marți, 29 noiembrie 2016

Invitație la joacă pe harta României (DIY)


Pentru că de Ziua Națională a României nu putem fi în București, unde probabil am fi asistat la tradiționala paradă militară, am plănuit o serie de activități care ”să aducă România” mai aproape de noi!
Dintre acestea, deja am lucrat  la un covoraș de joacă făcut de mine care este, de fapt, o reprezentare a hărții României. 
Pentru acest proiect am folosit:
- o pătură subțire din poliester( fleece) cumpărată mai demult din Ikea;
- un șablon cu harta României printat pe o foaia A4 și decupat după contur;
- un băț de lemn ( dar puteți folosi o ruletă sau un metru de croitorie) care m-a ajutat să marchez distanțele de  la punctele extreme către marginea păturii pentru a mări la scală mai mare sablonul din hârtie (cu aproximație, în cazul meu);
- litere din fetru, fâșii de fetru pentru a reprezenta traseul Dunării;
- foarfecă, cariocă și pistol de lipit.

Am fixat în mijllocul păturii șablonul de hârtie, apoi am marcat cu ajutorul cariocii, luându-mi ca element de măsură bățul de lemn, distanțele de la punctele extreme ale sablonului la capătul bățului, pentru a obține astfel noile granițe pentru harta mai mare.
Am  unit cu carioca acestae repere si am obținut astfel conturul noii hărți. Am tăiat cu foarfeca lăsându-mi o margine de două degete pentru a ajusta eventualele erori (și a fost nevoie de asta!).
Am marcat apoi cele patru orașe cu care sunt fetele noastre familiare (mai mult cea mare) și am fixat cu pistolul de lipit litere colorate din fetru pentru a scrie Deva, Bacău, București și Tulcea.
Cu ajutorul unor fâșii de fetru am marcat traseul Dunării de la intrarea în țară până la Deltă. Am ales Dunărea pentru că este elementul geografic care are cel mai mult sens pentru fetițele mele. Au bunici în Delta Dunării și acolo ne petrecem cel puțin o lună pe vară, de când erau bebelușe. Au fost cu barca cu vâsle, barca cu motor, am avut ocazia chiar să mergem pe canale până la Marea Neagră. Știu despre pescuit și despre pelicani și este natural pentru noi să alegem să reprezentăm Dunărea ca element prioritar.
Probabil, că dacă am fi locuit la Brașov, am fi ales Carpații!

Cum ne jucăm?

În primul rând, ne plimbăm dintr-un oraș în altul cu pași de furnică! Apoi, folosindu-ne de pozele din albumul de familie, sortăm membri familiei după orașul în care locuiesc. 


Putem să așezăm deasupra elementele geografice în culorile convenționale: bucăți de fetru maro pentru a reprezenta munții, bucăți de fetru galben pentru dealuri și verzi, pentru câmpii. Eu am avut destul de puțin fetru la dispozitie, dar dacă aveți suficiente materiale puteți să acoperiți întreaga suprafață, conform hărții. Pentru mine este suficient acum ca fetițele mele să asocieze culorile maro, galben și verde cu muntele, dealul si câmpia. Dacă vor reține că munții din România sunt Munții Carpați, ar fi minunat! Dacă nu, mai avem încă mult timp să învățăm despre asta!

Copiii pot face trasee dintr-un oraș în altul sau pot să construiască orașele din piese de lemn sau Lego. O altă idee este să folosiți imagini cu monumente și clădiri pe care să le replicați din Lego sau piese de lemn. Mai jos, am încercat să vă dau câteva idei simple de reprezentare a Cetății de la Deva, a Coloanei infinitului și a Arcului de Triumf. M-ar fi ajutat foarte mult să am setul de cărți de joc de la editura GAMA cu orașele României dar, din păcate, nu îl avem! 




Copiii mai mari pot avea la dispoziție fâșii de fetru pentru a ghici râurile și direcția spre care curg.

Se poate pune la dispoziție o cutie cu comori: cărbune, aur, sare, o sticluță cu petrol (fac precizarea că nu trebuie să fie combustibil adevărat, ci o sticlută cu un lichid care nu prezintă pericol și o etichetă corespunzătoare) pentru ca ei să le așeze în zonele din care se extrag. Pentru noi a avut semnificație să vorbim puțin despre aur și cărbune fiindcă tatăl meu a fost miner atât în mine de cărbune, cât și în cele cu minereuri aurifere. Vara trecută am adunat câteva poze și obiecte de-ale bunicului,printre care și  lampa lui de miner, la care ținea foarte mult.
Și pentru că am vizitat salina de la Turda și avem și poze de acolo, am ales să aduc în discuție și sarea. Cred că atâta vreme cât păstrăm elemente de familiaritate, oricât de mici ar fi copiii, putem să facem scurte introduceri de genul acesta, fără să intrăm în detalii care le depășesc capacitatea de înțelegere. 


O altă idee pentru care avem la dispoziție materiale frumoase este aceea de a potrivi cărți de joc cu oameni în port popular din diverse zone. Nu știu exact în ce direcție va merge această activitate și cât de liberă sau directivă va fi, voi observa dacă există interes și voi fi disponibilă pentru a ajuta la formarea perechilor și pentru a numi elemente din portul popular.



Cu cât lucrul cu harta este mai interactiv, mai real, cu atât reprezentările ei sunt mai ușor de însușit!
Sper că, dacă sunteți învățători/învățătoare, veți lua în considerare o astfel de hartă ”mereu în schimbare” pe care copiii pot opera diverse sarcini în grupuri mici, de exemplu!

Pe lângă acest covoraș de joacă, am pregătit alte câteva activități pentru o după amiază pur românească la care am invitat-o și pe verișoara fetelor.

1.În primul rând,ne vom îmbrăca în port popular și vom dansa împreună Alunelul.

2.Apoi vom rula împreună sarmale, asta dacă vom găsi varză murată la magazinul românesc din Berlin:)

3.Vom umfla baloane roșii, galbene și albastre și vom colora mici stegulețe.

4.Vom pleca apoi la ”vânătoare de culori” pe muzica imnului național încercând să adunăm în coșulețe cât mai multe obiecte în culorile de pe steag.

5.Am pregătit mărgeluțe roșii, galbene și albastre pentru a le înșira într-o brățărică.

6.Elisa își dorește foarte mult să se joace cu plastilină și să reprezinte formele de relief pe o hartă plastifiată.Voi crea  plastilină de casă maro, galbenă și verde. Vom folosi straturi groase în care fetițele să poată înfige bețișoare de care sunt lipite denumiri de orașe semnificative pentru ele. 

Cam acesta este planul nostru pentru a sărbători Ziua Națională a României chiar dacă, și anul acesta, suntem tare departe de casă! Voi ce plănuiți să facem împreună cu copiii de Ziua României?

Daca v-a plăcut acest articol, nu uitați să apreciați și pagina noastră de FACEBOOK, Jurnal de printese! Multumim!

vineri, 25 noiembrie 2016

O zi specială cu Năsturel (Corduroy)



(ATENȚIE: nici una din recomandările de mai jos nu sunt pentru copii sub 3 ani, din cauza pericolului de sufocare cu nasturi. Pentru copii peste vârsta de 3 ani, este indicată supravegherea de către adult.)

Am făcut prima oară cunoștință cu ursulețul Năsturel (Corduroy, așa cum este el cunoscut în întreaga lume) prin intermediul Adrianei, mămica din spatele blogului Clipe frumoase cu Ema. Prezentarea ei și activitățile propuse mi-au rămas multă vreme în memorie, așa că am pus pe lista noastră de achiziții cartea cu Năsturel.
De îndată ce a ajuns la noi acasă, cartea lui Don Freeman a devenit cea mai iubită din bibliotecă. Nu degeaba are un succes fenomenal chiar și la peste 50 de ani de la lansare!
Povestea ursulețului pe care nu voia să îl cumpere nimeni începe tare trist, dar asta e o bună ocazie pentru copii să empatizeze cu personajul  încă de la primele pagini. Faptul că, în final, ursulețul își găsește o casă și o prietenă care are grijă de el și îl iubește aduce multă bucurie copiilor! Mie îmi  place stilul simplu si apropiat al textului și, mai ales, efectul de suspans care se construiește de la o pagină la alta. Fetelor le place faptul că, la final, putem să ne îmbrățișăm în voie, la fel ca Năsturel și noua lui prietenă, Lisa.

Când am aflat că Editura Cartea Copiilor a lansat și al doilea titlu din serie, Buzunarul lui Năsturel, am hotărât să o cumpărăm fiindcă am știut câtă bucurie le va aduce fetelor. Nu m-am înșelat deloc!
Și cum o carte așa prețuită nu putea fi primită oricum, am organizat o zi dedicată lui Năsturel, zi în care am reluat câteva activități propuse de Adriana, în blogul mai sus amintit, dar și unele pe care le-am  creat special pentru a fi în ton cu cea de-a doua carte din serie.

”Buzunarul lui Năsturel” este povestea în care ursulețul pleacă în căutarea unui material potrivit pentru un buzunăraș la salopeta lui. Din păcate, rămâne peste noapte în spălătoria unde venise împreună cu Lisa si mama ei și, după ce terce prin noi peripeții, adoarme trist într-un coș de rufe. Bineînțeles, copiii se bucură că, a doua zi, Lisa îl recuperează pe Năsturel și acesta primește de la ea și buzunarul mult dorit!











Pentru cei care doriți să știți totul despre această serie, puteți accesa AICI site-ul oficial de unde puteți să descărcați gratuit și fișe si pagini de colorat.

