marți, 29 martie 2016

Mic concurs cu ...Bandolino

 Când am descoperit pentru prima dată Bandolino am rămas uimită de cât de genial construit este! Un joc de gândire logică şi asociere special creat pentru a fi folosit independent de către copil. Are cu el tot ce e nevoie pentru a rezolva cerinţele, nu ai nevoie de carioci care se usucă sau se pierd, nu conţine piese mici, este cartonat şi rezistent şi oferă copilului posibilitatea de a se verifica singur la final! Noi avem acasă o colecţie întreagă şi le folosim în călătorii lungi sau scurte şi când ne vrem să umplem timpul mort petrecut în casă. Acest joc are patru variante: Mini Bandolino, recomandat de la 3 ani, Bandolino, potrivit până la 5-6 ani, Bandolo şi Super Bandolo pentru şcolarii mici.
Din păcate, nu l-am văzut în România în nicio librărie, însă poate fi cumpărat second hand din magazinul online de pe site-ul Juliei Pentru că sunt cartonate  şi laminate cu o peliculă fină se păstrează foarte bine, deci nu vă fie teamă să achizitionaţi, chiar dacă e second hand. 

Ce ar fi de zis în privinţa lor:
- fiecare fişă se lucrează în poziţie orizontală;
-rezolvarea cerinţelor presupune conectare a doi itemi (unul de pe rândul de sus cu unul de pe rândul de jos) prin agăţarea siretului de orificiile din dreptul lor;
- există o ordine a conectării indicată discret prin numere în dreptul orificiilor de pe latura superioară;
-există un punct terminus în care copilul agaţă şiretul de roficiul aflat la mijlocul laturii din dreapta.


Apoi întoarce fişa şi se verifică. Dacă şiretul urmează întocmai traseul marcat cu roşu pe spatele fişei, aceasta e corect rezolvată.

Mai jos puteţi observa câteva cerinţe. Fiecare cerinţă este în limba germană. Chiar şi aşa, cerinţele sunt foarte intuitive, la cele mai multe din ele nu veţi avea nevoie de mai mult de 10 de secunde pentru a vă da seama ce anume trebuie să faceţi. Şi există oricând google translate pentru cei care nu ştiu limba germană!

Atribuirea numărului corect mulţimii

Mulţimi cu tot atâtea elemente

Căutare umbrei potrivite

Găsirea ordinii în care au fost aşezate fructele în bol

Găsirea elementului lipsă din fiecare aranjament

Cui aparţine fiecare pană.

Astăzi fac cadou 2 astfel de jocuri în semn de mulţumire pentru tot cei care urmăresc acest blog, pentru încurajările şi cuvintele preţioase pe care le primesc!  Este vorba de un superb Bandolino cu tematica "Animale şi plante" şi un Mini Bandolino cu tema "Eu merg la grădiniţă".

Concursul începe astăzi, la publicarea postului şi se încheie pe 5 aprilie 2016, ora 20:00.
Cei doi câştigători vor fi anunţaţi în seara zilei de 5 aprilie, aici pe blog şi pe pagina de FB.

CONDIŢII:
1. Lăsaţi un comentariu la articolul de pe blog cu numele complet şi precizarea MINI BANDOLINO sau BANDOLINO (va fi câte o extragere prin random.org pentru fiecare);
2. Share public acestui articol;
3.Like paginii de FB Jurnal de printese .



Mult succes!

miercuri, 23 martie 2016

Colegul meu e un copil cu dizabilităţi. Cum mă comport?

A fost o vreme deosebit de frumoasă când însoţeam un copil de 6 ani cu autism la grădiniţă. Era o grădiniţă privată, Little One, situată undeva în zona Pieţei Presei Libere cu mare deschidere pentru includerea copiilor cu dizabilităţi. Pe lângă multele amintiri frumoase şi lecţii de viaţă pe care le-am trăit în acea perioadă, mi-a rămas în minte chipul unei fetiţe pe care o chema Sabina.
Sabina îi păstra un  scăunel lângă ea lui O. şi uneori îl păzea să rămână gol până ajungea el la grădiniţă. Se bucura când O. ajungea în sala de grupă, îl saluta şi îl chema să coloreze împreună. Uneori îl striga şi îl lua de mână pentru a participa la diverse activităţi. Mereu m-am întrebat oare ce făceau diferit părinţii Sabinei şi cum au reuşit să îi inspire această empatie naturală şi sinceră pentru un coleg cu autism. Acum sunt mamă şi mi-am propus să le inspir fiicelor mele să privească cu respect şi demnitate persoanele cu dizabilităţi. Dacă ar fi să pun gândurile mele cu privire la asta într-o oarecare ordine, aş nominaliza următoarele idei:

