vineri, 28 aprilie 2017

Pregătirea copilului pentru acceptarea fratelui/sorei mai mic(i)


De ceva timp în familia noastră a apărut un bebeluș. Unul adevărat! Surorile  mai mari încă se adaptează. Cea mai mare dintre ele este deosebit de grijulie și atentă, chiar mândră de fratele ei. Cea mai mică (3 ani) are atitudini ambivalente, ar vrea sa fie și ea alăptată și cere să fie luată în brațe tocmai când bebelușul e în brațele mele. L-ar înveli și i-ar da jucării câte vrea ea, numai să stea în pătuțul lui ”unde e locul lui bebe” .

Există, cred, puține cazuri de adaptare imediată perfectă și depinde mult și de vârsta la care apare fratele/sora mai mică. Orice vârstă ar avea, e important să acordăm atenție felului cum se simt frații mai mari atunci când apare un bebeluș în familie. Sunt câteva lucruri pe care le puteți încerca pentru a ușura tranziția și a-l pregăti pe copilul mai mare pentru venirea celui mic ÎNAINTE de a se naște. La noi au funcționat bine și le recomand cu încredere (vorbim despre diferențe de 2-3 ani între frați)!

1. Citirea unor cărți despre ce se întâmplă când vine pe lume un frate sau o soră

Cărțile pe care le avem noi conțin scenarii realiste în care copilul mai mare se poate regăsi ușor: bebelușul primește pătuțul celui mai mare, fratele mai mare devine furios când bebelușul stă numai în brațele mamei, dar apoi învață să se calmeze, sora mai mare își dorește o surioară, dar primește un frățior etc. Pe noi ne-au ajutat mult acest gen de cărți!

2. Discuții pe înțelesul copiilor despre cum arată și ce poate simți bebelușul în burtică.
Arătați copilului înregistrarea 3D de la ecografia morfofetală a bebelușului. Dacă aveți posibilitatea, oferiti-i șansă sa asculte bătăile inimii bebelușului sau arătați pe Youtube aspecte din viața intrauterină. Copiii mai mărișori vor aprecia că abordați aspectul acesta serios și ”științific”, ei sunt încântați când li se explică serios astfel de procese.
IMPORTANT: nu insistați prea mult dacă copilul nu este interesat și cereți-i permisiunea înainte de a-i arăta orice cu privire la bebeluș. În felul acesta, vă veți asigura de deplina lui  motivație și atenție de a urmări materialele pe care le-ați pregătit.

3. Pictură pe burtica mamei
Am  cumpărat culori care pot fi folosite pe piele și le-am testat înainte pentru a nu avea vreo surpriză, apoi le-am lăsat pe fete să mă deseneze pe burtică și am făcut poze. S-au distrat de minune și am reușit să avem o seara frumoasă în familie!

 4. Povestiți despre momentele în care se afla copilul mai mare în burtică, arătați-i poze, poate înregistrarea de la propria ecografie sau filmulețe din primele zile de viață. Important este să îi transmiteți mesajul că a fost și este un copil iubit, dorit și așteptat.

5. Tricouri personalizate sau insigne de soră/frate mai mare
Să îi oferi copilului un simbol al noului său statut îl va face mândru și (poate) îl va face să se simtă special. Eu am cumpărat un tip de hârtie pe care se poate imprima pe tricouri și am creat un logo cu numele lor și noul lor statut pentru ambele fetițe. Sunt foarte încântate să îl poarte și mai ales să spună tuturor că sunt surorile mai mari !

Hârtia specială pentru imprimat pe textile este de la Avery și o puteți găsi pe Amazon, aici, de exemplu. Se lucrează foarte ușor cu ea. Mai întâi printezi designul dorit având grijă se selectezi opțiunea Mirror la setările printerului. Cu fierul de călcat aplicat pe dosul colii se transferă imaginea pe tricou/alt material textil. IMPORTANT: vă sfătuiesc să folosiți o rolă de scame pentru a pregăti suprafața textilă înainte de a aplica designul, altfel vor rămâne urme inestetice pe tricou. Eu am cumpărat 6 coli de imprimat cu 6 euro și am plătit 2,5 euro pe  un tricou de bumbac bunicel, deci costul per tricou a fost de 3,5 euro, mult mai ieftin decât dacă plăteam să imprim tricoul undeva.