1. Activitate secretă: coaserea unui nasture
Am cumpărat un gherghef rotund, numai  bun pentru a fi  folosit la cusut. Am decupat dintr-un prosopel de bucătărie un cerc puțin mai mare decât ghergheful și i-am oferit ocazia Elisei să coase nasturi folosind un ac mare. Atenția a fost solicitată la maxim, pașii au fost însușiți cu grijă și am profitat de oportunitate pentru a exersa folosirea adecvată a termenilor: gherghef, urechea acului, degetar. Această activitate am păstrat-o în secret,  într-un loc ferit de ochișorii sorei mai mici, dar și pentru a mă asigura că Elisa are acces la ea numai supravegheată de mine.


2. Șnuruirea unui buzunar
Pentru sora mai mică am ales să pun la dispoziție o activitate în care am folosit hârtie colorată tăiată în forma unui buzunar, pe care apoi am laminat-o și am perforat cu grijă pentru ca buzunarele perechi și aibă orificiile perfect aliniate. Am adăugat câteva șnururi și am încurajat-o pe Ema să ”coase” buzunare colorate lui Năsturel.
3. Sortarea nasturilor
Am ales să pun la dispoziție nasturi de lemn natur mici și mari, pentru una din activități și nasturi diferiți ca formă și culoare pentru  ca Ema să îi pună împreună pe cei identici.

4. Închide și deschide nasturele/ capsa
Pentru asta, am folosit un bolero pentru căruia i-am înlocuit nasturele cu unul mai deosebit, cu design floral. Am așezat bolero-ul într-un coșuleț iar fetele au putut astfel să exerseze atât închiderea și deschiderea nasturelui, cât și împăturitul și despăturitul hainelor.
Pentru variație, dar și pentru că majoritatea buzunarelor de la hainele fetelor se închid cu capse, am pus la dispoziție o ramă cu capse pe care am făcut-o mai demult. Dacă doriți să aflați cum, mergeți AICI.

5. Număratul nasturilor



7. Colaje cu nasturi
Am pus la dispoziție toți nasturii pe care îi aveam prin casă pentru ca fetele să îi folosească ”la decoruri”, cum spun ele. Le place ca, deseori, să pună împreună în mulțimi haotice sau forme inteligibile tot felul de mărunțișuri 

8. Surpriza de pluș
Am ezitat dacă să cumpăr sau nu vreun pluș care să semene cu Năsturel pentru că, în general, nu cumpăr jucării de pluș. Dar, de dat asta am găsit doi ursuleți mai mici decât palma mea, unul dintre ei semănând izbitor cu personajul. I-am dezbrăcat de îmbrăcămintea originală și, sub supravegherea fetelor, le-am cusut amândurora salopete verzi, din fetru. Le-am pus apoi năsturei și ne-am jucat cu ei. Au adus așa multă bucurie în seara aceea! Mai jos, este o poză în care apare năstrușnicul Năsturel care își caută nasturele potrivit!


Dacă v-a plăcut  acest articol, nu uitați să dați share  și să apreciați pagina noastră de Facebook, JURNAL DE PRINTESE, locul unde găsiți săptămânal noi idei de joacă creativă pentru copiii voștri!







marți, 22 noiembrie 2016

Calendar de Advent 2016 - ce este și cum se face?



Prima oară când am întâlnit ideea de calendar de Advent a fost atunci când eram studentă șă aveam grijă, ocazional, de o fetiță a cărei  mamă braziliancă era catolică. În tradiția catolică, dar și în cea reformată, se obișnuieste aprinderea a patru lumânări, câte una în fiecare duminică ce precede Crăciunul. Calendarele de advent (în așteptarea Crăciunului) pentru copii au diferite forme, dar majoritatea sunt pânze cu 24 de buzunărașe în care părinții ascund o mică surpriză dulce, eventual un mic indiciu sau  o sarcină care îl bucură pe copil. La o simplă căutare pe Pinterest veți găsi o mulțime de idei foarte creative, care arată minunat. Fie că alegeți să creați ceva acasă, fie că veți cumpăra ceva gata făcut (Lidl are în fiecare an promotii pentru calendarele de Advent), important e să puneți timp deoparte pentru a vă pregăti de sărbătoare. Pentru unii, asta înseamnă post, rugăciune, mers la biserică, pentru alții curățenie și grijă arătată altora. Să nu uităm că, dincolo de luminițe, tradiții și mâncare bună, noi sărbătorim în deplină libertate întruparea Fiului lui Dumnezeu, unul dintre cele mai importante evenimente din istorie! 

Acesta e al patrulea an în care pregătim un calendar de Advent. Anul acesta, am optat pentru un calendar de Advent care îmbină surprizele dulci cu activități în familie.  În anii trecuți, în calendar, am pus fie bilețele pe care era scrisă activitatea zile, fie ornamente micuțe de iarnă. 