1. Foloseşte totdeauna un limbaj adecvat când te referi la persoanele cu dizabilităţi
Dacă este cazul, şi cel mai probabil că este, instruieşte-ţi bona sau bunicii să nu mai folosească cuvintele "defect", "handicapat", "chior", "anormal" şi altele asemenea. Pentru cele mai multe dintre dizabilităţi, nu se potriveşte nici cuvântul "boală" fiindcă dizabilitatea nu se vindecă şi nu este contagioasă, aşa cum ar implica termenul. Evită să foloseşti cuvântul "normal" cu referinţă la copiii fără dizabilităţi într-o sintagmă de genul : "şcoală de copii normali" sau " ce caută el într-o clasă de copii normali?". Într-o lume aşa diversă, "normal"  poate fi normal în Bucureşti şi anormal la Berlin.  Un termen acceptat este acela "atipic", cel puţin în cazul copiilor cu autism.  De asemenea, poţi să îl educi pe copilul tău să cunoască numele corect : Sindrom Down, autism sau  distrofie musculară, acestea sunt diagnostice reale, dar nu definesc 100% un copil cu dizabilităţi.

2.Vorbeşte-le despre drepturile persoanelor cu dizabilităţi 
Eu mă folosesc mereu de simbolurile din autobuz, metrou şi parcări pentru a explica de ce nu urcăm niciodată în autobuz sau în lift înainte unei persoane care se află în cărucior cu rotile. Nu parca niciodată la mall pe un loc al unei persoane cu dizabilităţi, nici măcar pentru 5 minute. Tu cum te simţi când îţi ia cineva locul în parcarea de la bloc? Spune-i copilului asta şi încurajează-l să îşi imagineze cum se simte o persoană care are nevoie de locul acela. Am învăţat-o pe fiica mea să recunoască  la ce foloseşte simbolul galben cu puncte negre de la semafor şi insigna pe care o poartă copiii şi adulţii cu dizabilităţi vizuale. O fac atentă când văd astfel de persoane cu baston, insignă şi câine însoţitor. Ştie la ce folosesc semnalele acustice pe care le aude la semafor. Mai spun din când în când "Ce bine că au construit aici o rampă pentru persoanele cu dizabilităţi, uite ce uşor urcăm şi noi cu căruciorul!".

3.Oferă-le ocazia să observe punctele forte ale altor copii sau adulţi cu dizabilităţi
Aşa cum am spus mai sus, un diagnostic nu defineşte un copil 100%! O., copilul pe care îl însoţeam la grădiniţă, făcea adunări şi scăderi cu numere negative în clasa I şi ştia harta RATB cu puncte de plecare şi sosire pentru majoritatea autobuzelor şi tramvaielor, un lucru de care colegii lui au rămas impresioanţi. Scoate în evidenţă lucrurile bune şi pozitive. Mulţi copii cu dizabilităţi muncesc 8 ore pe zi la recuperare, 7 zile pe săptămână. Când copilul tău stă în parc şi aleargă fericit, colegul lui stă la măsuţă şi învaţă să recunoască expresiile faciale ale copiilor ca să ştie când al tău e trist şi are nevoie de o îmbrăţişare sau poate lucrează cu un logoped ca să înveţe să pronunţe corect numele copilului tău când i se adresează la şcoală. Copiii aceştia se străduiesc, muncesc enorm şi ei, şi părinţii lor. Copiii noştri ar avea câte ceva de învăţat din asta!