6. Pregătirea unui cadou pentru cel mic: un body simplu decorat de copilul mai mare,  un piaptăn sau o jucărie pentru cel mic. Noi am mers la un DM de unde Ema a ales prima cărticică  textilă a bebelușului iar Elisa o jucărie de plus care cântă suav când tragi de o sforicică cu inel. Am împachetat cele două cadouri și le-am așezat pe masa de înfășat a bebelușului. Când l-am adus acasă pe bebeluș, au venit și i-au oferit câte un cadou


La capitolul CE SĂ NU FACI pot să includ:

- inocularea fricii că i-ar putea face rău și interzicerea accesului în camera bebelușului (dacă nu există motive medicale);

- transferarea tuturor jucăriilor, hăinuțelor celui mai mic fără să discuți cu copilul mai mare despre asta.

- folosirea excesivă a lui ”tu ești acum mare, nu mai ai nevoie” sau ”tu esti acum mare, ar trebui să înțelegi”. Motivul pentru care ar trebui să eviți aceste fraze este acela că îl pune mereu în opoziție cu copilul mai mic și scopul nostru ar trebui să fie, mai degrabă acela de a căuta lucrurile comune între frați/surori.

- etichetarea copilului mai mare ca fiind ”gelos”. De cele mai multe ori, copilul nici nu este gelos, doar te cere pe tine, ca mamă, la fel de mult ca înainte să are nevoie de timp pentru a-și ajusta așteptările. Permite-i să facă asta treptat!

- forțarea copilului mai mare să renunțe la pampers sau la suzetă sau anumite jucării pe motiv că acum el nu mai e bebeluș concomitent cu perioada în care noul bebeluș acaparează toată atenția. Dimpotrivă, ne putem aștepta la un eventual regres pe care, dacă îl gestionăm calm, îl vom depăși curând.

Iată  și alte lucruri pe care încerc eu să le fac și care observ că sunt de ajutor:

Le ofer fetelor timpul meu, dar le spun frumos care sunt limitele mele, fără să încerc să le stârnesc mila, ci natural și ferm.  Dacă am o durere și nu mai pot să mă joc sau să stau într-o anume poziție, le comunic asta. Cel mai mult au suferit că nu le mai pot ridica în brațe. Le spun de fiecare dată că mi-ar plăcea tare mult să fac un anume lucru pentru /cu ele dar, din păcate, până mă vindec am durere și nu pot. Nu înțeleg de fiecare dată și sunt frustrate uneori de asta, dar face parte din viață să înveți să accepți limitele celuilalt!

Când bebelușul e liniștit sau când îl alăptez le citesc fetelor mai mari. Asta este benefic pentru toți trei!

Rudele și musafirii care au adus cadouri pentru bebeluș au inclus ceva micuț și pentru fetițe. Dacă nu se obișnuiește în familia sau în cercul vostru de prieteni, poate că ar trebui să luați în considerare să le spuneți acest lucru!

În măsura în care doresc, le implic în îngrijirea bebelușului, dar nu insist dacă nu doresc să facă ceva (să aducă un scutec sau să îi ude piciorușele când îi facem băiță). 

-Răspund în nume propriu și în numele bebelușului atunci când ele comunică cu el, totul devine ca un joc de rol și lor le place să primească feedback astfel!

Accept și încurajez apropierea fizica dintre ei, le permit să îl țină în brațe (asezate fiind pe pat, cu o pernuță sub braț sau sprijin de la mine), să îl pupe, să se prefacă că sunt alăptate la fel ca bebele. 

Dar după nașterea bebelușului scenariile sunt infinite! Important este să încercăm pe cât posibil să rămânem conectați și la nevoile copilului mai mare, chiar dacă în casă avem un ajutor  o bunică sau  o bonă în grijă căreia ar trebui să fie și să îl asigurăm pe copilul mai mare  de toată dragostea și grija noastră
Sunt curioasă, la voi ce strategii au funcționat?

vineri, 21 aprilie 2017

Joc de comunicare: ”Zarul cu oameni”


 Am abordat de curând tema familiei într-un articol intitulat Eu și familia mea în care am folosit, printre altele, un zar pentru a ne aminti numele, fețele și întâmplări legate de rudele noastre. 

Pentru că a fost o idee tare bine primită, am decis că merită un post separat pentru o expunere mai bună și pentru a explora și alte piste de utilizare pentru acest joculeț cu zarul.

Aveți nevoie de de un cub de lemn/plastic,  mai măricel, de fețele căruia veți lipi 6 poze cu fețele celor din familie, ale prietenilor, vecinilor sau colegilor.

Cum se joacă?

Zarul este un excelent facilitator pentru jocuri de comunicare. Puteți să îl jucați atât unu-la unu, copil și adult, cât și în grupuri mici de joacă sau dezvoltare personală.