Am învățat în acești ani 3 lucruri importante:

1. Să petrec mai puțin timp pregătind calendarul  propriu-zis (oricât de mult îmi place sentimentul că lucrul iese din mâinile mele) și mai mult timp făcând lucruri împreună cu fetițele. Anul acesta am ales să investesc într-un suport de lemn deosebit de frumos care va face parte, sper, din amintirile frumoase ale copiilor mei. Nu mai am timp să creez ceva, chiar dacă sentimentul pe care îl am atunci când surpriza e făcută de mine mă împlinește. E un compromis pe care îl fac cu inima împăcată!

Calendarul de advent 2016
(Scena am realizat-o cu ajutorul unor figurine printate si decupate pe care le puteți descărca și voi, gratuit, de AICI)

Surprizele din calendarul de Advent 2016 (jeleuri de miere)
În spatele fiecărei ușite se va afla câte un jeleu sau o ciocolățică și un bilețel cu activitatea pe care o propun pentru ziua respectivă.

Calendarul de Advent din 2015


Surprizele pe care le-am ascuns în cutiuțele de mai sus

Calendarul nostru de Advent din 2014
 Despre el puteți citi AICI

Cutiuța de aproape

2. Al doilea lucru pe care l-am învățat e acela de a avea toate surprizele puse deja în cutiuțe și toate materialele pentru activitățile planificate gata pregătite. Mi s-a întâmplat, din păcate, să uit să completez și ultimele cutiuțe cu jeleuri și fetițele să fie dezamăgite când au găsit cutia goală!
3.Să nu ”epuizez” toate surprizele sărbătorii până în ziua propriu zisă. Dacă îi saturăm în fiecare zi cu același subiect, copiii își vor pierde interesul. Uneori am impresia că asta se întâmplă și cu unii adulți. Obosesc de atâtea ornamente și luminițe puse încă din noiembrie și așteaptă Crăciunul ”ca să treacă odată”! Am decis să ordonez activitățile planificate așa încât să las loc de surpriză, de un pic de suspans, mai ales că fetele sunt la vârsta la care încă nu cred că le-au auzit pe toate. Așa că, în unele zile,  doar ne vom aminti ce sărbătoare așteptăm, dar activitatea planificată poate să fie ceva de făcut în familie, ceva legat de prietenie, de comunitate sau o ieșire pur și simplu!

Anul acesta, în preajma Crăciunului, fetițele noastre vor avea 4 ani și 10 luni, respectiv 2 ani și 10 luni . Pe lângă surprizele dulci, am ales o listă de activități care nu necesită prea multe materiale și care îi implică și pe ceilalți din familie, mai ales pe tati. Așadar, iată care sunt activitățile de pe lista mea anul acesta (nu neapărat în ordinea de aici):
1. Ascultăm un episod de teatru radiofonic pentru copii (cel despre Craciun) din seria Aventuri în lumea Bibliei.


2. Seară de teatru de păpuși folosind păpușelele de mână pe care le-am făcut din șosetuțe de bebeluș și bucățele de fetru.

3. Prezentarea unei cărți-puzzle cu tematica Nașterii

4. Creăm un ornament pentru ușă
Acum doi ani am făcut ceva de genul acesta, un ornament cu amprentele mânuțelor lor:

5. Mergem să  vedem un spectacol de luminițe de Crăciun

6. Facem felicitări de Crăciun
(nu m-am hotărât pe care încă)

7. Punerea în scenă cu cu figurine DIY din fetru

8. Carte despre Nasterea Domnului Isus în limba germană/engleză. Noi o avem în varianta aceasta:

9. Vizităm  pe vecina care s-a mutat la azilul de bătrâni și îi ducem turtă dulce și o felicitare făcută de noi

10. Seară de colinde acasă cu ceai și lumânări aprinse.
(împreună cu verișoara)

11. Cumpărăm și împachetăm cadouri pentru familie și prieteni
(prietena Elisei din Romania vizitează Berlinul și se vor întâlni în ziua aceea pentru a-i oferi cadoul)

12. Realizăm o filmare cu urări de Crăciun pentru familie și prietenii din țară

13. Mergem la un târg de Crăciun (Weichnachstmarkt)
(cu unchiul, mătușa și verișoara)

14. Facem ornamente din aluat sărat, crenguțe de brad și coji uscate de portocale.
În anii trecuți, am reușit să facem ornamente simple de genul acesta, din aluat sărat. Rețeta mea este: O cană de făină, o cană de sare, o jumătate de cană de apă. Se mai poate adăuga apă, dacă e necesar, important e să nu puteți prea multă de la început. Eu am ales să pun colorantul direct în apă pentru a avea steluțe roz. dar voi puteți să lăsați figurinele aleb și să le pictați împreună cu copii. Coca se întinde subțire și se lasă la uscat, lângă un calorifer, de exemplu. a doua zi, figurinele se întorc cu grijă pentru a se usca și pe partea cealaltă. Există și varianța de a le pune în cuptor, la temperatură foarte joasă, dar la mine nu a funcționat și m-am pomenit cu ele arse( dacă erau prea subțiri) sau umflate (dacă erau prea groase). Așa că, eu merg pe varianta sigură de a le usca la aer.
Steluțe din aluat sărat