4. Oferă-le ocazia să se joace pur şi simplu!
Eşti în parc cu copilul şi observi un alt copil cu dizabilităţi care ar vrea să se joace. Fă-l atent pe copilul tău, fără niciun fel de "prep talk" de genul: "uite un copil cu sindrom down, sărăcuţul, hai să ne jucăm şi cu el!". Nu pune tu etichete, lasă-i pe copiii să se descopere unul pe altul. La fel şi dacă afli că în clasa sau grupa ta va veni un copil cu dizabilităţi. Renunţă "să îi pui în gardă pe copii şi părinţi". Într-o lume civilizată, nu e nevoie să faci asta.
Uneori presupunem greşit că dacă copilul nostru va binevoi să se joace cu celălalt, va fi din start acceptat! Si copiii cu dizabilităţi au preferinţe în joacă, nu numai ai noştri! Eu am făcut o greşeală pe care am reparat-o foarte greu. Încercând să o învăţ pe Elisa despre valoarea dărniciei către cei săraci am exemplificat cu imagini cu copii din Africa. Când ne-am mutat din România şi am ajuns într-un context cu mulţi prieteni noi din toate colţurile lumii, am constatat că ea credea despre toţi prietenii noştri de culoare că sunt săraci. Ne-a luat mult timp să îi scoatem asta din vocabular şi din minte, sper.
Nu-ţi fie teamă să inviţi copiii cu dizabilităţi la petrecerea zilei de naştere sau la un play date la tine acasă. Ar trebui să fie un lucru normal, dar societatea noastră a făcut ca aşa ceva să fie excentric şi luat ca o surpriză neaşteptată de către părinţii copiilor cu dizabilităţi. Joacă liberă , muzică şi dans, poate un pic de joacă senzorială şi nişte clătite ar face din întâlnirea de joacă un succes!

5.Fii pregătit să oferi explicaţii reale cu privire la comportamentele copiilor cu dizabilităţi
Poţi să spui că motivul pentru care unii copii cu autism îşi acoperă urechile este acela că se protejează de unele zgomote care lui îi provoacă durere sau că se fereşte de îmbrăţişări pentru că atingerile tale îl pot durea. Poţi să spui îi arăţi poate un clip pe youtube cu funcţia urechii pentru a explica de ce un copil cu dizabilitate auditivă nu poate auzi. Dacă nu ştii ce să spui, spune-i copilului că nu ştii, citeşte, informează-te şi prezintă datele corecte arătând şi eforturile pe care copilul cu dizabilităţi le face pentru a depăşi barierele acestea. Spune-le copiilor tăi cât de mult exersează cu un logoped  copilul care nu poate să pronunţe corect  sunete, sau cum învaţă limbajul semnelor sau cititul în Braille. Spune-le că un copil cu autism care loveşte pe alţii sau se loveşte pe el nu o face pentru că e rău, ci pentru că nu a învăţat încă ce să facă atunci când e plictisit, furios sau trist. Uneori, poţi chiar să întrebi părinţii spunându-le că ai dori să îi explici asta copilului tău pentru ca el să îl înţeleagă mai bine pe al lui. În principiu, părinţii cunosc toate aceste comportamente şi vor simţi că eşti de bună credinţă, chiar vor aprecia că vrei să înţelegi fără să judeci.

6. Învaţă-i pe copii să ofere ajutor fără să lezeze demnitatea unei persoane cu dizabilităţi
Asta e mai greu  de învăţat la vârste mici, dar se poate. "Aş putea să te ajut?" este o întrebare pe care copilul tău tipic poate să înveţe să o pună tuturor colegilor sau prietenilor lui, aşa că nu va fi ciudat dacă îşi oferă ajutorul unui copil cu dizabilităţi. Învaţă-ţi copilul adolescent să împingă un cărucior cu rotile şi cum să conducă pe cineva care are nevoie de un braţ de sprijin. Poate puteţi să faceţi împreună voluntariat într-o tabără sau în cadrul unui ONG pentru ca lucrurile astea să vină mai natural.  Învaţă-l cât e de important ca atunci când poartă o conversaţie cu o persoană în cărucior cu rotile să fie şi el aşezat.

Probabil că ar mai fi multe lucruri de punctat, eu mă rezum la acestea, dar mi-ar face mare plăcere să îmi scrieţi în comentarii ce a funcţionat sau nu la copiii voştri, ce experienţe aţi avut şi ce au învăţat ei şi ce alte lucruri vi se par importante în interacţiunea cu alţi copii cu dizabilităţi!