1. Jocul aprecierilor
În această variantă, recomand jucarea lui în grupuri mici de colegi sau frați și verișori. Un copil dă cu zarul și toți vor spune lucruri frumoase despre persoana a cărei poza este indicată  de zar.

2. Ghici despre cine este vorba?
În această variantă, recomand jocul pentru copii mai mari împărțiți în două echipe. O copil dă cu zarul și povestește sau mimează despre persoana de pe zar astfel încât cei din echipa lui să-și dea seama despre cine este vorba.

3. Aș vrea să îți spun că...
Acest joculeț funcționează foarte bine dacă îl folosiți lipind poze ale unor persoane care se află la distanță față de copil (distanță fizică sau emoțională). Copilul va fi încurajat să formuleze mesaje despre nevoile, dorințele pe care să le adreseze în mod asertiv celui de pe zar. Copilul poate să transmită astfel ce simte față ce acea persoană sau cum îl face să se simtă comportamentul acelei persoane și ce ar vrea să se schimbe în această privință. Aș merge puțin mai departe și aș recomanda joculețul ca mijloc de încurajare pentru copiii care au parte de bullying la școală. Cu un astfel de joc copilul poate să exprime ce simte față de cel care îl hărțuiește și poate să exerseze cu un consilier sau un părinte ce anume poate să facă pentru a se apăra de cel de care se teme. 

4. Povestește-mi o amintire cu...
La noi a funcționat foarte bine acest joculeț pentru că suntem plecați din țară și e important să ne păstrăm vii amintirile cu cei din familia extinsă pe care îi vedem foarte rar. Am dat cu zarul și apoi povestit întâmplări sau amintiri despre și cu persoana de pe zar.

Voi ce alte utilizări i-ati mai da unui astfel de zar?

”Jurnal de printese” este și pe Facebook! Dacă vreți să fiți la curent cu ideile noastre de joacă, ne puteți urmări AICI !

marți, 18 aprilie 2017

DIY Joc de memorie auditivă cu ouă Kinder

Hristos a înviat!
Sărbătoarea a trecut pentru aproape toți dintre noi și sunt sigură că mulți dintre copilași au primit printre cadourile de Paste și ouă Kinder. Dacă încă nu ați aruncat ouăle de plastic din interior, iată o idee de joc pe care îl puteți improviza acasă: UN JOC DE MEMORIE AUDITIVĂ!


Recomand acest joc copiilor de la 3 ani în sus.

Aveți nevoie de un număr par de ouă de plastic Kinder, pistol de lipit pentru a securiza conținutul și diverse ”umpluturi” care să sune distinct. Eu am folosit o linguriță de sare, o linguriță de orez, un bănuț de 1 cent, boabe de fasole, semințe de floarea soarelui și câteva paste.  încercați să nu umpleți prea mult un ou pentru a păstra cât mai clar sunetul distinct al fiecărui ou.

Am avut grijă să pun cantități egale așa încât să sune identic două câte două. 

Oferiți copilului ouăle de plastic într-un coș sau pe o tăviță specială pentru ouă și alegeți un ou pe care să îl scuturați în dreptul urechii de două-trei ori. Căutați apoi perechea lui printre cele rămase în coș. Jocul se termină atunci când ați potrivit toate perechile.


VARIANTA: dacă copilul nu dorește să se joace singur (asta e faza la care suntem noi acum) împărțiti ouăle așa încât copilul să aibă jumătate din ouă și adultul/fratele cealaltă jumătate. Un partener se întoarce cu spatele iar celălalt scutură un ou. Cel care a stat cu spatele indică între ouăle sale pe acela a cărui pereche a auzit-o. Dacă nimerește corect, poate să păstreze ambele ouă (ca la Țară, țară, vrem ostaș!).

BONUS: puteți folosi ouăle pentru a forma o mică orchestră și a ține ritmul cântecelor pe care le cântați cu copiii!

Dacă aveți copii mai mari, vă recomand să asamblați jocul împreună. Dacă aveți o colecție numeroasă de astfel de ouă de plastic, puteți să vă jucați după modelul jocurilor clasice de memorie în care verificați câte două piese și dacă nu nimeriți pereche, oferiți ocazia partenerului de joc să încerce. 

Sper că v-a plăcut ideea aceasta de joc de memorie!