Ornament cu crenguțe de brad și coji uscate de portocale prinse cu pistol de lipit

15. Vizităm o familie săracă și ducem de mâncare și o surpriză dulce

16.  Vânătoare de comori în curtea blocului (sau în casă, dacă e prea frig): ”Pe urmele magilor”

17. Sesiunea foto de familie (cu tati)

18.Decorăm casa/facem un colț tematic
Anul trecut am făcut ceva de genul acesta:
Scena nașterii lui Isus
descriere în link
19. Joc de mimă și interpretare: Ghicește persoana care a spus/a făcut! 
(cu tati)

20. Bucuria îngerilor: craft și colinde la pian (cu tati)

21. Facem biscuiți (cu bunica)

22. Mergem la serbarea de Crăciun 

23. Împodobim brăduțul
Brăduț din fâșii verzi și sclipici

Îngeraș din  farfurie de carton

24. Ascultăm povestea adevărată a Crăciunului spusă de bunicul

+ Activitate de rezervă
Pictăm îngerași
Din experiența anilor trecuți, știu că e bine să avem un plan b în cazul în care vremea nu ne permite să ieșim acolo unde ar fi trebuit în ziua aceea sau se întâmplă ceva neprevăzut. Anul acesta, am cumpărat acești îngerași din rigips pe care fetele îi pot picta.

Vă doresc din toată inimă o sărbătoare plină de bucurii!

Dacă v-a plăcut acest articol, nu uitați să apreciați pagina noastră de Facebook, Jurnal de printese!




vineri, 18 noiembrie 2016

Învățarea limbilor străine- update

Acum un an am postat pe blog un articol în care exprimam opțiunile noastre în ceea ce privește învățarea limbilor străine. Pentru că am reușit să ne ținem cu strășnicie de hotărârile pe care le-am luat, progresele au venit în ritm constant și astăzi aș vrea sa fac un scurt update cu privire la stadiul la care sunt fetițele noastre: Elisa (4 ani și 9 luni) și Ema (2 ani și 9 luni).

Reamintesc, pe scurt, contextul nostru: în familie vorbim numai limba romană, deși eu și soțul meu foloseam regulat engleza ca ”limba a secretelor”, dacă era ceva de spus fără ca fetele să înțeleagă; fetele merg la o grădiniță de stat cu predare exclusivă în limba germană (3-4 ore pe zi); săptămânal, mergem la o biserică în care slujba se ține în limba engleză (inclusiv la timpul pentru copii).  Cu alte cuvinte, noi am optat pentru metoda contextuală în învățarea limbilor străine și voi detalia puțin mai jos ce înseamnă asta.

 În ceea ce privește cititul, citim zilnic în limba română și, la cerere, în limba engleză și germană. În limba română citim, mai ales, povestioare pentru copii, poeziile Luciei Muntean, dar și cărți pentru Elisa (am recitit de mai multe ori, câte unul-două capitole pe zi din Spărgătorul de nuci, Nils Holgerson, Aventurile lui Habarnam, Pollyanna, Isprăvile lui Guguță și Heidi, fetița munților).
În limba germană citim, mai ales, cărți tehnico-științifice, legate de interesele lor: cărți despre corpul uman, mijloace de transport, vulcani, animale marine, stare vremii, etc.
În limba engleză, avem mai multe ediții vechi de cărți foarte scurte folosite în școli pentru categoria de cititori începători (emergent readers).

Pentru că am observat un interes crescut al părinților de a introduce o limbă străină tot mai devreme în viața copiilor, aș vrea să reafirm că acest lucru nu este periculos, nici nu reprezintă o presiune pentru copil, atâta vreme cât totul decurge natural, cu răbdare și fără pretenții de a face spectacol din asta! Cum se poate realiza acest lucru? Există două metode consacrate și bine documentate:


1. Metoda OPOL (one parent, one language)

Într-o situație cu părinți care vorbesc limbi diferite, fiecare părinte vorbește doar pe limba lui nativă cu copilul, încă de la naștere. Acest tip de abordare funcționează în cazul oricărui adult care are contact regulat și consistent cu copilul numai într-o anume limbă. Poate fi vorba de o bonă sau de o bunică care au grijă de copil zilnic. Copilul interiorizează cele două limbi aproximativ egal și își dezvoltă în același timp auzul fonematic astfel încât să distingă și să poată emite mai târziu sunetele specifice fiecărei limbi, fără ca vreun accent să predomine. Ambele limbi cu considerate native. Pentru a învăța despre diferitele categorii de bilingvism, urmăriți această prezentare foarte populară.
Se întâmplă însă ca în familie să se vorbească o a treia limba, limba comună și atunci copilul o poate învăța și pe aceea, îmbinându-se astfel metoda OPOL cu cea contextuală.