Cu drag  pentru Ioana, O. şi A. trei copii minunaţi care m-au învăţat să preţuiesc şi să mă bucur de lucrurile mici şi de viaţă!
 



luni, 21 martie 2016

Florile: o mică introducere


Sunt sigură că şi pe voi începutul lunii martie v-a înmiresmat şi v-a colorat din plin! Cel puţin la noi acasă, a fost mare bucurie să primim şi să dăruim flori cu ocazia sărbătorilor specifice. Am profitat de ocazie pentru a pregăti o invitaţie la explorat flori. Plănuiesc să revin,de fiecare dată când se va ivi ocazia, pentru a studia o floare sau alta în lunile care urmează. Invitaţia la explorat a fost bine primită de fetiţele noastre şi casa a arătat mai primitoare şi veselă cu atâtea flori în jur. Bucuria mea, adâncă, bucuria lor, nepreţuită!

Pentru prezentare am folosit câte un exemplar din toate florile pe care le aveam în casă la momentul respectiv, fiecare în vaza/sticluţa ei. Cea mai bună idee a fost aceea de a folosi bulbul de narcisă la care puteţi adăuga şi carduri de observat ciclul de viaţă al plantei. Am adăugat câteva cărţi care s-au potrivit. Die Blume (Floarea) din colecţia Meyers kleine Kinderbibliothek este preferata mea. Am fost tare fericită să găsesc la un preţ foarte bun cam 10 cărţi din această colecţie, o ediţie un pic mai veche, fără toate paginile cartonate, dar cu acelaşi conţinut ca în ediţia nouă. Sincer, nu sunt mare fan lucrat cu carduri, prefer cărţi de fiecare dată când am de ales şi de data asta pot spune că mi-am atins scopul folosind doar informaţiile din carte. Despre "Lili, prinţesa florilor" de Daniela Drescher a scris foarte frumos Camelia, aici.

Am încercat să creez o invitaţie la observat şi apoi am vorbit puţin despre stamine şi pistil pe care le-am căutat cu ajutorul unei lupe care îi e tare dragă pentru că a primit-o cadou de la colegii de grădiniţă. Un pont: cel mai uşor se observă la lalele, eu tocmai le aruncasem la gunoi pe ale mele şi nu le-am folosit pentru acel moment.

La final, am făcut conexiunea cu albinele care adună polen de pe staminele florilor şi i-am adus din cămară un borcănel cu polen de care uitasem.


Între timp, sora mai mică a explorat fineţea petalelor de trandafiri pe care a refuzat să le rupă, aşa cum îmi închipuisem eu că va încerca. Probabil şi-a amintit de vizita de la Grădina Botanică de acum câteva săptămâni în care am învăţat-o să mângâie frunze şi flori, nu să le rupă.


Tot pentru ea am pregătit şi floricele de dezlipit şi lipit, ceea ce îi face mereu plăcere.


Cu Elisa şi verişoara ei am numărat petale de flori pe o fisă pe care am descărcat-o gratuit de aici.


O altă idee pentru exersarea asocierii cantităţii la număr este cea în care am folosit zarul şi cârlige micuţe pe care erau lipite cu ajutorul pistolului cu silicon mici floricele. scopul este să prindă pe foile colorate atâtea flori câte indică zarul.


Într-o scurtă plimbare prin grădinile din împrejurimi am găsit ghiocei şi brânduşe pe care le-am pus la presat cu scopul de a le lamina şi de a face o cărticică de flori până la finalul primăverii.


Şi, în final, lucrul care a încântat-o cel mai mult a fost acela de a primi două tablouri pentru a decora camera. Unul foarte mic cu flori presate şi unul pictat pe pânză cu flori roz. Am obţinut astfel şi primul nostru colţişor tematic de apreciere a artei.




Cu drag pentru Elisa (4ani) şi Ema (2 ani).



duminică, 13 martie 2016

Explorarea senzorială a culorilor

Acum câteva săptămâni am descris aici câteva idei pe care le-am folosit pentru a o ajuta pe fetiţa noastră de 2 ani să numească şi să asocieze corect culorile. Pentru că asocierile şi sarcinile care se bazează pe sortare după criteriul culorii merg foarte bine, am hotărât să prezint fiecare culoare separat, oferind mai multe ocazii de a explora practic şi senzorial culorile. Scopul meu principal a fost acela de a vocaliza eticheta verbala a fiecărei culori în limbile română şi germană. Este un tip de prezentare pe care o puteţi pune în practică şi mai devreme de 2 ani, mulţi copii fiind pregătiţi pentru asta.

