiști sugerează jocul de rol sau chiar testarea reală cu ajutorul unui adult complice. Eu nu îmi permit să merg atât de departe pentru că am genul de copii care trăiesc intens astfel de momente și le-aș provoca angoase inutile. Aleg, în schimb, să consolidez în mod natural ceea ce au nevoie să știe pentru a se descurca în momente de criză și să le asigur că mama le va găsi INTOTDEAUNA!

În speranța că nu vom avea vreodată nevoie de niciuna din aceste sugestii, vă doresc tuturor să stați aproape unii de alții!

Dacă vrei să fii la curent cu noutățile de pe blog, urmărește pagina noastră de Facebook,
JURNAL DE PRINȚESE !


vineri, 10 martie 2017

Ce poți face cu un Memory Game atunci când călătorești?

Dacă ar fi să iau UN SINGUR joc atunci când călătoresc cu trenul sau avionul acesta ar fi, fără îndoială, jocul nostru de memorie de la Ravensburger. Îl avem deja de 3 ani și s-a păstrat relativ bine. Sunt multe variante de jocuri de memorie, dar acesta îmi place pentru că imaginile sunt reale, animăluțele sunt surprinse în ipostaze care le captează atenția fetițelor noastre (5, respectiv 3 ani) și imaginile îmi dau o libertate mare de merge dincolo de limitele unui joc de memorie.



Așadar, ce poți face cu un Memory Game când călătorești cu copilul tău?

1. Jocul clasic
Așezi un anume număr de perechi (în funcție de nivelul copilului) cu fața în jos, pe șiruri și coloane, întoarceți alternativ, când tu, când copilul două carduri și dacă nimeriți o pereche o păstrați și asta vă dă dreptul să mai întoarceți încă două carduri. Dacă nu nimeriți pereche, puneți cardurile la loc exact în poziția în care erau.

 Vi se pare banal de simplu? Nu jocul în sine este o provocare pentru fetițele mele, ci însușirea regulilor pe care trebuie să le respecte și care sunt mai importante decât a ține minte locul  unde sunt cardurile pereche:  a face invitația la joc, a pregăti cardurile pe șiruri și coloane cu fața în jos, a face cu rândul, a aștepta în tăcere chiar dacă știi unde se află cardurile, a întoarce mai întâi un card necunoscut, nu de fiecare dată pe cel al cărui pereche îl cauți, să înveți să îți numeri perechile, să compari dacă numărul perechilor tale este mai mic sau mai mare decât cel al partenerului de joc.  Acum pare mai complex decât este de fapt, nu-i așa? Dar merită!

2. Asocierea pozelor
Dacă copilul are în jur de 2 ani, poate pur și simplu să găsească perechea unui card pe care adultul i-l arată căutând într-un număr limitat de carduri care stau cu fața în sus.

3. Sortare
Cu varianta de memory game pe care o am eu pot să fac sortare după tipul de animal (domestic sau sălbatic) sau după numărul de silabe pe care le au denumirile animalelor.

4. Pe o foaie simplă sau pe bilețele mai mici  scrieți literele inițiale ale denumirilor de pe card. Copilul trebuie să pună cardul în dreptul literei cu care începe numele animalului de pe card.

5. Poveste în lanț
Lanțul se referă atât la carduri, cât și la persoanele care povestesc, dacă doriți. Practic, așezați cardurile în sir, unul câte unul, fiecare card fiind un pretext pentru a povesti un detaliu sau o porțiune dintr-o poveste. ”Într-o dimineață de vară m-am trezit și am auzit un muget de văcuță. Am ieșit în curte să caut văcuța și...” și de aici spune mai departe următorul copil ceva care include detaliul de pe următorul card extras până se termină cardurile, respectiv, povestea.

6. Comic de limbaj
Vă sugerez jocul ”fă o propoziție comică despre...”, dacă sunteți singuri în compartiment! Din experiență, pot să vă spun că se va ajunge la detalii pe care copiii le consideră haioase, dar nu sunt tocmai de împărtășit cu oameni pe care nu îi cunoști, dacă înțelegeți ce vreau să spun! Tot la categoria comic de limbaj, unul din jocurile preferate ale fetelor mele cu tatăl lor este să îl întrebe cum face un animal în diverse situații. Soțul meu intră foarte bine în rol și fetele râd cu poftă cerându-i să demonstreze cum face vaca atunci când îi e foame, când vrea să doarmă, când o doare burta, când e constipată, când vede un tren etc. Din nou, ori când sunteți singuri în mașină/compartiment, ori când sunteți acasă, asta dacă pe tată nu îl incomodează în vreun fel jocul, căci pe copii cu siguranță nu îi deranjează! Și, nu în ultimul rând, puteți să dați nume hazlii animalelor!

7. Jocuri pentru dezvoltarea auzului fonematic
Cereți copilului să treacă la plural denumirea de pe card sau să găsească cât mai multe diminutive pentru cardul prezentat ( ”Eu spun una, tu spui multe”, ”Alintăm cuvintele”). Puteți,de asemenea, să căutați cât mai multe cuvinte care rimează cu denumirea de pe card sau să construiți propoziții în care toate cuvintele să înceapă cu inițiala celui de pe card.

8. Am fost la piață și am cumpărat..
Știți jocul? Primul copil spune ce anume a cumpărat, apoi al doilea reia ce a spus primul și adaugă un element și tot așa. E un joc de memorie clasic pe care puteți să îl adaptați folosind ca mijloace vizuale cardurile și, eventual, schimbând propoziția inițială. Pentru noi ar fi: ”Am fost la Zoo și am văzut...” Puteți să păstrați cardurile în șir, cu fața în sus, cu scopul de a numi animalele sau puteți să le arătați o singură dată jucătorilor și apoi să formați șirul cu fața în jos pentru a-i provoca pe copii să țină mine ordinea în care au auzit numele animalelor.

9. Mima
Copilul  extrage un card din cutie și încearcă să comunice prin semne și gesturi ce fel de animal/obiect are în mână.

10. Ghici despre cine este vorba?
Un joc care îi încurajează pe copii să aleagă informații relevante, să facă raportarea corectă la categorie, să vorbească concis, să ofere detalii semnificative, să pună și să răspundă la întrebări ajutătoare ”Mă gândesc la un animal domestic, care are copite și mânâncă fân. Ghici, despre ce e vorba?” va spune copilul. Adultul fie îi pune o altă întrebare, fie îi oferă un răspuns, apoi rolurile se inversează. Sigur, de data asta, animalul/obiectul la care se face referire, poate fi unul de pe cardurile jocului de memorie.

Dacă încă nu aveați un joc de memorie în casă, sper că v-am convins să vă cumpărați unul. Iar dacă aveați deja unul, dar stă prăfuit prin sertare, vă provoc să îl scoateți de la naftalină și să îl puneți la treabă!
Călătorii pline de zâmbete!