2. Metoda contextuală
Această metodă este foarte des folosită de familiile care, așa ca noi, se mută în altă țară, dar doresc să își păstreze identitatea lingvistică. Specialiștii în educație recomandă  ca familiile să continue să vorbească limba maternă acasă pentru a lărgi spectrul de înțelegere al copilului și pentru a-i oferi stabilitate emoțională. Copilul are nevoie de o limbă în care să se simtă confortabil exprimându-și sentimentele mai puțin plăcute, de exemplu. Cu cât vocabularul de bază în limba maternă este mai bogat, cu atât mai ușor se realizează conexiunile pentru învățarea cuvintelor corespondente în cea de-a doua limbă. Ca să vă dau un exemplu practic: să spunem că, în limba maternă, copilul care este interesat de animale marine deține foarte multe cunoștințe. Din cauza vocabularului limitat, nu poate să le verbalizeze în a doua limbă. Dar, în situația în care este expus unei lecții, unui documentar sau lecturii unei cărți din același domeniu în a doua limbă, el va ști ce conexiuni să caute, ce termeni din aceeași familie de cuvinte sau din aceeași familie lexicală să urmărească. Cunoștințele anterioare îi vor orienta căutările după noi noțiuni.
Această metodă poate fi adaptată în o mulțime de feluri: mama poate vorbi în casă o limbă, în comunitate altă limbă și copilul învață cum e potrivit să i se adreseze în fiecare context. Sau, dimineața se învață într-o  limbă (în sistem homeschooling) și dupa amiază se comunică în altă limbă. Fiecare familie decide cum e mai bine. Important e însă să nu amestecăm cuvinte din două limbi în aceeași frază, să nu obosim copilul traducând mereu ce spunem, sau să sărim de la o limbă la alta în cursul aceleași conversații.
Eu am sesizat o stare de agitație și lipsă de control emoțional în astfel de situații. Se întâmplă des să avem musafiri care vorbesc în germană cu soțul și copiii, în engleză cu mine și eu să vorbesc română cu fetele. Era foarte obositor pentru fete să treacă într-un timp așa de scurt de la o limbă la alta. Așa că am decis să limitez vorbitul în engleză și română când avem musafiri și să dau prioritate limbii germane care să dea un ton sigur întregului context.

Se întâmplă adesea ca una din limbi să capete o pondere mai mare în limbajul expresiv al copilului, lucrul acesta depinzând de calitatea și cantitatea expunerii la una din limbi. Este importantă atunci consecvența și încercarea de a echilibra prin o vizită în țara natală sau organizarea de întâlniri de joacă cu copii care vorbesc aceeași limbă.

În final, iată nivelul la care suntem, ce plănuim să facem în următorul an și unde am vrea să ajungem în intervalul acesta:

1. Limba română



Elisa vorbește o  limbă română frumoasă,  într-un mod expresiv, cu o bogăție de termeni și chiar figuri de stil și expresii populare. Ema  a avut, până pe la 2 ani și 3-4 luni, o perioadă în care părea că nu va ajunge curând la nivelul de propoziții articulate. A ajutat-o foarte mult faptul că am venit în vacanță în România și a petrecut timp în care i s-a vorbit numai în limba română din toate direcțiile. Acum vorbește cursiv, a învățat chiar să pronunțe ”R” inițial și final în stil românesc!
Ne propunem să vorbim în continuare numai limba română acasă și să citim cărțile lor preferate. Jucăm jocuri pentru dezvoltarea vorbirii si a auzului fonematic ( eu spun una, tu spui  multe, găsim rime pentru cuvinte, alintăm cuvinte găsindu-le diminutivele, căutăm cuvinte care încep numai cu un anume sunet).
Elisa își dorește să citească în perioada asta și a început să își scrie listele de cumpărături singură:) Dacă își menține interesul, vom continua cu activitățile de citire în limba română.
Ema are nevoie de corectare în ceea ce privește exprimarea: spune des ” să  mănâncă” în loc de ” să mănânce” sau ”el” în loc de ”ea”. Elisa se exprimă folosind topica germană a frazei uneori, cu verbul la sfârsit sau substantivul și adjectivul inversate, încercăm să o corectăm discret și efectul dispare la o oră, două după ce vine de la grădiniță.

2. Limba germană



În ceea ce privește limba germană progrese au avut ambele fetițe. Educatoarele Elisei au evaluat-o pozitiv anul trecut. Ema abia a început grădinița, învață zilnic cuvinte noi, înțelege ce i se cere, se simte bine acolo emoțional, faptul că nu poate să vorbească nu o împiedică să-și iubească ”gupa si colegii ei”. Continuăm să citim acasă, la cerere, cărți în limba germană, potrivit nivelului lor de înțelegere și să ascultăm muzică pentru copii în această limbă. Aș fi foarte fericită  ca, într-un an, Elisa să poată să își exprime emoțiile mai adecvat în limba germană! În rest, am încredere că la grădiniță își va îmbogăți vocabularul frumos, mai ales că acum stă cu o oră în plus și exact în ora aceea vine o educatoare a cărei principală responsabilitate este aceea de a le citi copiilor.