Ziua galbenă
Am început prin a o surprinde cu un aranjament nou la rafturile cu propuneri de joacă şi activităţi de învătare în care am inclus şi o floare, lucru care i-a plăcut foarte mult! A mângâiat cu atâta delicateţe petelele florii, că am simţit cum îmi mângâie mie sufletul cu zâmbeţelul ei minunat! Nu mă aşteptam să aducă atâta plăcere şi bucurie florica asta la noi acasă!


Am oferit apoi o gustare galbenă cu ce aveam prin casă: câteva boabe de porumb, banane, mango şi, bineînţeles, lămâia!


Cutia  de explorare cu puişori şi fluturaşi a fost de asemenea bine primită. 


Joaca senzorială cu  mălai ud este un hit la noi acasă, am mai exersat-o şi cu alte ocazii, mălaiul oferind o stimulare specială mânuţelor de copii. Mai întâi se enervează că nu pot să se cureţe uşor, apoi se obişnuiesc şi îşi întind singur pe piele amestecul. Dacă adăugaţi o linguriţă de miere la câteva linguriţe de mălai, obţineţi un scrub rapid pentru ten şi mâini şi chiar veţi avea timp să îl aplicaţi în timp ce copiii se joacă undeva unde nu pot face (prea mare) mizerie.


Nu putea lipsi, bineînţeles, plastilina galbenă din care avem la discreţie pentru că e făcută în casă şi păstrată cu succes câteva săptămâni la frigider, bine acoperită în folie de plastic. Reţeta mea este : o cană făină, 1/2 cană sare fină, 2 lg ulei, 1 lg bicarbonat de sodiu, 3/4 cană apă  fierbinte(în care am dizolvat colorantul alimentar). Puteţi să puneţi totul într-o crăticioară pe foc mic ca să se închege mai bine sau să turnaţi apa fierbinte peste amestec şi să amestecaţi cu o lingură până când devine uşor de frământat. Se adaugă făină sau apă, după nevoie. 


Am adăugat şi elementul practic: îmbrăcarea unor pantalonaşi galbeni, fiind singurul obiect de îmbrăcăminte de această culoare pe care îl aveam pentru ea. Ca să asigur şi recapitulare, m-am dotat cu paie de băut colorate oferindu-i mereu varianta galbenă la alegere când bea smoothie şi i-am schimbat periuţa de dinţi cu una de aceeaşi culoare.


Ziua verde


Dezlipit şi lipit broscuţe verzi. Pe lângă faptul că sunt evident, verzi, sarcina de desface cu degeţelele ceva aşa migălos e benefică pentru exersarea concentrării în sarcină şi întăririi muşchilor mici ai mâinii. 


Plastilină de casă


Explorarea texturii  şi gustului legumelor de culoare verde.


Ce a mai rămas din orezul colorat...



Transferul de biluţe de sticlă cu ajutorul polonicului minuscul.


Am încercat fără succes să pregătesc celebrele "sensory bottles" de care e plin pinterestul, dar mi-au ieşit tulburi, gelul de păr dând greş de data asta. Cea care i-a atras cât de cât atenţia a fost cea galbenă în care am pus jumătate apă, jumătate ulei şi nişte steluţe aurii care pluteau tare frumos!


Ziua roz
În ziua roz am urmat aproape aceeaşi reţetă: prezentarea unei flori, joacă cu nisip kinetic, joacă cu plastilină, îmbrăcat rochiţa şi chiloţeii, dezlipit şi lipit forme de spumă. Am condimentat totul jucându-ne cu Rozi (păpuşica cu păr roz, de care nu vor să se despartă) pe păturica moale şi călduroasă de culoare...roz, bineînţeles! 


Voi continua să pregătesc astfel de mici surprize pentru  toate culorile şi ne regăsim curând cu noi idei de a-l  implic pe copilul cel mare în activităţile legate de culori ale celui mic. Pe curând!



















joi, 10 martie 2016

DIY: Primul puzzle al copilului tău! (18luni+)

Te-ai întrebat vreodată când să-i cumperi copilului tău primul puzzle? Sau poate deja ai unul, dar nu ştii dacă e sau nu potrivit. Ar fi de preferat ca, pentru început, să foloseşti puzzle fără protuberanţă şi orificiu, acestea fiind greu de îmbinat independent şi există riscul să obţii efectul invers, acela de refuz şi neplăcere (pentru un timp doar, cu siguranţă). Aşa că vă propun varianta DIY a jocului de puzzle potrivit pentru 18 luni (plus, minus câteva luni, în funcţie de nivelul de dezvoltare).
Vă sugerez  să faceţi acest gen de puzzle în două variante: varianta "trenuleţ", inspirată de puzzleul de lemn de la Selecta, şi varianta  de unire a perechilor într-o singură imagine.