Pentru alte idei de jocuri și activități pentru copiii mici, urrmăriți-ne pe pagina noastră de Facebook

joi, 13 aprilie 2017

Easter Egg Hunt DIY


 Anul trecut de Paște fetițele noastre au participat la prima lor vânătoare de ouă (Easter Egg Hunt) alături de copiii unui cuplu germano-american. Le-a plăcut atât de mult încât am hotărât să organizez așa ceva și anul acesta. Am nevoie de: ouă fierte și vopsite, ouă de ciocolată și ouă de plastic. Le voi ascunde pe toate în curtea din spate, fetele și verișoara lor vor primi câte un coșuleț și le vor căuta până le vor găsi pe toate!

Cu ouăle de plastic am însă în plan să relatez povestea adevărată a Paștelui. Există în magazinele online un set original de foarte bună calitate care se numește Resurrection Eggs dar costă destul de mult transportul așa că am improvizat o variantă DIY cu ajutorul a 6 ouă de plastic care se deschid. Puteți folosi și ouăle de plastic de la Kinder, dar va fi mai dificil să găsiți obiecte așa mici pentru a le umple. Iată ce am pus eu în cele 6 ouă și elementele din relatarea biblică pe care le voi evoca cu ajutorul lor:


 1. În primul ou am așezat o frunză dintr-un mic palmier de plastic pe care îl am de la seturile cu animale din savană.
Voi relata, pe scurt, felul cum l-au întâmpinat oamenii atunci când Isus a întrat în Ierusalim, în duminica Floriilor. Frunza de palmier poate fi înlocuită cu un măgăruș mic sau chiar cu o hăinuță care să încapă în ou pentru că și aceste elemente apar în relatarea biblică și sunt un bun pretext pentru a evoca evenimentul.
 2. În al doilea ou am așezat 3 monede argintii a câte 10 bani fiecare. Ele sunt pretextul sub care voi povesti despre felul cum Iuda l-a trădat pe Domnul Isus în schimbul a 30 de arginți.
 3. În al treilea ou am așezat o mică ulcică de lut și o bucată de azimă uscată pentru a ne aduce aminte de ultima cină a Domnului Isus alături de ucenicii Săi. Puteți să înlocuiți ulcica cu un pahar micut sau ceva ce aduce a pocal pentru a fi mai sugestiv. |De asemenea, pentru copiii mai mari, puteți adăuga o bucățică dintr-un prosopel și un vas care să semene a lighean pentru a relata felul cum Domnul Isus le-a spălat picioarele ucenicilor Săi.
 4. Al patrulea ou are înăuntru două șuruburi pe care le voi numi piroane sau cuie și o cruce. Tot la fel de bine aș fi putut pune o coroană mică de spini. Dacă aveți mai multe ouă la dispoziție și doriți să insistați pe acest moment, puteți pune o mică bucată de piele pentru a reprezenta biciul cu care a fost bătut Mântuitorul, un burete mic pentru evocarea momentului în care I s-a făcut sete și i-au dat apă cu oțet să bea, un zar pentru a povesti despre felul cum au tras la sorți soldații pentru haina Lui sau chiar o scobitoare pentru a le împărtăși despre soldatul care a vrut să se asigure că Domnul Isus chiar a murit, împungându-L sub coastă.
 5. Al cincilea ou conține o mică bucată de material care simbolizează giulgiul în care a fost învelit Mântuitorul și o piatră despre care vom spune că a închis mormântul.
6. Al șaselea ou este GOL pentru că Domnul Isus a înviat și mormântul Lui este gol!











Sper că v-a plăcut ideea mea și că o veți încerca împreună cu copiii! Dacă nu aveți încă ouă, atunci e un bun pretext să cumpărați o duzină de Kinder !

miercuri, 12 aprilie 2017

Un alt fel de joc al liniștii



Cred că nu este adult din generația mea care să nu fi ”jucat”, măcar o dată, la școală sau la grădiniță nemilosul ”joc al liniștii”. Îmi amintesc și acum furnicăturile din mușchi pe care le aveam când eram obligați să stăm pe scăunel cu mâinile pe genunchi! Uitându-mă în urmă, îi pot vedea beneficiile, dar metoda mi se pare odioasă pentru că ajunge să fie folosită în exces, ori ca pedeapsă, ori ca mijloc de control atunci când educatorul sau învățătorul are alte treburi.

Mamă fiind, văd cât e de important să îmi învăț copiii să stea liniștiți în anumite contexte și cred că acest aspect se poate educa, ținând seama de particularitățile de vârstă ale copiilor și de nevoile lor specifice de mișcare. Cred că jocul linișrii poate fi jucat și fără îngrădirea completă a mișcării care este total împotriva nevoie fizice ale copiilor mici și care nu le aduce beneficii pe partea de concentrare. Dimpotrivă, tocmai pentru a se concentra, unii copii au nevoie de mișcare, vă poate spune asta orice terapeut ocupațional!