3. Limba engleză


În ceea ce privește limba engleză, ne gândim să renunțăm la ea  ca ” limba secretă” dintre mine și soțul meu pentru că Elisa nu numai că ne înțelege, dar se exprimă și întreabă ce anume nu a înțeles din ce spuneam.  A început brusc, din punctul meu de vedere, prin luna aprilie a acestui an folosind direct propoziții: I don't like milk sau I want to play sau I cannot see you. Am avut o perioadă în care imi cerea să ne vorbim una alteia în engleză și am acceptat jocul ei.  Continuăm să citim, la cerere, cărți în limba engleză și îmi doresc să își însușească cuvintele pe categorii. Pentru că a învățat contextual, din conversații și cărți, fără flashcarduri sau tematic, ca la activitățile de engleză din grădinițe, nu are vocabularul organizat pe categorii. Am constatat că nu știe să numească unele culori sau unele părți ale corpului, dar e capabilă să folosească în propoziții corecte o mulțime de verbe care exprimă acțiuni!
Pe Ema vom continua să o expunem natural la limba engleză, adică în contextul în care ne întâlnim cu persoane vorbitoare de limbă engleză și o încurajez să participe la sesiunile de citit în engleză. Are deja câteva cărticele preferate în engleză și are jocuri de rol în care imită sunetele din această limbă. Nu știu la ce să mă aștept din partea ei. Voi rămâne disponibilă pentru oricând va dori mai mult, dar cu ea aș vrea să ma concentrez mai mult pe limba română în comunicare.


4. Alte limbi


Pentru că este cazul, datorită pasiunii Elisei pentru sunetele altor limbi, dar și datorită caracterului multicultural al orasului unde locuim (cei mai mulți prieteni ai noștri de aici vorbesc 2, 3 chiar 4 limbi), din când în când le expun pe fete  cântecelor în limba franceza (avem câteva cd-uri acasă), le pun desene animate în limba maghiară (Bobiță și Buburuză) și  urmărim împreună un curs de japoneză de pe youtube. Asta se întâmplă NUMAI ȘI NUMAI la cerere. Toate astea îmi confirmă interesul și curiozitatea Elisei pentru diversitate lingvistică și culturală. Ea vrea să afle nu numai cum vorbesc francezii sau japonezii dar si ce mănâncă sau cum se îmbracă. Sunt curioasă și eu în ce direcția va evolua această inclinație a ei.

Ați observat că nu am menționat nimic de aplicații ipad sau android. Noi nu folosim nici ipad, nici tabletă. Opțiunea ne aparține, însă citesc că acestea sunt benefice pentru progresul multor copii și cred că pot fi utile, dacă vă hotărâți să le încorporați. Noi avem destul acces gratuit la contexte cu vorbitori nativi în limbile în care cresc fetițele noastre și  le-am învățat pe fete de mici cu lectura cărților, deocamdată nu simt deloc nevoia de a introduce tehnologia, mai mult de 10-15 minute la desene animate o dată la două-teri zile zile.

Cam asta e progresul nostru în ultimul an! Voi reveni cu un nou update în 2017 sau, mai devreme, dacă se va petrece vreun salt spectaculos!


Jurnal de printese este și pe Facebook! Ne găsiți cu noi idei în fiecare săptămână, AICI.







joi, 17 noiembrie 2016

Primele noțiuni despre corpul uman - cele mai utile materiale

Astăzi aș vrea să împărtășesc cu voi câteva materiale pe care le-am folosit și care ne sunt în continuare de mare ajutor când ne jucăm și învățăm despre corpul nostru. Cu ajutorul acestor materiale am introdus treptat primele noțiuni de anatomie sub formă de joc de rol, momente de observare și la timpul nostru de lectură.
Iată câteva din cele mai utile materiale pe care le-am folosit:

1. Corpul uman din fetru 
Sunt unele lucruri pe care le pot face singură și alte lucruri pe care prefer să le încredințez unor mâini mai pricepute. Aveam de multă vreme în minte un astfel de proiect, dar știam că Maria Hulea va face o treabă mult mai bună decât mine. I-am trimis idei și am vorbit puțin despre ce anume vreau, însă ea mi-a depășit așteptările! Fetele sunt fascinate de noua noastră achiziție, se distrează așezându-se peste conturul corpului și  punându-și una alteia organele în poziția potrivită. Evident, distracția e și mai mare când e rândul meu!