Am folosit pentru imagini o revistă de prezentare a unor jocuri şi jucării, dar puteţi să folosiţi revistele cu oferte din Lidl, de exemplu, care au imagini clare, mari, în culori vii. Mi-am luat ca reper un pătrat de lemn din puzzleul de la Selecta (latura de  8 cm) şi  am trasat conturul pe imginile care mi s-au părut mie potrivite. 


Pentru varianta "trenuleţ" am ales numai chipuri de copii (culorile sunt foarte vii si pozele clare, dar poza e făcută seara, cu lumina proastă). Am lipit cu aracet pozele de un carton gros şi apoi le-am lăsat la presat sub cea mai groasă şi grea carte pe care o avem. Fiind lipite pe carton şi folosind lipici din abundenţă, vor avea tendinţa de a se încovoia, de aceea lăsaţi-le câteva ore la presat.  Încercaţi să nu folosiţi carton stratificat fiidcă va fi greu de tăiat îngrijiti. Important pentru logistica proiectului: primul pătrat are jumătatea din stânga goală (eventual, desenaţi acolo o săgeată şi îl învăţaţi pe copil că acela e începutul şirului) şi ultimul are jumătatea din dreapta goală.


Pentru a doua variantă, am ales imagini de jucării. Am aplicat acelaşi procedeu ca la prima variantă. Varianta acesta de puzzle o găsiţi în mai toate pachetele de fise gratuite pentru prescolari şi anteprescolari. Deşi am fost foarte încântată când le-am descoperit, am constatat că e mai rapid şi mai economic să las imprimanta şi laminatorul să se odihnească şi să folosesc foarfecă, carton şi lipici. Plus că mai am si problema depozitării...chiar nu merită să investeşti prea multe resurse pentru o etapă care va trece atât de repede!


Şi, dacă tot eram la puzzleuri, am făcut şi pentru sora mai mare câteva variante de tipul celui de mai jos. 

Cu restul de imagini mici am mai lucrat la un caiet de călătorie pe care încerc să îl asamblez în vederea unei plecări cu maşina din oras. Am folosit un calendar spiralat, realizând diferite fişe uşoare pe spatele fiecărei file. Voi puteţi folosi orice fel de carneţel de notiţe care vă prisoseşte prin casă.




Curaj! Spor la meşterit!


vineri, 4 martie 2016

10 idei de joacă la tine acasă!


Bine v-am regăsit! Motivată de o mămică ce întreba zilele trecute ce ar (mai) putea face cu copilaşul ei când e nevoită să stea în casă, m-am gândit să pun laolaltă câteva idei care ne-au fost de folos nouă în iarna asta în care am fost greu încercate de viroze şi otite. Dar chiar şi când afară e foarte frig şi nu poţi sta mai mult de câteva zeci de minute cu copilul, tot e nevoie de un pic de planificare pentru timpul petrecut acasă. Iată aşadar, ce am folosit noi cu succes anul acesta! 

1. Cutiuţa cu poveşti
Inspirată fiind de un joc de călătorie pe care l-am cumpărat acum câteva luni , am combinat ideea de story basket cu cea de story cubes şi a ieşit "Cutiuţa de poveste"! Am ales obiecte mici care ar putea spune o poveste sau ar putea adăuga un element surpriză într-o poveste şi le-am ascuns în cutii şi săculeţi atrăgători. Cutiile cele sunt păstrate de la biscuţi. Elisa  îşi alege, la fel ca fata moşului, o cutiuţa sau un săculeţ când vine de la grădiniţă şi împreună facem o poveste atunci când sora mai mică doarme la prânz.



2.Ştampilat
Aici am pus la dispoziţie câteva ştampile cu capac luate din Lidl. Astfel le încurajez să potrivească corect capacul la ştampilă şi să apese suficient de bine pentru a închide corect, deschisul nefiindu-le încă la îndemână. Le place să ştampileze orice, aşa că păstrez cartoanele de la dresuri, de la ambajale şi cutii pentru aşa ceva.