Totuși, de ce este important să practicăm jocuri de liniște în cadrul familiei? Iată doar câteva motive:
- îi învață pe copii respectul pentru ceilalți prin faptul că recunoaștem momentele de odihnă sau concentrare;
- îi învață pe copii respectul  și grija față de obiecte;
- le oferă încrederea că pot să reușească în ritmul lor;
- le oferă cadrul de a se concentra pentru a duce la bun sfârșit o sarcină, știind că au ocazia de a se corecta la nevoie, fără a primi reproșuri;
- îi învață pe copii obiceiul de a se retrage pentru a reflecta, a se autocalma, a se gândi sau a visa cu ochii deschiși! Câtă nevoie avem de toate acestea pentru a fi oameni echilibrați și fericiți!

Așa că, jucăm și noi ”jocul liniștii”, dar nu pe scăunel cu mâinile pe genunchi, ci sub alte forme, mai pline de sens pentru viața de zi cu zi:

1. Urcatul scărilor în liniște
Este important pentru cultura în care trăim să fim atenți și plini de considerație față de vecinii noștri, așa încât  urcatul scărilor cu pași de ”fulg de nea” , ”păpădie” sau de ”balerină”este un exercițiu important. Le dă voie copiilor să păstreze liniștea fără a-și restricționa corpul de le a face mișcare și, auzindu-se, se pot corecta atunci când pășesc mai vitejește.

2. Închisul ușilor și al sertarelor  cu minim de zgomot
Nu numai că astfel învață să aibă grijă de lucruri, dar senzația că au reușit să ducă la îndeplinire aceste sarcini le dă o satisfacție deosebită! Când ne pleacă cineva din casă, fetițele mele închid cu plăcere ușa în urma lor.

Cum am introdus această cerință?

- le-am spus că urmează să le arăt cum se închide ușa fără zgomot;
- am închis ușa fără a face zgomot, cu mișcări largi și lente (apăsat clanța, închis ușa, securizat cu palma pe ușă și toc fiindcă ușa noastră are nevoie de o mișcare în plus pentru a rămâne închisă);
- nu am vorbit deloc în timpul demonstrației;
- le-am oferit ocazia să încerce;

Când se întâmplă în contexte normale să facem zgomot atunci când închidem o ușă sau un sertar, ne spunem una alteia: ”Mai încearcă o dată!”. Dar acum, de cele mai multe ori, nu au nevoie să audă acest prompt fiindcă redeschid și închid ușa până sunt ele mulțumite de cât de grijuliu au făcut-o.

3. Mutatul unui scaun pe distanță scurtă
Avem două scaune mici de la masa lor de lucru de care este deseori nevoie în alte zone din casă (în fața oglinzii pentru pieptănat sau la bucătărie când îmi dau ajutor). Am folosit aceiași pași ca mai sus pentru a face demonstrația și cred că secretul este să rămâi consecvent cu așteptările pe care le ai de la copil, oferind, în același timp, un exemplu pozitiv în privința asta.

4. Așezatul cănii, paharului, farfuriei pe o masă, în liniște și cu grijă.
Avem în fiecare zi ocazia de a lucra la acest aspect pentru că fetițele mă ajută să pun și să adun masa la fiecare cină.

5. Momentul meu de liniște
Această idee am preluat-o de la grădiniță și am încorporat folosirea unei clepsidre de un minut. Un minut încă este mult pentru fetița noastră de trei ani să stea liniștită, dar e un exercițiu de care avem nevoie. În preajma Crăciunului, am folosit și o lumânare pentru a crea o atmosferă plăcută, neîncărcată de prea mulți stimuli. Până de curând am folosit un album cu picturile lui Monet pe care le foloseam ca pretext de observat în acel minut de liniște.

6. Rugăciune 
Avem, pe parcursul zilei, momente de rugăciune cu voce tare în care aș dori să le învăț să rămână cu ochii închiși și liniștite în timp ce se roagă o altă persoană, dar e foarte greu încă. Înainte de masă, de exemplu, folosesc melodia de la Frere Jacques pentru a cânta din ce în ce mai încet un cântecel ce ne aduce în atmosfera de rugăciune: ”We are praying, we are praying, Close your eyes, close your eyes. Put your hands together, put your hands together, Let us pray, let us pray. ”

Sper că nu v-am trezit amintiri prea neplăcute despre jocul liniștii și că veți lua în considerare să exersați jocurile liniștii cu copiii voștri dar într-o manieră plăcută și plină de sens pentru viața de zi cu zi!