Dimensiunile corpului realizat de Maria se potrivesc unui copil de 4-5 ani. Fetrul din care este lucrat este de bună calitate, nu se mototolește și nu se scămoșează usor.  Organele sunt ferme la atingere, nu se îndoaie și  își mențin forma pentru că sunt umplute. Partea și mai bună este că organele se pot prinde unul de altul cu capse și velcro (scai, arici) iar Maria mi-a lăsat și indicii valoroase folosind capse de aceeași culoare pentru a ști în ce poziție să le așez.   În partea superioară materialul are două orificii care permit agățarea. Noi îl agățăm pe spatele ușii, de un cuier. În parte de jos,  este atașat cu velcro un buzunar în care stau toate organele atunci când corpul e în poziție verticală.

Pe Maria o găsiți pe Facebook, AICI și v-o recomand din toată inima! Unul din motivele pentru care face cu atâta dăruire materiale și decorațiuni din fetru este acela că, astfel, poate susține o mică parte din costul terapiei pe care Rareș,  adolescentul ei cu autism, trebuie să o urmeze pentru  a putea  deveni independent în viitor!  Anul acesta am încercat  de la ei și  Vegeta de casă , un produs la pregătirea căruia participă și Rareș și care este minunat în bucătărie!



2. Puzzle stratificat din lemn
Anul trecut am cumpărat din Lidl acest puzzle în straturi pe care copilul le dă la o parte sau le așează în ordine: stratul de piele, stratul muscular, stratul organelor interne,
stratul osos.  Se desprind pe rând :capul, trunchiul, abdomenul și cele patru membre. Puzzle-ul conține un sistem de corectarea a erorii în sensul că dacă nu sunt potrivite corect, piesele nu încap pe fiecare strat, ci se ridică, nepermițând așezarea dreaptă, netedă.  Nu aș putea spune că sunt pe deplin mulțumită de aspectul lui ca reprezentare și, cu siguranță, regret că e făcut dintr-un material de calitate inferioară pentru că au sărit câteva așchiuțe de la capătul pieselor. Dar, pentru prețul pe care l-am plătit, și-a atins cu vârf și îndesat scopul!
3. Cărți tematice
În general, avem cărți de beletristică în limba română și cărți tehnice-științifice în limba germană.


Una din colecțiile pe care le iubesc este de la  Meyer KinderBibliotek care are o ediție excepțională despre corpul uman. Coperțile și paginile sunt cartonate, deci rezistente la multe, multe citiri! Cartea este ilustrată foarte realist, dar deloc vulgar.  Corpul reprezentat este cel al unui copil (băiețel, respectiv, fetiță), deci copiii se indentifică ușor cu imaginea. Cartea conține pagini transparente cu fiecare sistem, acestea suprapunându-se pentru a avea o imagine completă a ceea ce se află în interiorul corpului.



Cartea despre corpul uman de la Ravensburger este și ea interactivă în sensul că se pot deschide tot felul de ferestre princ are copilul află mai multe despre imaginea inițială. De exemplu, în imaginea de mai jos, stânga, copilul descoperă căror animale le aparțin scheletele din imagine, ridicând ferestrele cu degețelele.

4. Explorare pe cutia luminoasă
Am văzut această idee mai demult pe Pinterest și mi-a plăcut tare mult! De fapt, abia am așteptat serile de iarnă, când afară este întuneric și fetele sunt încă treze pentru a putea folosi cutia noastră luminoasă și radiografiile și rezultatele RMN pe care le păstrăm prin casă.  Cutia  luminoasă pe care o folosim este, de fapt, o improvizație: am folosit o cutie de plastic Samla cu dimensiunile 78/56/18 cm și, in interior, o lampă Knubbig, ambele din Ikea.  Noi o folosim pentru a observa frunze și flori laminate, pentru a ne juca cu biluțe colorate și spumă de ras, dar și pentru a observa ce este opac și ce este transparent. Acest gen de activitate este excelentă pentru serile de iarnă când vrei să faci tranziția către ora de culcare într-un mod liniștit și care să îl pregătească pe copil de somn și odihnă. Cu ajutorul acestei activități, Elisa a recunoscut dinții, globul ocular, baza coloanei vertebrale și creierul cu mare atenție și concentrare! I-a plăcut enorm să exploreze RMN-urile!


5. Carte cu autocolante: sistemul digestiv
Pentru că este cel mai simplu de înțeles și copilul are un oarecare control asupra lui, am ales o carte cu autocolante despre sistemul digestiv. Elisei îi face mare plăcere să caute locul potrivit pentru fiecare organ în cartea aceasta. Textul este dificil pentru un copil de aproape 5 ani, așa că i-l adaptez atunci când vrea să îi explic ce este pe pagină.

Voi ce materiale și resurse folosiți pentru a-i familiariza pe copii cu primele noțiuni de anatomie?


Jurnal de prințese este și pe Facebook! Fii la curent cu tot ce este nou pe blog, urmărindu-ne AICI