 3.Transfer de gheaţă 
Nu se vede prea bine însă în castroanele din stânga sunt flori de gheaţă cu paiete şi peştişori. Am obţinut astfel de forme de gheaţă cu ajutorul formelor din silicon pe care le puteţi găsi la Ikea. Pentru transfer am folosit strecurătorul de ceai pentru fetiţa cea mare şi un polonic minuscul pentru cea mică. Despre rostul transferurilor am scris de curând aici. Nu-mi lipsesc niciodată din congelator formele acestea de gheaţă, mereu la îndemână, sunt o distracţie garantată!



 4.Experiment cu gheaţă
"Eliberează dinozaurul" este un experiment simplu. După ce cu o zi înainte am aşezat dinozaurii în forme din silicon si am turnat apă peste ei, a doua zi i-am scos de la congelator şi am încercat să vedem cum să facem să îi eliberăm. Am ales să pun la dispoziţie sare şi apă caldă. Am încurajat-o pe Elisa să facă o predicţie despre care din cele două va funcţiona mai repede şi apoi am turnat din cele două peste bucăţile de gheaţă. Aici varianta de anul trecut cu pinguinul.  


 5.Abţibilduri de spumă
Nu plec la drum lung niciodată fără abţibilduri, stiu că le poate ţine ocupate minute în şir atât pe cea marecât şi pe cea mică. Nu numai la lipit, ci şi la dezlipit şi decorat faţa lui tati. Aşa că am în casă o cutie plină cu forme de spumă (animăluţe, flori, forme geometrice, litere) care le ţin pe fete ocupate cât pregătesc cina sau măcar până călesc ceapa pentru sos.

 6.Dactilopictură
Am descărcat de aici în mod gratuit câteca fişe, dar dacă nu aveţi imprimantă puteţi să desenaţi nişte flori simple, la fel şi nişte buburuze pe care copiii pictează punctele negre sau capul omidei căreia copilul îi pictează de la 1 la 10 părţile corpului. 

 7.Înşirat mărgele de lemn pe sârmuliţe pufoase

8.Jocul cu paste făinoase
Oricine are în casă paste făinoase, nu-i aşa? Noi le mâncăm cu plăcere şi, în timp ce pregătesc paste, lor le dau să se joace cu ele. Aici am făcut o prezentare a numelor de paste pentru a o iniţia în pasiunea noastră pentru paste şi pe verişoara fetiţelor.  Puteţi adăuga o bilă de aluat sau playdough făcut în casă, câteva forme şi joaca e bine venită! Altădată am făcut arici cu aluat si spaghete, am pictat farfalele şi le-am lipit pe un brădut din carton sau puteti să pictaţi penele şi să le înşiraţi ca mărgele!

9.Joacă senzorială
Astfel de cutii senzoriale sunt atât de iubite la noi acasă încât încerc să creez câte una la fiecare temă pe care o abordez şi care le interesează pe fete. Doar că acum am nevoie să fac două sau să cumpăr o cutie mult mai încăpătoare decât cea de 15 l pe care o am acum. Mai jos  sunt două idei pe care le-am testat cu succes în această iarnă: joacă în spumă de ras (fetele mele nu au alergii, dar testaţi, mai întâi) şi cu făină şi ulei de bebeluşi care miroase deosebit.



10.Teatru de păpuşi
De departe cea mai bine primită idee a fost aceea de a avea un teatru de păpusi la noi acasă. Am folosit o cutie mare de carton în care ne-a fost livrată mobilă. am decupat o fereastră şi am lipit cu pistolul de lipit un material pentru a îi da un aspect mai plăcut. Elisa şi Ema se joacă ZILNIC aici, le fac piese de teatru improvizate bunicilor pe skype, este fenomenal, nu mă aşteptam să prindă aşa de mult. 

Colecţia noastră de păpuşi o am de pe vremea când lucram cu copii cu dizabilităţi şi le-am adunat de la second hand, în principal. Dar dacă nu aveţi păpuşi de mână, puteţi să faceţi una din jucăriile de pluş care sunt sigură că vă prisosesc şi vouă! Aici tutorialul pentru cele realizate din jucării de pluş şi aici tutorialul pentru cele realizate soşetuţe de bebeluş


Multă sănătate şi spor la joacă!

Elisa- 4 ani, Ema- 2ani