sâmbătă, 2 iulie 2016

Pozna lui Jackie, o recomandare de carte pentru frați mari și mici

Fetitele noastre au acum  2 ani și 4 luni, respectiv, 4 ani și patru luni așa încât trebuie să facem eforturi pentru a le citi separat cărțile lor preferate. Uneori reușim, alteori nu, dar mă bucur ori de câte ori găsesc o carte care să le capteze pe amândouă în egală măsură. ”Școala Urșilor” și ”Pozna lui Jackie” apărute la editura Cartea Copiilor fac parte din această categorie: cărți pe care amândouă le ascultă cu bucurie și interes, din care au învățat pe de rost replici și pe care le răsfoiesc în liniște când eu nu sunt disponibilă să le citesc. Pentru că sunt scrise și ilustrate de Nami Adachi și Hiroyuki Aihara din Japonia, cărțile acestea au fost sămânța din care a crescut interesul Elisei pentru Japonia despre care am scris acum ceva vreme aici și aici .
  
Înțeleg că în edițiile internaționale sunt mai multe titluri în serie și am citit că în România au fost deja vândute drepturile de autori pentru alte câteva din ele, așța că le aștept cu nerăbdare!
Cărțile pe care le avem deja urmăresc povestea a 12 ursuleți hărnicuți și poznași care locuiesc împreună și merg la scoală. Cea mai mică și poznașă dintre ei este Jackie, ale cărei aventuri le urmărim cu plăcere. Paginile cărții sunt ilustrate cu multă inteligență, ascunzând tot felul de detalii pe care copiii le descoperă la fiecare citire. Ne sunt de mare folos în această perioadă paginile cu obiecte din aceeași categorie pe care Ema învață să le numească și le indică cu degețelul. 
Am hotărât să ne jucăm o zi de-a Jackie și ursuleții și să imităm în viața reală acțiunile lor din ”Pozna lui Jackie”. Am muls-o pe văcuța Mumu, am copt o plăcintă ( o tartă de cartof dulce, nu de dovleac, fiindcă nu am avut) și ne-am jucat de-a meseriile. Ideile nu sunt încă epuizate, și cred că în curând va mai urma o tură de copt!

La coptul plăcintei este mare distracție pentru că amândouă vor să facă în același timp aceleași lucruri, dar în final am reușit. Rețeta pe care am urmat-o a fost aceasta, bineînțeles, adaptată cu ce aveam prin casă la momentul acela. Elisa este mare fan Jamila, deci pentru aluatul de tartă am urmat rețeta de pe canalul Jamilei. De curând a fost rugată să se prezinte și a zis: ”My name is Elisa and I like to cook! ” lucru care m-a bucurat! La plăcinta aceasta nu a ajutat la aluatul de tartă pentru că trebuie lucrat foarte repede ca să nu se încălzească untul, dar m-a ajutat la umplutură: a mixat bucățile de cartof dulce, a bătut ouăle cu telul cel mic, a scuturat, rupt și golit plicurile de zahăr vanilat și a turnat laptele. 



Pentru că într-una din scenele din carte ursuleții se deghizează, fiecare alegându-și altă meserie, am pus la dispoziție câteva cărți din colecția cu Pixi despre veterinar, bucătar, pilor și asistent medical și ne-am jucat folosind cardurile de la Editura Gama. Aceste carduri sunt destul de explicite și îl învață pe copil să numească ce meserie are persoana de pe card și să găsească ce unealtă sau instrument folosește pentru a lucra.

Una din activitățile lor preferate a fost ”mulsul” văcuței Mumu. În carte ursuleții o mulg pe văcuța Mumu pentru a avea lapte proaspăt pentru plăcintă. Eu am diluat ceva lapte cu apă și l-am turnat într-o mănușă de latex. Am găurit apoi degetele mănușii cu un ac și ne-am jucat de-a mulsul. Experiența este destul de autentică, atât tactil, cât și auditiv și copiilor le place! Am mai folosit ideea asta acum 2 ani când am învățat-o pe Elisa pilda oiței pierdute.


Tot pentru joc de rol și încurajarea imaginației, am folosit niște figurine de lemn cu ursuleți  cărora le-am făcut niște stative din pastă modelatoare care se întărește la aer. În felul acesta, figurinele stau în picioare și pot fi mutate după bunul plac al celui care se joacă cu ele.

Dacă sunteți în pană de idei și nu știți ce să le mai citiți copiilor voștri, încercați Pozna lui Jackie! Merită!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu